Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.7 (151), Iulie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Umanitatea claustrată în pereți dezolanți – „Tatuaj interior”, de Veronica Balaj

Primit pentru publicare: 12 Iulie 2021
Autor:   Galina MARTEA 
Publicat: 12 Iulie 2021
© Galina Martea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Umanitatea claustrată în pereți dezolanți – „Tatuaj interior”, de Veronica Balaj

Neobosita scriitoare și jurnalista Veronica Balaj de această dată prezintă publicului cititor o lucrare cu totul deosebită și anume: despre schimbările cu caracter deprimant parvenite brusc în viața omenirii, fiind vorba despre pandemia Covid-19. Apărut la Editura Castrum de Thymes din Timișoara, în colecția Corindon (colecțiune înființată odată cu editarea acestui volum), 2021, pagini 187, romanul-jurnal se întitulează „Tatuaj interior”. Prin titlul cărții descifrăm o stare de lucruri care emană de la sine înțelesul cuprinsului, acesta înregistrând întreaga complexitate a evenimentelor nespus de triste ce au avut loc în viața tuturor țărilor de pe mapamond în perioada pandemiei recente, accentele centrându-se pe condiția emoțională, demoralizată și înfricoșată a omului în situații de izolare și singurătate totală; nemaivorbind de acele persoane care au trecut prin această boală teribilă și, spre fericire, în cele din urmă au supraviețuit. Drept urmare, întâmplări nefericite/ cumplite pentru deceniul doi al secolului trei.

Acțiunea romanului, plasându-se în limitele de timp 23 februarie 2020 și 12 decembrie 2020, ilustrează perioada în care omenirea s-a aflat sub un zbucium emoțional continuu, sub o grea încercare de a face față lucrurilor împotriva unei epidemii globale – forța interioară a individului fiind încolăcită și dependentă de o aventură a sorții, care le-a minimalizat activitatea profesională și mersul normal al vieții cotidiene; cu atât mai mult că în aceste condiții mulți angajați și-au pierdut locurile de muncă – o componentă foarte dureroasă. Astfel viața umană s-a împotmolit între pereții cugetărilor și al frământărilor, iar timpul devenea tot mai stresant în spațiul său lăuntric. După cum înregistrează autoarea cărții, manifestările existențiale se înrolau prin „Încordarea corpurilor”, „Imaginația ce dormitează cu aripile  strânse”, prin „Scapără clipa când trece prin mine”/ „Întrebarea și o subtilă neliniște se încolăcește peste întunericul nopții”. Între aceste exteriorizări și sentimente scriitoarea Veronica Balaj plăsmuiește acea imagine literară ce corespunde realității, existența efectivă având tangență cu noua orânduială publică, sanitară, economică, culturală etc. În rezultat, totul devine o istorisire reală despre lumea care se confruntă cu supraviețuirea, aceasta înțelegând că noul stil de viață trebuie acceptat. 

Cu o structură bine definită, romanul-jurnal „Tatuaj interior” cuprinde diversitatea întâmplărilor ce s-au produc în viața omului din cauza pandemiei Covid-19. Un jurnal care marchează, precum  un tatuaj, anumite zile trăite în alt mod de întreaga omenire. Acțiunile se desfășoară în cadrul mapamondului, cât și cu referire la viața privată și stările emoționale ale unor indivizi și, nu în ultimul rând, ale autoarei, unde totul este pus sub un experiment vital, sub o tentativă de a suporta necazul instaurat, respectivul fiind sosit în astă lume, posibil, în mod intenționat, după cum argumentează Veronica Balaj: „ȘTIRI EXTERNE. Britanicii și belgienii au refuzat să intre în China. Cetățenii altor țări importante de pe glob au, la fel, restricții… Wuhan. În 2014, s-a terminat aici construcția unui laborator de nivel 4, autorizat să manipuleze viruși letali pentru om… Toate acestea mă bulversează. La ce le vor fi trebuind oamenilor iubitori de viață, viruși letali? Creați special să distrugă alți semeni??! Mă depășește înțelegerea unei asemenea ipoteze.” (vezi „Teorii, Motivații, Argumentări. 27 februarie, același an”). În termeni calendaristici, peisajul interior al unei lumi speriate și intimidate este văzut din unghiul întunericului, impasul moralizator devenind tot mai traumatic. Disperarea umană persistă în tot ceea ce mișcă și staționează, dăinuiește în tot ceea ce se numește teamă – o stare de neliniște sufletească cauzată de un pericol mortal, unde chiar și în privirea primăverii totul se pierde fără nicio umbră. La astfel de fenomene distinsa scriitoare relatează lucrurile în mod metaforic-fabulos: „Îmi vine să cred că sunt pe un tărâm invadat de monștri care suflă pe nări duhoarea fricii”; însă sentimentul pentru sărbătoarea românilor „Mărțișorul”, marcată odată cu sosirea primăverii, este descris sub o imagine de-a dreptul melancolică: „Mărțișorul, sărbătoarea primăverii la noi, a ajuns scofâlcită, pipernicită de frig și temere,  stă la un colț de stradă. Se mai mută de colo, colo. Atât. Mărțișoarele sunt fragile, fără strălucire ca altă dată. Cavalerismul bărbaților s-a topit și el printre degetele  fricii.” (v. „Falșii talanți ai primăverii. 1 martie 2020”). Înregistrările jurnaliere cu toate evenimentele se produc sub cupola unor condiții de viață limitate, intensitatea dramatismului rămânând singurul mijloc prin care se poate exista.

