Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Vrânceanul Manole Georgică, un degustător de texte

Primit pentru publicare: 18 Febr. 2021
Autor: Vasile LEFTER, Focșani, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 19 Febr. 2021
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

                                Vrânceanul Manole Georgică, un degustător de texte

         Întotdeauna, o carte cu autograful autorului o deschizi altfel, cu emoție și curiozitate. Fostul meu discipol de la Liceul Teoretic din Vidra îmi scrie: „Domnului profesor Vasile Lefter , alături de aprecierile mele pentru nesfârșitele arderi interne pe care ni le-a insuflat și nouă, elevilor lui…”

       Pasiunea pentru literatură a pus stăpânire pe Georgică Manole încă din vremea anilor de liceu. Strălucit la matematică, Georgică Manole era numit de colegi „Ion Barbu al nostru”. Absolvent de matematică, Georgică nu a trădat niciodată vocația de filolog prin structură.

Chemat de misterele cuvântului conotativ, Georgică Manole a scris multe cărți, în care abisurile matematicii sporesc polisemia cuvântului prins în sintagme beletristice. Drumul său, conturat proeminent și în critica literară, adeverește sfatul călinescian, conform căruia un critic trebuie să încerce toate genurile literare cu riscul de a eșua în toate.

       Am în față volumul „Lecturi  Post-Restant”, anticipat oarecum de un altul apărut în 2017,„Buzunarul cu idei” (recenzii, comentarii, cronici). 

       Și titlul acestui volum este ales cu grijă, în consonanță cu titlurile volumelor anterioare, cel puțin nouă: „Logica lui Masajust”, „Antigeometria tristeții”, „Întrebări cu arici”, „Idei la firul Ierbii”, „Viața în interval” etc.

        Volumul de cronici și puncte de vedere asupra unor scrieri din literatura actuală, de la noi și de peste Prut, publicat în 2020 l la  Iași, Editura Stef ,este o concentrare privind valențele stilistice ale scriitorului Georgică Manole, atent la evoluția scrisului artistic din partea de nord a țării. Prefața concentrată a volumului este cartea de vizită a unui împătimit în ale scrisului, mereu cu privirea spre marii creatori de frumos din literatura lumii. Profesorul de matematică Georgică Manole se simte fascinat de reflecțiile marilor scriitori universali. Declară că i se potrivesc de minune cuvintele spuse de Umberto Eco: „Un text e o mașină leneșă  care așteaptă de la cititor o vie colaborare.”.

       „Lecturi Post-Restant” nsugerează scotocirea prin casetele uitate ale oficiilor poștale specializate exclusiv în literatură. Altfel spus , sunt scrieri cărora nu li se cunoaște „adrisantul”. Cine știe că merită o scriere de suflet merge și alege de la post-restant ce-și dorește.

           Volumul adună în jur de 50 de cronici, scrise la vremea apariției volumelor respective sau la puțin timp după.

 Nu voi discuta aici probleme de conținut și manieră stilistică. Voi avea ca obiectiv cronicăresc închegarea unui profil critic al celui care ne trimite la Post-Restant.

            Citind cronicile prin care Georgică Manole și-a expus un punct de vedere argumentat, m-am oprit la trei coordonate ale unui algoritm repetabil.

       Prima preocupare a criticului ține de plasarea scrierii comentate în  cadrul etic, cu notații spațiale și cronologice. Cronicile debutează cu două-trei considerente generale, după care se accesează textul propriu-zis. Două exemple sunt clarificatoare:
Cu recentul roman „Pe cărarea cu cireși”(Editura Arena Cărții, Botoșani,2016), Maria Moisoiu se află la a opta carte.

„O carte manifest e un beneficiu pentru ieșirea din adormire. Un astfel de volum este și cel scris de Girel Barbu,„ Vânzătorul de lumină”( poezii creștine, Editura „Omega”,2018).

 După ce suntem introduși în tematică, criticul comentează principalele valențe stilistice ale textului supus analizei.

       Toate cronicile din „Lecturi Post-Restant” se încheie cu două-trei idei rezumative ,un ghid pentru cititorul grăbit, dispus să citească selectiv volumul. Două fragmente sunt grăitoare:

„Poemele unei geografii mentale” se încheie astfel: 

„ Lucia Cherciu rămâne o româncă autentică, una care, deși departe, își construiește o geografie mentală printr-un vers calm, luminos, dar din care nu lipsește nostalgia”.

       Am lăsat cu bună știință pentru final cea de a treia trăsătură distinctă a lui Georgică Manole: alegerea titlurilor.

Eu , după atâtea lecturi din scrisul vrânceanului ajuns în magia pământului botoșănean, pe care s-a afirmat ca redactor la „Luceafărul” și la „Actualitatea botoșăneană”, pot spune că-i recunosc o scriere fie și doar după titlu. Voi enumera mai multe titluri pentru a demonstra cât de sugestive și originale sunt: „Fața regeneratoare a focului”, „Metafora zilei a opta” , Căutări prin psihologia abisală a poporului român”,„ Explorarea pozitivă ca demers critic”, „O armonie între minte, conștiință și spirit”, „O topografie a ființei”, „Așteptarea ca personaj principal”…

          Prin Manole Georgică, născut în Popești, Vrancea își demonstrează sieși și altora infinitele valori spirituale, indiferent de locul în care concetățenii noștri își duc traiul.