Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    ULTIMUL VAGON. Poem dramatic în două uși și două ferestre (partea a II-a)

    ULTIMUL VAGON
    Poem dramatic în două uși și două ferestre
    Autori: Vlad Octavian Mocanu și Vasile Lefter
    Editor: Ion Istrate
    © Vlad Octavian Mocanu, © Vasile Lefter, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


    ULTIMUL VAGON
    Ușa 2 Fereastra 2
    __

    O dimineață friguroasă de noiembrie. Grupul circarilor își soarbe ceaiul sub razele unui soare obosit.

    Mihai: Dragii mei! Mai marele nostru, Clovnul Tudorache este grav bolnav. El a încercat să oprească violatorii. A reușit doar parțial. Animalele înfierbântate pot fi greu oprite. Fetele agresate s-au comportat admirabil. Au reușit să le sfâșie fețele celor doi huligani. Se poate spune că violul a eșuat. Acum a venit vremea să le arătăm agresorilor că lumea circului e una solidară, care nu iartă. Îi vom căuta, îi vom găsi și-i vom da pe mâna procurorilor.
    Vagonetul cu Rache tocmai a plecat. Se va întoarce abia mâine dimineață. Sperăm că poliția va fi convinsă de gravitatea faptelor și va veni să –i preia pe violatori direct de la noi. Nu se poate să nu-i prindem.

    Ioana: Mă simt vinovată. Am văzut agresiunea, dar mi-a fost frică să intervin. Ne putea omorî pe toți.

    Anghel: Eu sunt principalul vinovat și nu voi avea liniște până când violatorii nu vor fi pedepsiți. Nu bănuiam că în asemenea conjunctură oamenii se mai gândesc la fapte abominabile.

    Mihai: Gata cu regretele. Ne împărțim în două grupuri. Prima echipă va fi condusă de mine. Va fi formată din Ioana, gemenele și iubita lui Anghel.

    A doua echipă i-o încredințez lui Anghel.

    Vom comunica prin bătăi din palme. Vom scotoci tufișurile. Ni s-a alăturat un câine ciobănesc rămas fără stăpân. Pielea de lup rămâne la echipa lui Anghel. Am pistolul încărcat. Pregătim frânghii. Dacă nu se supun somației trag la picioare.

    Anghel: Acum ce facem?

    Ioana:  O luăm de la ultimul vagon. Nu vă depărtați unul de altul. Eu voi fi mereu pe aproape.

    (Cele două grupuri se despart. Mihai și ai lui se îndreaptă spre ultimul vagon. Anghel scotocește cu fetele în jurul taberei pe care o vor părăsi curând.)

    Anghel: Fetelor, umblați cu grijă. Huliganii vă pot lua ostatece, negociind eliberarea.
    Ochi și urechi. Luați cu voi și ciobănescul care nu se mai desparte de Costina.

    (Liniște. S-a luminat de-a binelea)

    Costina:  Pribeag al nostru a găsit ceva în pâlcul de copăcei. Pare un om rezemat de copac, amețit de băutură. Pregătiți frânghia. Să-l legăm bine.( Strigă) Mihai. Hau, Hau! Lupul! Repede că se trezește.

    Mihai: Sunteți norocoase ,fetelor. Are fața sfâșiată. Bună lucrare.

    Costina: E opera Ninei. Ea are unghii așa ascuțite. Ce față de oligofren are!

    Goju: ce vreți de la mine?

    Mihai: (Îi sucește capul) Să te dăm pe mâna poliției, nemernicule!

    Goju: Iertare, circarilor! Nu am violat pe nimeni. A fost doar o tentativă. Fetele lui Rache poartă harnașament de protecție. La asta nu ne-am gândit. Iertați-mă! Dezlegați-mă!

    Mihai: Amicul pofticios unde e?

    Goju: Tase era cu buza ruptă. Avea dureri mari și cerea ajutor.

    Mihai: Pușcăria vă mănâncă, lepădături ce sunteți! Aici au murit oameni și voi violați niște copile.

    Goju: Omule, nu ți-am spus că am dat-o în bară? Pe Rache l-am lovit, dar am fost în legitimă apărare.

