„Trei etaje”, 292 de pagini, autor Eshkol Nevo, traducerea din ebraică, cu Note de Ioana Petridean, Editura Humanitas.

Citim împreună din Cartea pe care v-o recomandăm:
„Cartea de vizită se afla încă în buzunarul pantalonilor mei în clipa în care am coborât din taxi, la întoarcerea acasă. Ca să-ţi răspund la întrebare: Am mai dormit o noapte pe salteaua de pe bulevard. I-am întâlnit pe toţi cei interesaţi de serviciile mele. Am descoperit că protestatarii erau dezbinaţi în mod tragic. Mi-am programat întâlniri pentru toată săptămâna. Am fumat o ţigară. Am fost supusă unui tratament de reflexologie. Am cântat la chitară. Am băut bere caldă şi am mâncat aproape exclusiv pizza cu ardei. Ştiu, tu nu crezi în metamorfoze de genul ăsta, atât de rapide. Dar, în primul rând, metamorfozele rapide se pot petrece doar atunci când schimbarea mocneşte de multă vreme în interior, aşteptând ocazia potrivită pentru a se manifesta, iar în al doilea rând, toate astea chiar s-au întâmplat, Michael. Am până şi fotografii care s-o dovedească.

•               După toate astea, stăteam în faţa clădirii în care locuim, clădirea în care ne-am petrecut douăzeci şi cinci de ani din viaţă, şi, dintr-odată, mi se părea, cum să-ţi spun, jalnică.
•              Eshkol Nevo
•               Nu jalnică. Înnebunitoare. Parcarea asta, totul pus la punct. Numerotat. Maşinile decorate cu însemnele firmelor pentru care lucrează posesorii lor şi de către care le-au fost puse la dispoziţie. Curticica mult prea îngrijită de la intrare. Interfonul recondiţionat. Cutiile poştale, nici măcar una singură spartă. Nici măcar una etichetată cu mai mult de două nume de familie. Bicicletele perfect aliniate. Cu lacătele perfect încuiate. Liniştea asta pe care o iubeam atât de mult. Fără muzică tare. Din nici un apartament nu se aud urlete şi certuri. De-a dreptul îngrozitor”.
•             Cu alte cuvinte, un cartier elegant din Tel Aviv, un bloc construit pe trei etaje, trei familii locuind pe cele trei paliere diferite ale acestuia, trei personaje conturându-se ca personalități distincte, trei povești și tot atâtea pretexte pentru Eshkol Nevo de a explora cele trei instanțe ale psihicului uman și de a repune pe tapet, într-o manieră inedită, o celebră teorie freudiană, cum este recomandat la lansare în 2017.
•                   Iată cum a fost primită cartea:
•                   „Eshkol Nevo este un maestru al solilocviu­lui. În romanul Trei etaje forța lui Nevo rezidă în vocile lui. Cu un admirabil talent mimetic, cu un delicat simț al empatiei, este un geniu al felului în care își pune personajele să vorbească, le distinge unele de altele, le izolează și le înțelege în intimitatea lor.“ (La Lettura, Corriere della Sera)
•                   „Există un înalt și rar întâlnit grad de îndrăzneală și expunere personală în acest roman, care pune pe tapet aspectele întunecate ale condiției familiei israeliene. Nevo se abține de la a miza pe latura senzațională a poveștilor pe care le spune. Tocmai dulceața tonului său este cea care dă valoare vocilor cufundate în alienare, frustrare și vinovăție, încurajându-le să se facă auzite.“ (Haaretz)
•                 „În Trei etaje, naratorii lui Eshkol Nevo acoperă o gamă întreagă de sentimente, de la dezgustător la empatic, fiecare dintre ei fiind înzestrat cu o voce sigură, concretizată într-o relatare amplă, multifațetată, care te captivează cu ușurință.“ (Publishers Weekly
•                 „Ceea ce m-a încântat în primul rând în acest roman al scriitorului israelian din noua generație e deschiderea spre aerul timpului nostru nu la nivel local, ci universal”exclamă Adriana Bittel, Formula As nr1568.
•                  „Inteligent și fascinant. Nevo ne etalează complexitățile vieții într-un roman pe de-a-ntregul convingător.“ (Library Journal)
•                 Eshkol Nevo s-a născut la Ierusalim în 1971. A studiat copywriting la Colegiul Tirza Granot şi psihologie la Universitatea din Tel Aviv. Astăzi deţine cea mai mare şcoală privată de creative writing din Israel şi este considerat mentorul unei generaţii de scriitori în formare.
•                Vă place ? Parcă e vorba despre blocul nostru, despre vecinii noștri? S-o scurtăm, autorul scrie un roman. Romanul e format din trei povestiri. Cu întâmplări proprii locatarilor. Prima destăinuire. Despre un locatar obișnuit, un tată care, nici una nici alta, ca în blocul nostru, își bănuiește vecinul, pe un bătrân, că i-ar fi abuzat sexual fetița, obsesie care devine calvarul propriei vieți, duse hăt, și după moartea presupusului pedofil. Motiv, dă, să-și deteoreze și căsnicia, relația cu propria soție. Ca în viață!
•                Etajul II, sediul altei întâmplări, tot ca să lucreze imaginația cititorului. O scrisoare pleacă către prietena de departe. În care mama a doi copii și soția unui bărbat, mai mult absent din gospodărie, povestește nostimade  pe care le-a trăit cu cumnatul său, seducător și escroc financiar. Are  treabă cu el și poliția! Numai că este ajutat  să fugă din țară. Sănătatea mentală este zdruncinată. Plânge inima cuiva…
•                La etajul III locuiește o judecătoare. Normal. Sexagenară cu  preocupările ei de vârstnică, câte femei n-au preocupări ciudate și în blocurile noastre! Judecătoarea înregistrează pe banda unui  robot telefonic mesaje către soțul care i-a murit, judecător și dânsul, relatându-i existența sa cotidiană. De femeie văduvă, pensionară. Cu asta, doamna își descoperă noua utilitate. O solidară care participă la ce se întâmplă în stradă, manifestări ale tinerilor contra  corupției și minciunilor guvernanților și dă sfaturi juridice celor care au credința că doar dânșii – și numai ei – au menirea să aducă schimbarea așteptată. În plus, ca cea care gândește la soț – judecătorul – îi vorbește și soțului mort despre rana lor dureroasă, comună,  că fiul lor, scăpat în adolescență de sub control și ajuns infractor, repudiat de tată rupsese  de pe atunci legătura cu părinții, familia, cei șapte ani de-acasă și în România. Aluzie?
•                Confirmare că adesea locuitorii unui bloc, azi și la noi, nu mai formează comunitatea de odinioară, ci în intimitatea lor, în Trei etaje se statornicește o izolare, ca cea descrisă, fiecare, în spațiul său, rămâne despărțit în propria dramă, gânduri negre, de noapte. Cum spune clar și seducător romancierul. Completate cu mintea cititorului, cum v-am spus de la început…
•              Trei etaje și autorul ne împrumută ceea ce zilnic știm și vedem, e tot mai șubretă „Celula de bază ” a Societății omenești –familia – cu relațiile în complexitatea ei, soți, părinți și copii, frați, alte rude, fiecare afectate adânc, dificil scoase la lumină.

Din Antologii, Istorii, comentarii, miscelanea, coordonator Ion N. Oprea, Iași, 15 mai 2023.