Primit pentru publicare: 15 Ian. 2022
Autor: Georgică MANOLE
Editor: Ion Istrate
© Georgică Manole, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

Consecvent unor mai vechi proiecte editoriale, Ion Istrate  scoate la intervale câte o antologie de autor cu articolele publicate de acesta în “Luceafărul”, revista pe care o păstoreşte de ani buni. În acest context a apărut şi volumul “Clepsidră –antologie publicistică” (Editura “Agata”, Botoşani, 2021), cu articole publicate de Vasile Lefter  în perioada 2012 – 2021. Antologia se deschide cu o “Precuvântare”, având rol evident de prefaţă, semnată de acelaşi Ion Istrate.  Prefaţatorul vede în Vasile Lefter “robusteţea sevei rădăcinilor de românească seminţie”, “unul dintre LUNETIŞTII contemporani, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit pentru a continua demersul marilor clasici; Eminescu, Alecsandri, şi Caragiale” sau  “străjerul spiritual de la poalele Carpaţilor”. 

De ce “Clepsidră”? Ne explică Vasile Lefter într-un cuvânt al său de la pagina 9: “Am intitulat acest volum de publicistică ”Clepsidră”, cu gândul la efemeritatea frânturilor de viaţă surprinse de mine în clipe de graţie. Vreau să cred, fără falsă modestie, că stăpânesc foarte bine tehnica tabletei. Rareori, apar şi personaje în dialog”.

Profesor cu vocaţie fiind, Vasile Lefter nu s-a putut dedica integral jurnalismului, timpul nepermiţându-i. A ales zona intersecţiei dintre jurnalism şi literatură, zonă descoperită de Arghezi şi pe care a denumit-o „tabletă”, devenind astfel inventatorul acestei specii. Tableta a fost preluată şi dusă la perfecţiune de George Călinescu, de Geo Bogza, făcându-şi loc şi în publicistica lui Vasile Lefter. Imprimând un stil propriu acestei specii, cei de la redacţia „Luceafărului” au fost aproape obligaţi să le denumească „tablete lefteriene”, astfel că prima parte  a volumului se intitulează chiar aşa. 

Consacrat ca romancier, Vasile Lefter s-a impus şi ca om al cetăţii prin publicistica sa. Volumul de faţă întăreşte această aserţiune, iar scrisul, dominat de o atitudine tranşantă şi o logică articulată a intelectualului,  poate conduce la o reconfigurare pozitivă a moralei şi o trezire a spiritului civic în românul tot mai impregnat de etica mioritică şi de spiritul adamic, acesta din urmă  bine reliefat de Cioran.

Adept al jurnalismului scris, discursul lui Vasile Lefter foloseşte stilul de scriere adecvat ca varietate funcţională a limbii literare, fiind evidentă calitatea de filolog. Apropierea de  eseu este evidentă, multitudinea de citate înnobilează textul, trimiterile tăioase creează permanente adieri de pamflet, iar peste tot îşi face prezenţa câte o litotă care, pusă la locul potrivit, nu neagă şi nici nu atenuează ideea ci o „sporeşte” în sensul în care Blaga spunea că „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”.

Prin publicistica sa, scrisă cu intenţia de a coborî în agora, Vasile Lefter inventariază simptome ale răului, pune sub tirurile ironiei limba de lemn încă prezentă  ca stereotipie a exprimării clasei politice, atacând la baionetă minciuna spusă oră de oră. Se simte că a abordat publicistica nedorind să rămână cantonat în ficţiunea prozei sale  artistice, lăsând astfel  să treacă realul pe lângă el. Publicistica acestui autor convinge şi asta fiindcă, dintr-o analiză cantitativă, semnificatul este mult mai mic decât semnificantul. Dacă prin romanele sale Vasile Lefter ne îndeamnă să cunoaştem autorul, prin publicistica sa  ne îndeamnă să-i cunoaştem pe cei din jurul nostru, făcând-o prin claritate şi precizie.

Dacă Arghezi a inventat tableta, Perpessicius („cel dedat la suferinţă”) a creat „menţiunea critică”, transformând-o uşor-uşor în recenzie. Partea a doua a antologiei, intitulată „Recenzii”, sunt în fapt menţiuni critice izvorâte dintr-un sentiment de factură pozitivă.  Sunt analizate volumele scrise sau îngrijite de Ion Istrate, pe care îl consideră „un reper în publicistica românească”. Urmează Corneliu Filip care  este perceput ca „un  botoşănean nostalgic”, în timp ce Toni Hulubei are o operă în care „timpul a pus ordine în toate”. Simina Lazăr  propune un „bildungsroman mascat”, Ionel Mony Constantin  „scrie o parodie care respectă cerinţele acestui gen”,  iar Neculai Florea este „un poet sincer care nu trişează de dragul sonorităţii”. Lista lui Vasile Lefter  continuă cu Neculai Florea, Genoveva – Simona Mateev,  Radu Borcea, Ion Gr. Cherciu („cel care ia pulsul vieţii”), Vasile David („un glas liric de departe”), Dan Nichita („preocupat să adauge note de sincretism artistic”), Lucreţia Andronic sau colegul de facultate Dumitru Ţiganiuc.  Vasile Lefter nu omite să supună atenţiei şi unele cărţi de factură ştiinţifică. Volumul lui Spiru Constantinescu despre „galbena de Odobeşti” este văzută ca o „o carte document”, în timp ce antologia semnată de Culiţă Ioan Uşurelu o găseşte a fi foarte importantă nu doar pentru spaţiul vrâncean, ci şi pentru cel naţional.  

Cu incursiuni la zi în presa literară, Vasile Lefter are o plăcere deosebită să menţioneze conţinutul revistelor literare. „Pro Saeculum”, o revistă ce apare la Focşani  este văzută ca  o „revistă cât o bibliotecă”. O altă revistă de suflet a scriitorului Vasile Lefter  este „Însemnări ieşene” pentru care găseşte sintagma „ştafeta nevăzută”, pornind de la credinţa că „surprinde esenţa demersului publicistic prin legătura dintre prezent şi trecut”. 

Antologia se continuă cu alte partajări care vizează elemente de proză, eseuri şi încă una dedicată celor „ce-au fost cândva”.

Trebuie să remarc grafica celor două coperte, prima şi a patra, realizată de pictorul poet Maria Cernătescu, Untu pe când era eleva scriitorului Vasile Lefter şi colega mea de clasă din liceu.  Citiţi această antologie publicistică şi veţi face cunoştinţă cu cei din jurul nostru, unii amărându-ne viaţa, alţii îndulcindu-ni-o. Antologia lui Vasile Lefter  constituie un document autentic al istoriei literare. (GEORGICĂ  MANOLE)