    Mihai: Procurorul va stabili. Până îl găsim și pe celălalt violator, păziți-l aici. Eu plec spre vagon. Poate am noroc să-l prind și pe celălalt.

    Goju: Apă, domnule ofițer, vă rog o cană cu apă. Am greșit. Recunosc. Sunt prizonier. Sunteți militar. Prizonierii trebuie tratați umanitar.

    Mihai: Dați-i apă și ceva de mâncare. Procurorul și poliția dacă ajung până la lăsarea întunericului.
    Se lucrează la verificarea liniei și la consolidarea podurilor. O echipă de la Smurd se află deja în vale și se ocupă cu   recuperarea cadavrelor din apa râului urât mirositor.

    Mădălina: Mihai,  lasă-mă să caut și eu cu Pribeag al doilea violator. Nu poate fi prea departe.

    Nina: Merg și eu cu voi.

    Mihai:. Rache are o echipă de circari pe cinste. Cei care au murit în accident au fost mari ghinioniști. Scapi de la zborul fără plasă de la trapez și mori într-un stupid accident de tren.

    Ioana: Destinele noastre sunt desenate din univers. Poți muri lovit de-o castană în ureche sau de o măslină care se oprește și blochează căile respiratorii. Nu noi stabilim momentul Marii plecări.

    Mihai: Prea multă filozofie, Ioana! Pe câmpul de luptă mor mii de soldați și nimeni nu-i plânge. Te nimerește sau nu glonțul ucigaș.  Mai filozofăm și altă dată.  Timpul trece repede. Ziua e mai mică.
    Uite cum facem: Lăsăm câinele cu Mădălina în față, iar noi venim spre vagon din mai multe direcții. Anghel va coborî în gura râpei. Parola e aceeași.  Revenim aici după cinci minute.

     (Unul câte unul căutătorii se întorc dezamăgiți)

     Ioana: Niciun semn.

    Anghel: Urme de sânge și atât.

    Costina: În vagon ,nu am găsit pe nimeni.

    Mihai: Acolo la marginea malului se aude parcă un geamăt. Pribeag mârâie supărat de ceva,.

    (Se aude o voce care cere ajutor).

    Ioana: Se pare că avem noroc. Este chiar Tase, un fel de șef al celulei de violatori. Fata noastră și-a înfipt bine unghiile în obrazul buhav.
    Legați-l și apoi  îl pansez. Suntem oameni, nu huligani.

    Tase: Iertați-ne oameni buni. Eram beți și s-au trezit în noi instinctele animalice. Nu a fost niciun viol, ci doar o tentativă. Fetele voastre erau pregătite la circ cum să se apere. Dacă ne dați pe mâna procurorului, nu mai scăpăm de închisoare. Am furat și din vagoane, am tâlhărit un bătrân din primul vagon înainte de a cădea în prăpastie. Vă dăm tot ce avem.

    (Este adus și Goju.)

    Goju:  Vezi Tase unde am ajuns? Ți-am spus să ne liniștim. Vai de capul nostru!

    Mihai: Poliția a aflat de voi și vă așteaptă cu primul vagonet, care va sosi în curând. Cu violatorii și tâlharii nu prea sunt căi de negociere.

    (Tase și Goju se înțeleg din priviri și legați unul de altul încearcă să se arunce în râpă)

    Anghel:(prinde frânghia) Ușurel porumbeilor! Din mâna mea n-aveți cum să scăpați. Dacă nu eram plecat cu Mădă, vă omoram pe loc, pirpiriilor!

    Mihai: Spuneți unde aveți lucrurile furț.

    Grupul fetelor: Țineți minte infractori!/ Noi în circ suntem surori./ L-ați lovit pe clovnul mare, / De-aceea  vrem răzbunare.
    Huligani veniți din glod,/ Fi-vă teamă de norod. (Fetele se adună în jurul celor doi )
    Huligani veniți din glod/ Fi-vă teamă de norod,/ Iar dacă vă credeți mari/ fi-vă teamă de circari… (Jocul continuă. Vine vagonetul cu doi polițiști și un procuror.)

