Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Un regal de poezie, cultură și istorie, lecție de Istoria neamului

La Muzeul Unirea, Iași, triplă lansare de Carte: Olguța Luncașu Trifan, membru a Cenaclului literar la distanță: “Împlinire prin iubire”, versuri, |În mâna destinului”, roman, și “Pădureni, vatră de istorie și cultură”, file de monografie a comunei natale.

 Un regal de poezie, cultură și istorie, lecție de Istoria neamului

În prezidiul manifestării și patru membri ai Cenaclului literar la distanță, alături de autoare, Marian Malciu, vicepreședinte a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Olt-Slatina, care semnează cuvântul introductiv la toate cele trei lucrări realizate, Ioan Grămadă, fondatorul și proprietarul Muzeului etnografic din Câmpulung-Moldovenesc, Ion N. Oprea, coordonatorul Cenaclului, Mihai Batog Bujeniță, epigramist, membru al USR, conducător a mai multor reviste literare.

În sală, printre  invitați cunoscutul poet Horia Zilieru  și Doamna  Anica Tănasă din Pădureni-Huși, profesoară de limbă și literatură română a autoarei, participanți activi la discuțiile despre opera lansată.

Emil Gnatenco, actor la Naționalul Ieșean, titular al Premiului de cel mai bun actor la Festivalul Național de Teatru-Timișoara 201 – Premiul pentru regie în 2015 Teatru Club-Tineretul Iași, cu un recital în două părți, din poezia Olguței Luncașu Trifan, protagonista Zilei de 15 noiembrie 2015

 

Două ore dense de cultură, de istorie și poezie, de lecție vorbită despre om și activitatea lui acasă, în România, ne-a prilejuit Olguța Luncașu Trifan, duminică 15 noiembrie 2015 care chiar pe pliantul care este și invitația adresată nouă, evidențiază valoarea nu doar în particular la români, la Pădureni-Huși-Vaslui, localitatea natală a ceea ce sunt faptele și cuvintele: “Faptele noastre sunt asemenea unor fructe pe care, dulci sau amare, va veni vremea să le mâncăm. Nu va conta, atunci, dacă ne vor fi pe plac sau nu. Spun, în acest caz, să fim cu luare aminte și să nu uităm că înainte de a gândi într-un anume fel, înainte de a face ceva, înainte de a lua orice hotărâre, să-i cântărim foarte bine efectele  și să ne luăm pe noi înșine drept măsură de evaluare, în raport cu consecințele acțiunii”.

Volumul “Împlinire prin iubire”, poezii, Editura ROTIPO –Iași – prefață Marian Malciu, coperta Marian Beșleag, aflăm ceea ce nu ne spun versurile din ea, capitolul 1, intitulat “Doar cu tine…”, depus la Festivalul de poezie religioasă CREDO de la Lăpușna – Ediția a XV-a, Lăpușna 2015, i-a adus curajoasei, care nu era la debut literar – îl realizase în septembrie 2014 cu un altul intitulat “43”- poezii-bilingve-româno-francez, Editura Kitcom Drăgușani – și i s-a atribuit PREMIUL II, mare succes. La fel, romanul – care are povestea genezei lui intime dar și social-literare-, “În mâna destinului”, Editura ROTIPO, participant la Festivalul Național de Creație “Vrancea literară”, la 27 septembrie 2015,  Panciu, s-a ales tot cu Premiul II.

Deosebit de lucrările personale,  Olguța Luncașu Trifan, patru până acum, ea colaborează și publică pezie, proză scurtă, eseu, ocazional și cu recenzii de carte, într-un număr de 13 reviste de cultură universală, în mai multe reviste și grupuri literare din spațiile virtuale, printre care și Confluențe literare, coordonator Marian Malciu, la Cenaclul literar la distanță coordonat de Ion N. Oprea, până acum participantă cu lucrări valorase în volumele: “Dorul de-acasă”, 2014, “Revistele? Luminoase, instructive și educative”, “Nu uita”, 2015, toate realizate la Editura Pim, Iași, dar și  în alte volume antlogie, poezie și proză scurtă, semnate Ion N. Oprea.

De evidențiat și menționat: din luna Decembrie 2014 doamna inițiază și lansează Campania “Copiii din comuna mea doresc să te citească”, campanie de colectare de carte, în urma căreia au fost adunate peste 1000 de cărți care au fost preluate pe bază de  process verbal, cu listă de evidență donator- titlu-autor- număr de cărți, predate Bibliotecii “Mihai Eminescu” din comuna Pădureni, județul Vaslui, pentru înnoirea și completarea fondului de carte.

“…Nu este la îndemâna oricui să scrie despre locuri, oameni și fapte. În afara documentării precise, care necesită timp și muncă, este nevoie de o anumită chemare către o asemenea acțiune, de un anumit imbold interior, de chemarea și glasul pământului natal, al țărânei din care ai fost plămădit, scrie și a spus și în fața publicului destul de numeros de la  Muzeul Unirii domnul Marian Malciu, parcă contrazicându-se, el, care, venit din Slatina-Olt, doar cu câteva zile în urmă, realizase și prezentase la Casa și localitatea lui Alexandru Ioan Cuza, domnul primei Uniri, Ruginoasa, volumul său de succes, “Ruginoasa. Istorie, credință și cultură”, 2015, dar  adăugând: această apreciere vine din partea mea, un om care a văzut o singură dată părticele din această localitate… Pădurenii și oameni locului… dar am cunoscut un primar muncitor,  serios, cu deschidere către nou și cu larg orizont în ceea ce privește relațiile dintre oameni, cu viziune modernă, demnă de apreciat…”  Un primar care, nu întâmplător, autoarea, de fiecare dată, nu uită să îi adreseze cuvintele potrivite și meritate: “Mulțumesc Primăriei și Consiliului Local al Comunei Pădureni, județul Vaslui, pentru sprijinul acordat, personal Domnului Primar Temistocle Diaconu”. Nume de primar, de comună și apelativul Domnului Primar, toate scrise, pentru ea și noi, cu litere mari, pentru că MERITĂ.

