Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.3 (147), Martie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Trei noi propuneri de canonizare a Sfinților Închisorilor pentru 2025!

Primit pentru publicare: 17 Mart. 2021
Autor: Ionuț ȚENE, Cluj – Napoca, membru al UZPR
Publicat: 17 Mart. 2021
© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Trei noi propuneri de canonizare a Sfinților Închisorilor pentru 2025!

În luna februarie, în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a luat o decizie care face dreptate memoriei martirilor și mucenicilor din închisori. Biserica ia decizii pe termen lung privind canonizarea sfinților, deși în cazul celor numiți Sfinții Închisorilor comuniste, aceștia sunt deja canonizați de evlavia poporului român. BOR a decis începerea demersurilor de canonizare a unor mărturisitori şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925). E un demers care pentru români, cei ce se roagă la acești sfinți populari, pare destul de întârziat. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Reacțiile nu au apărut să apară. De Ziua Deținuților Politici Anticomuniști, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oferit, într-o declarație acordată Trinitas TV, câteva dintre numele care vor fi propuse spre canonizare pentru anul 2025. Aceștia sunt preoți și monahi persecutați sau martirizați de regimul comunist. Propunerile se refEră la cler, ignorându-se masa de mireni sacrificați de comuniști. Ierarhul a enumerat trei dintre numele propuse pentru procesul de canonizare, proces care, după o evaluare în Sfântul Sinod, se poate încheia cu aprobarea sau respingerea dosarului: Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care a suferit în închisori; Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, care a fost urmărit ani de zile de Securitate și a trăit mulți ani într-o recluziune asemenea părinților din primele secole ale monahismului; Arhimandritul Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, un apropiat al celor care au luptat în mod efectiv împotriva acestui regim care a dorit să distrugă credința din inima românilor. Nominalizăriile ierarhului sunt pertinente și viabile pentru a fi acceptate de Sfântul Sinod în 2025. La acești mari duhovnici, profesori și martiri din ierarhia clerului aș adăuga și mireni sau preoți simpli. Nu se poate face canonizarea Sfinților Închisorilor doar cu clerici, ar da o notă de confrerie, castă sau breaslă sacerdotală.

La cei trei mari mărturisitori ai dreptei credințe în perioada atroce a comunismului aș mai adăuga încă trei nume: Valeriu Gafencu, Daniil Sandu Tudor și Gh. Calciu Dumitreasa. Sigur lista poate continua, bineînțeles și cu Arsenie Boca, care este într-o etapă avansată la dosarul de canonizare a Mitropoliei Ardealului. De ce Valeriu Gafencu? Pentru că dintre toți sfinții mucenici ai ortodoxiei uciși de comuniști, el este cel mai iubit de poporul credincios și poartă numele de ”Sfântul Închisorilor” botezat de Nicolae Steinhardt în ”Jurnalul Fericirii”. Valeriu Gafencu a devenit figura iconică a mucenicilor ortodocși din perioada regimului comunist, a cărei sfințenie și mucenicie nu poate fi contestată. Valeriu Gafencu este basarabeanul care face unirea spirituală a tuturor românilor. El este deja pictat pe pereții sutelor de biserici din țară și Diaspora. Valeriu Gafencu a avut în vremea Paștelui anului 1943 în închisoarea Aiud o revelație a sacrificiului suprem pentru mântuirea credinței românilor. După revelația pocăinței sale Valeriu Gafencu se dedică doar lui Hristos și mântuirii neamului său. Și-a prevăzut moartea pe 18 februarie 1952 la închisoarea penitenciar Târgu Ocna, cu câteva zile înainte, iar înainte de a trece în brațele Domnului a spus celebrele cuvinte testamentare: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul!” Valeriu Gafencu este deja canonizat în memoria populară a românilor. În 2025, Sântul Sinod doar ar confirma această evlavie populară. La această propunere aș mai adăuga numele lui Daniil Sandu Tudor, liderul mișcării ”Rugul Aprins”, cea mai frumoasă mișcare de resurecție isihastă a ortodoxiei și de rezistență la regimul ateu comunist. După ce a stat doi ani închis cu lanțuri la picioare este omorât la închisoarea Aiud, pentru că a refuzat reeducarea. Daniil Sandu Tudor este o figură emblematică a ortodoxiei românești. La Schitul Rarău a strâns elita tinerilor intelectuali anticomuniști în frunte cu Roman Braga, Valeriu Anania sau Ghiuș Vasile Benedict. Un preot care merită canonizarea este Gh. Calciu Dumitreasa, o legendă vie a luptei credincioșilor cu răul întrupat de comunism. A trecut prin iadul experimentului Pitești. A căzut și s-a ridicat, apoi în anii 1970 a revenit în arenă luptând cu regimul comunist al lui Ceaușescu. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate „Șapte cuvinte către tineri”, predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Este din nou închis și apoi expulzat. În SUA este primit de președintele american Ronald Regan. După 1990 a făcut tot posibilul și imposibilul de a renaște cultul Sfinților Închisorilor din România. Sunt trei propuneri de canonizare oficială a unor mucenici care sunt deja sfinți în memoria și evlavia colectivă a poporului nostru. Canonizarea lor de către Patriarhie este doar o formalitate birocratică. Sfinții Închisorilor se roagă deja din ceruri pentru mântuirea noastră.