    Procurorul: Ia să vedem ce cadou faceți justiției.(Îi privește atent pe cei doi) Domnule ofițer de la Căile Ferate! Nici nu știți ce păsări rare au căzut în capcană. Pe acești indivizi îi căutăm demult. De obicei aleg trenurile de noapte. Coborau la ultimul canton cu buzunarele pline.
    Dansul s-a terminat. Domnilor polițiști, legați-i bine de carabinierele vagonetului. În curând linia va fi gata și veți putea  pleca cu toții spre  Circul –mamă. Cu excepția Domnului Ofițer și a  domnișoarei Ioana.  Vom analiza atent cele întâmplate.  La proces vom audia într-o cameră specială cele două zburătoare agresate fizic și psihic. Rămâneți cu bine!(Vagonetul pleacă).

    Ioana: Haideți să vedem ce-a mai rămas de mâncare.

    Anghel: Eu propun să lăsăm puștoaicelor  ce mai e de mâncare. Eu încerc să ajung la penultimul vagon rămas agățat. Nu se poate să nu mai găsesc câte ceva de-ale gurii.

    Mihai: Trebuie să te asigurăm de sus cu o coardă. E periculos ce vrei tu să faci. Eu știu că oamenii circului sunt neînfricați. Nu are totuși rost să fim imprudenți.(

    (Anghel coboară și se bucură de fiecare aliment găsit.)
    (Mihai se învârte în jurul vagonului.)

    Mihai: Hei, oameni buni! Noi suntem puțin nebuni.

    Ioana: Și totuși ,fetița mea unde e?

    Mihai: N-ai avut nicio fetiță, Femeie!

    Ioana: Nu?

    Mihai: Nu.

    Ioana: Și totuși vreau o fetiță. O fetiță numai a mea. Mă ajuți Mihai?

    Mihai: De asta ne arde acum când suntem în apropierea duhului morții?

    Ioana: Ce-are una cu alta? Poți să—i învii pe cei pescuiți din mocirlă?

    Mihai: Nu. Dar puțină decență nu strică.

    Ioana: Aud asta de când eram în școala primară. La ce mi-a folosit?
    Am rămas o fată bătrână. Urâtă și singură. Domnului ofițer nu-i plac aventurile cu fete găsite pe gârlă.
    Doamne, ce prost poate fi! L-aș iubi dumnezeiește! L-aș aștepta până se întoarce din cursă. L-aș pune să povestească ce s-a mai întâmplat. L-aș ține în brațe, făcându-l să uite de tot. I-aș face copii frumoși: doi băieți și două fetițe. Cu timpul, am putea să avem propriul nostru vagon cu care să ne plimbăm toată ziua. Bineînțeles că aș urma și eu un curs de controlor CFR. Iau în calcul și varianta de a deschide o afacere de transport feroviar. Sunt la modă trenurile private.

    Mihai: Se aude uruit de roți. Ura! S-a reparat linia. Nu vă bucurați circărițelor?

    Costina: Nu. Rache nu e cu noi. Fără el circul e pustiu. Ne era ca un frate mai mare. Se juca deseori cu noi, ne spunea povești, când greșeam , ne încuraja.

    Mihai: Dragile mele, se apropie clipa despărțirii. M-am obișnuit cu voi și vă iubesc tare mult, ca și cum ați fi ale mele.

    Mădălina: Ți-am ronțăi urechile. În plus, gândește-te că trebuie să faci cinci nunți la care să vină circari de peste mări și țări.

    Ioana: Și eu v-am simțit ca fiind ale mele. Într-un fel semănăm. Sunteți neastâmpărate ca mine. Vă plac jocurile și joaca. Sunteți vesele. Cred că mulți băieți vin la circ pentru voi. Toate aveți în gând să vă petreceți viața în circ?

    Iulia: Suntem la vârsta când nu putem alege singure. Depindem încă de părinți. Ei hotărăsc dacă meseria asta e de noi sau nu.

    Mădălina: Nu prea se mai dă lumea în vânt după circ.

    Ioana: Și asta e adevărat. Mai aveți timp să vă gândiți.