Istorisirile redate în volumul Tatuaj interior, de faimoasa scriitoare Veronica Balaj, sunt lucruri cu adevărat foarte interesante care transmit mesajul alarmant despre noua ordine mondială în legătură cu pandemia stabilită în întreaga lume. Așa fiind, autoarei îi reușește de minune să transmită alocuțiunea narativă în proză, deconspirând cu multă claritate, precizie și cercetare analitică comportamentul uman, faptele și acțiunile acestuia în vremuri de grea cumpănă. Între aceste circumstanțe se regăsește și însuși autorul în calitate de spectator, dar și în calitate de actor al spectacolului ce s-a derulat pe parcursul celor zece luni din anul 2020. În această reprezentație teatrală se încadrează diverse roluri, partitura scenică revenind mai multor personaje, dar și întregului public – figura umană reprezentând nucleul tuturor întâmplărilor din perioada susmenționată. Fragmentele succesive ale romanului-jurnal înregistrează zeci de titluri expresive precum „Cercul cotidian”, „În camuflajul poveștilor”, „Duminica și-n restul zilelor port masca bleu”, „Erori… precauții… dispute”, „Între terapie și donații”, „Măști și singurătate în diferite culori”, „Filozofia clipei”, „Iubire și sfinți în pandemie”, „Complicități la speranță”, „Semnul focului nemeritat”, „Viața online”, altele – , în respectivele tabloul existențial fiind redat prin realitatea care a dominat și supus lumea la mari încercări, experimentându-le trăirea prin mijlocirea tatuajului interior, în cele din urmă identificând și recunoașterea de sine în condiții restrânse de viață. O asemenea situație socială cu modificări esențiale în comportamentul uman se suprapune și în relațiile de cuplu, în cazul celor înregistrate de autoare este vorba de doi tineri îndrăgostiți care își urmează calea vieții prin ipostaze și situații nedorite, aceștea fiind nevoiți să accepte un mod de prietenie amoroasă de la distanță, respectiva abordare impunându-se prin restricțiile impuse de pandemia în cauză, drept urmare izolarea la domiciliu fiind măsura cu caracter profilactic, iar legătura între personaje având loc prin intermediul internetului și  telecomunicației, astfel invocându-se: „Oare-i vom mai recunoaște când va fi să fie revederea? Iubirea noastră pământească nu le este nici apă. Nici drum. Nici foc. Nici ardere, căldură sau extaz. Nimic. Trăim într-o covârșitoare stare de alertă. Ne apărăm într-o tranșee imaginară, construită de fiecare dintre noi” (vezi: „Singurătatea cu dublu sens”).

Așadar, lucrarea Tatuaj interior, realizată de talentata scriitoare Veronica Balaj, este o istorisire reală despre cele întâmplate de la începutul pandemiei Covid-19, evenimentele armonizându-se cu mediul înconjurător, cu acțiunile dramatice ce se desfășoară în cadrul sistemelor naționale de sănătate, cu trăirile sufletești ale omenirii care este încadrată la direct în acest val al tragismului instaurat. Autoarea caută explicații la acțiunile ce au avut loc, astfel angajându-se să informeze cititorul despre cum individul în vremuri de grea cumpănă se adaptează voluntar și involuntar la condițiile limitate de viață, în deosebi despre faptul cum în asemenea situații acestuia îi este afectată starea emoțională. O lucrare cu adevărat demnă de atenție și necesară publicului cititor, care neapărat ar trebui să reprezinte și evenimentul editorial de mare importanță – Veronica Balaj fiind scriitoarea și jurnalista de o valoare aparte în cultura și literatura națională română.