ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 16 Mart. 2018
Autor: Prof. Vasile GĂUREAN
Publicat: 17 Mart. 2018
Editor: Ion ISTRATE

  Un Recviem pentru  Stephen Hawking

A. Mozart este cel mai exuberant, mai încântător compozitor în bogata istorie a muzicii universale. Cântarea îngerilor; Pe muzica lui- s-a spus- se intră în Paradis. Spre începutul de toamnă al anului 1791,  a primt o vizită surprinzătoare, misterioasă, cu o paradoxală solicitare: „Stăpânul meu vă cere să compuneţi  un Recviem.” Marele compozitor a încremenit. Niciodată nu s-a gândit să compună aşa ceva, atât de discordant cu toată opera sa muzicală de până atunci. Solie terestră? Din cer? Cu înfrigurare, se apucă de lucru. Uită de toate. Rezultă o creaţie magnifică, dar.. se stinge pe 5 decembrie ale aceluiaşi an (1791).
Recviemul mozartian îmi răsare în minte în toată solemnitatea lui, dintre altele celebre (Verdi, Philipe Kerr, Lossky, Rahmaninov) la trecerea din această lume a celui mai faimos savant de la Albert Einstein încoace – Stephen Hawking (8 ian.1942-14 mart.2018). Un om şi o viaţă uimitoare
Nici copil, adolescent sau student nu a dovedit calităţi intelectuale neobişnuite (ca şi Albert Einstein de altfel).  Dimpotrivă, a avut serioase dificultăţi, inclusiv ca student. ( Poate Dumnezeu vrea să ne arate că nu prin strălucirea minţii noastre se descoperă adevăruri uluitoare, ci că El, Marele Dăruitor, le face să răsară în mintea unora care nu dădeau niciun fel de semne incipiente de genialitate.).

Stephen Hawking, copil.
Studiază la Oxford şi îşi susţine doctoratul în Cosmologie la Cambridge, unde va deveni titular al Catedrei de Matematică al  faimoase Universităţi, la care, cu trei secole înainte predase Isaac Newton.
Din copilărie şi adolescenţă l-au fascinat tainele nemărginitului Univers, asupra cărora s-a aplecat  cu pasiune până în anii din urmă ai existenţei sale. Cariera sa fulminnantă şi celebritatea de care s-a bucurat în lumea astrofizicienilor au fost puse grav sub semnul întrebării, când, la 21 de ani, a observat o slăbire progresivă a activităţii musculare. Medicii au pus un diagnostic  de extremă gravitate: o afecţiune neuro-motorie (scleroză laterală amiotrofică) căreia medicina nu-i acordă mai mult de doi ani şi jumătate spre a putea fi purtată. Sfidând toate diagnosticele, savantul britanic avea să trăiască –deşi cumplit ţintuit în scaun cu rotile şi folosind pentru voce un sintetizator- ….76 de ani. UN INCONTESTABIL MRCOL: De toată admiraţia este eroismul, stoicismul cu care Stephen Hawkinng, ca un alt Iov, şi-a purtat infirmitatea, din toate bunurile lumii rămânându-i doar cugetarea şi scrisul prin mijloace electronice.

 Cu soţia, Jane
Şi totuşi, omul Stephen Hawkimg a fost dăruit de Dumnnezeu -per total- cu două soţii (prima Jane, apoi o asistentă a sa) şi  trei copii, o poziţie de excepţie în lumea savanţilor, faimă inegalabilă în urma  unui mare număr de lucrări ştiinţifice sau descoperiri ştiinţifice (dacă ar fi să ne gândim la conceptul găurilor negre din Univers, elaborat împreună cu Roger Penrose) şi relaţia cu principiile termodinamicii. La fel, emite teorii despre Undele gravitaţionale, Teoria relativităţii, Câmpurile cuantice şi  Radiaţia ce-i poartă numele(Hawking).
Acolo unde nici paşii, nici privirea omului n-au putut vreodată pătrunde, el le-a suplinit prin puterea dumnezeiască a cugetării.
A făcut remarcabile eforturi de a explica popularizat  principii ale fizici fundamentale. Amintim un număr de lucrări traduse şi în Limba  română: Scurtă istorie a Timpului(1988), Universul într-o coajă de nucă(2004), O mai scurtă istorie a Timpului(2007), Marele Plan(2014), Soarta Universului(2014), Scurtă istorie a vieţii mele(2015), George şi codul indescifrabil (2015), la care adăugăm cartea scrisă de prima soţie, Jane: Dragostea are 11 deimensiuni. Viaţa mea cu Stephen Hawking(la Ed. Humanitas),(2013).
Întreaga viaţă a căutat să formuleze o teorie unificatoare, prin care să poată explica naşterea şi misterele infinitului Unnivers, măreaţa Creaţie a lui Dumnezeu, a Cărui existenţă nu a recunoscut-o niciodată, convins că totul s-ar putea explica prin Legile fizicii, deşi a recunoscut că Timpul şi Universul au avut un început (cu faimoasa teorie a Big-Bang-ului) şi vor avea un final.
De largă popularizare s-au bucurat aserţiunile sale după care o întâlnire cu extratereştrii, ne-ar fi fatală, din princina decalajului tehnologic. Rasa umană s-ar stinge, precum civilizaţiile amero-indiene.
Negând ideea de Dumnezeu, Hawking era convins că legile fizice (cum e gravitaţia şi toate celelalte), sunt suficiente .pentru „a crea Universul din nimic”, deşi cunoaştem că nu există şi n-a existat vreodată o lege fizică, juridică sau morală care să nu aibă un Legiuitor. Despre începuturile omenirii şi primul cuplu uman spunea că „sunt basme”, generând protestele energice ale Bisericii anglicane. Idolatrizând ştiinţa, era convins de apocalipsă (ca final al Universului), dar formula ideea colonizării altor planete, ca salvare. Noi credem însă că sfârşitul istoriei umane va fi şi sfârşitul întregului Univers, nu doar al Planetei Albastre.
In cugetarea hawkiană, că toate au devenit după legi fizice s-a ivit şi o piedică, ce l-a intrigat foarte: existenţa femeii, tovarăşa de viaţă a omului. După ce „legi fizice” o mai fi apărut?  „La 70 de ani –mărturisea el ziariştilor, mă gândesc numai la femei.”  -spre hazul presei. Desigur nu în sensul  comun, dată fiind teribila sa neputinţă fizică, ci filosofic, fiindcă îi contrazicea ideea că n-ar exista un Creator atotputernic şi infinit în înţelepciune. Ne aducem aminte că şi Ch. Darwin avea şi el o „piedică” teribilă în a explica toate după teoria evoluţiei: existenţa păunilor cu splendidul lor penaj. Ce „legi” îi vor fi cerând frumuseţea aceasta? Şi n-a aflat răspuns.
Suntem convinşi că trecând orizonturile acestei vieţi, faimosul savant a aflat răspunsul la marile întrebări cărora a încercat să le dea un răspuns în această viaţă.
Pentru omul credincios -aşa cum cu smerenie îndrăznesc a mă socoti- toţi cei 76 de ani ai vieţii sale sunt un miracol al infinitei bunătăţi, a răbdării şi milostivirii  lui Dumnezeu cu cei ce îl neagă şi i se  împotrivesc în această lume.

Pentru  alţii, poate fi doar un şir aleatoriu de întâmplări.