    Anghel: Mai avem puțin timp de stat împreună. Îmi va fi dor de voi. Și eu voi pleca din circ. E o lume pe care n-o înțeleg. De multe ori nu știi dacă trăiești în real sau în magic. M-am îndrăgostit de Mădă, dar ea nu vrea să plece din lumea circului. Acolo sus la trapez se simte puternică și fericită. E singură cu visele sale, fiind fascinată de plutirea între cele două puncte de sprijin. E cea mai bună zburătoare din circul fascinantului Tudorache-Rache. Acolo sub cupolă pare o pasăre gingașă care zboară de dragul zborului. Aplauzele îi dau forță și imbold pentru a fi și mai cutezătoare. Uneori refuză plasa de siguranță. Ce rău i se poate întâmpla unei păsări cu aripi fermecate ?

    Mihai: Trenul ne va duce până la cantonul Măgura. De aici, trupa lui Tudorache, cât a mai rămas  din ea, va pleca spre Căldări cu o șalupă.

    Anghel: Eu voi lua un autobuz pentru Dumbrava. Un prieten mi-a propus un post de operator computer la o fermă de struți.

    Mihai: Eu vreau să uit repede Valea Morții. Vreau să înființez o firmă de securitate.

    Costina: Pe Ioana n-o întreabă nimeni unde merge?

    Ioana: Se vede că nu sunt prea importantă. Ia ,acolo o fătucă sărită de pe ax. Nu-i așa, domnule ofițer?

    Mihai: Aproape. Ești prea aricioasă. Prea stai în carapace! Uite puștoaicele ce vesele sunt! Râd, se joacă. Știu să îndure foamea și setea. Radiază dor de viață.

    Ioana: Nu vreau să-mi plângeți de milă. Eu mă voi întoarce deseori în Valea Morții.Voi privi cerul cu luminițe mișcătoare. Voi asculta susurul apei în care au pierit suflete nevinovate. Voi aprinde o lumânare și mă voi ruga pentru cei mai puțin norocoși decât mine. Mereu voi auzi strigătele lui Mihai ,care vorbea cu umbrele dimineții.

    Domnule ofițer! Mai am o rugăminte. Te rog să mai strigi o dată ca atunci dimineața.

    Mihai: Bine, ciudato! (Mihai se depărtează de grup.) Hei oameni buni,/ de pe dealuri, de prin văi!/ Hei oameni buni,/ de pe dealuri din genuni, /dați-mi aripi ca să zbor/și să uit de dor, de dor…

    Ioana: îți mulțumesc. Mai vreau ceva care o să te enerveze. Sărută-mă pentru ultima dată, așa cum numai tu știi să o faci.

    Mihai: Bine! Să nu mai ceri și altceva.(o sărută)

    Grupul de fete: Foaie verde foaie lată/ Vrem s-o mai săruți o dată.

    Mihai: ( O sărută iar.) Gata cu joaca de-a dragostea la cererea publicului. N-ați vrea să punem în scenă „ Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă”, a lui Horia Lovinescu?  Ioana , tu ce căutai de fapt în dimineața nefericitului accident?

    Ioana: Dați-mi fetița!, netrebnicilor. Era doar un copil cu suflet curat.

    Anghel: E un joc ciudat. Nu am priceput o iotă. Unul strigă la stele, altul inventează o tragedie în care nu e implicat.

    Mihai: Ai să pricepi mai târziu, voinicule , că între realitate și aparență e o linie foarte fragilă. Nu ți-ar strica să citești „Sărmanul Dionis” a lui Mihai Eminescu.

    (Se aude un fluierat de locomotivă. Vine un tren cu două vagoane.)

    Mecanicul: Salut, norocoșilor! Firma noastră oferă o călătorie gratis pentru supraviețuitori până la stația  finală.

    (Trenul pornește. Se strigă, se cântă…
    … se aplaudă. Ajunge la destinație.)

    Mecanicul: Jos, circarilor frumoși! Sper să intru gratis la spectacolele voastre.

    (Coboară tot grupul. Fetele pleacă spre lac. Anghel urmează indicatorul stației de autobuz.
     Ioana rămâne pe loc. De undeva din spate se aude un „Ura!”)

    Rache:  Tot nebun pe jumătate. Amândoi stânga-mprejur!
    Ați uitat de Rache ,clovnul?/ Ați uitat de Rache ,lupul?/Rache-al vostru pus pe glume,/
    Astăzi vrea să vă cunune.

    (Ioana și Mihai se învârt fericiți. Muzică de petrecere. Fetele se întorc și dansează frenetic, aruncând flori spre miri)

    Cortina!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5