Condiția asigurării calității în educație este strâns legată de resursele umane („resursele calde”), de modul în care acestea sunt formate pentru a pune în praxis idealul educațional, ideal reflectat în dezvoltarea competențelor generale și specifice din programele școlare. Ministerul Educației, în colaborare cu Institutul de Științe ale Educației și cu Centrul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Învățământul Preuniversitar, a formulat un cadru de competențe necesare cadrelor didactice.

Astfel, competențele de bază pentru un cadru didactic sunt:

• Comunicativitate;
• Empatie;
• Învățare continuă;
• Capacitate managerială: diagnoză, prognoză, proiectare, organizare, desfășurare, evaluare, decizie, re-evaluare, control, reglare);
• Valorizarea conținuturilor;
• Cercetarea și inovarea praxisului educațional;
• Cunoașterea elevului
• Utilizarea Tehnologiei Educaționale Computerizate
• Creativitatea.

Competențele de specialitate sunt proiectate pe trei dimensiuni:

a) În plan teoretic, cadrul didactic trebuie să fie capabil:
• Să asimileze și să performeze conținutul științific specific disciplinelor predate și metodologia aferentă lor;
• Să stăpânescă tehnicile de informare-documentare necesare unui intelectual, să realizeze corelații inter-, trans-cros-curriculare;
• Să actualizeze, prelucreze, esențializeze, ilustreze, și să dezvolte curriculum;
• Să surprindă valențele formative și informative ale conținuturilor.

b) În plan operațional, cadrul didactic trebuie
• Să asigure asimilarea conținuturilor de către elevi pentru ca aceștia să dezvolte structuri operatorii ,afectiv- motivaționale, volitive, atitudinale;
• Să asigure la elevi formarea tehnicilor de activitate intelectuală;
• Să formeze elevilor modul de gândire specific disciplinei predate corelându-l cu alte discipline pentru a forma modul de gândire sistemic;
• Să comunice fluent, expresiv, coerent;
• Să valorizeze conținutul disciplinei de învățămînt, structurând comportamente raportabile la valori.

În plan creator, cadrul didactic este chemat :
• Să adapteze conținuturile predate la specificul dezvoltării intelectuale a elevului;
• Să stimuleze potentialul maxim al intelectului fiecărui copil prin prelucrarea conținuturilor;
• Să promoveze învățarea pro-activă, participativă, anticipativă, socială, creatoare
• Să surprindă problemele și rezolvarea lor;
• Să dezbată conținuturi și strategii de învățare.

Planul teoretic sugerează cadrului didactic nevoia de
• A cunoaște, înțelege și aplica conținutul științelor educației (pedagogia, metodica, didactica cognitivă, managementul didactic și educative, teoria comunicării, teoria informației, sociologia, logica, teoria valorilor, deontoogia, politici educaționale,alte științe umaniste neconvenționale și psihologiei(psihologie general, psihologie social, psihologia varstelor);
• A realiza corelații între conținuturile assimilate pentru formarea și consolidarea unei culturi educaționale sistemice;
• A prelucra, transforma adapta și dezvolta conceptele educaționale spre aplicarea lor în situații specifice;
• A înțelege geneza și structurarea psihicului copilului și tânărului;
• A înțelege raportul între științele educației și psihologie;
• A cunoaște teoria cercetării procesului de învățământ
• A înțelege evoluțiile învățământului contemporan.

Planul operațional descrie abilitatea educatorului de
• Analiză, diagnoză a stării educaționale a grupului de elevi și a fiecărui elev în parte
• Analiza și decizia a modului de aplicare a teoriei științelor educației și psihologiei în condiții educaționale determinate;
• Proiectarea demersului curricular și extra curricular pe diferite perioade de timp;
• Elaborarea și implementarea proiectelor educaționale;
• Evaluare-autoevaluare, reglare-autoreglare;
• Conducere a procesului educational astfel incât să formeze capacități de cooperare, comunicare, gândire critică, convergentă, divergentă, flexibilă și creatoare, de rezolvare a situațiilor problemă, de autoevaluare, autoreglare;
• Investigare a procesului educational cu scop ameliorativ.

Planul creator subliniază pentru cadru didactic capacitatea
• de empatie
• de adaptare în situații atipice din practica școlară și extrașcolara;
• de dăruire cu vocație rolului asumat;
• de a manifesta dragoste și înțelegere pentru copii și tineri;
• de a inova practica educativă școlară și extrașcolară;
• de a dezvolta înclinații, aptitudini, talente;
• de cooperare și sociale.

Competențele psihorelaționale pentru un cadru didactic prevăd, în plan teoretic, de a asimila cunoștințe de
• psihologia relațională;
• psihopedagogia socială;
• psihologia creativității în grup;
• ghidarea comportamentului uman;
în planul operațional, de a
• organiza grupul de elevi, de părinți, de cadre didactice;
• comunica cu grupuri;
• dezvolta relații pozitive în interiorul grupurilor;
• manifesta comportament empatic;
• motiva, activiza grupul în realizarea unor scopuri comune, promovând teoria asemănării în diferențe.

Bibliografie
1) Ionescu M, Radu I-Didactica modern, Ed.Dacia, Cluj-Napoca,2001
2) Iosifescu Ș-Manuale de management educational, Ed.Prognosis, București, 2000.