„În poezia mea s-ar putea să te regăsești, să simți că ar putea, într-o mai mică sau mai mare măsură, să fie povestea ta. Pentru că, da, prietene-cititor, poezia, poezia mea vorbește despre tine! Poezia mea își are izvorul în sufletul tău, în viața ta, în trăirile tale cotidine”, scrie Olguța Trifan, cea care într-un eseu al său, „Pledoaria neuitării”, din  „Nu uita”, antologie, de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2015, scria cu gândul la vărstnicii care mor în case unde nu i-a mai vizitat de luni și ani chiar proprii fii sau fiice, nepoții: „Nu doresc să mai văd părinți care-și înghit lacrimile căutând justificări, pentru că, da, dragii mei, asta fac ei. Caută justificări care să scuze în fața lumii indolența unor copii care i-au abandonat, care i-au uitat, care găsesc că este inutil, că este pierdere de timp și de bani, să aibă grijă de ai lor părinți, să mai treacă, din când în când, pe la ei sau să le dea un telefon, iar acești părinți continuă să le găsească scuze și să-i laude, chiar, în fața lumii că au ajuns oameni mari și nu (mai)au timp (p282)…” de părinții sau bunicii lor.

Iată poziția autoarei nu numai în poezia apreciată și lăudată de poetul Horia Zilieru care în cuvântul său a zidit, pentru a câta oară de când îl ascult, imn de slavă nu doar poeziei în general și celei scrise de Olguța Trifan, ci și țăranului român, nu numai de la Pădureni, care sfințește perenitatea, drumul de mâine al României, de Mihai Batog Bujeniță care a elogiat pertinent creația poetei care ne reprezintă:

Cu părul nins,

cu sufletul cald,

cu ochii plini de lumină,

te văd, măicuța mea,

stându-mi în prag,

cu vocea-ți dulce, blândă,

ce sufletu-mi alină.

Ți-au curs din ochi

salbe de perle – o mare,

la capul meu, măicuță,

îl implorai și te certai cu El

să nu-mi oprească anii;

au plâns și sfinții din icoane

și ruga-ți ascultară.

Ce șoaptă, ce-adiere,

suavă mângâiere,

cântec de leagăn, dulce!

Să nu îmi pleci măicuță,

prezența ta mi-i aer!

Să nu-ndrăznească viața,

din lumea mea te rupă! (Poezia, „Sărut-mâna”, p.36).

Și în același registru, „STATORNICIE”, p. 160, dar acuzator, cu averizare și bucuria victoriei românești:

De ce-mi stai, maică, în genunchi?

De ce-ți plâng, azi, bătrănii și copiii?

De ce-și adună, ei, minciunile mănunchi

să-ți parafeze soarta, iar, cu sângele pierii?

Pământ udat cu lacrimă de mamă și odor,

purtat în suflet, pe mâini și pe picioare,

de cei copii, ce rar, își duc pașii-n pridvor,

e-n suferință neamul românesc și doare.

Din guri de mameluci, duhnește-a putregai,

cât să mai îndurăm minciună, lacrimă amară?

Câțiva ce-și spun „fii” ai acestui picior de plai,

dar, sistematic, ne fură, ne înșală și ne-omoară.

Credința și răbdarea ne-au ajutat auto-controla.

Luați, voi, seama, cei ce credeți c-am fi mici!

Al nostru neam, la greu, și-a regăsit busola,

neghina s-a ales, s-a dus. Noi am rămas… aici!

O poezie adânc muncită, aprecia Mihai Batog Bujeniță, profund gândită, anticipativă a ce a fost sfârșitul lui octombrie și începutul, mijlocul lui noiembrie 2015, adaugă subsemnatul, bine ar fi să ne fi găsit, într-adevăr,  busola către viitor. Suficient, ca în acest moment să lăsăm spațiu de muncă și exprimare primei părți a recitalului de poezie a laureatului de la Național – actorul Emil Gnatenco, un suflu de român.

„Abandonul copiilor în instituțiile anitare poate afecta dezvoltarea fizică și psihologică a copilului într-un moment esențial al vieții, și anume în primele zile, luni și ani de viață. Lipsiți de prezența și dragostea mamei nu câștigă la greutate, pot suferi de întîrzieri ale dezvoltării intelectuale și de dezechilibre psihologice care în timp pot deveni dizabilități”, acesta este pericolul asupra căruia ne atrag atenția  „Copii la limita Speranței – UNICEF – Editura VANEMONDE, 2006”, și asupra  căruia stăruie Olguța Luncașu Trifan „În mâna Destinului”, un roman cu o temă socială de mare interes și acualitate, ca și tema asistaților sociali din căminele speciale, la care se referă și Ion N. Oprea în cele trei cărți-monogeafie, ADRIANA. 2014-2015. La acestea, in corpore, s-au referit în cuvântul lor poetul și prozatorul Ioan Grămadă, venit special de la Câmpulung-Moldovenesc să se reîntâlnească cu membrii  Cenaclului la distanță, dar și de Ion N. Oprea, localnic.

Despre activitate și reușitele autoarei au avut cuvinte de apreciere și prof. Elena Lupu, venită de la Ruginoasa, prof. Anica Tănasă, sosită de la Pădureni-Huși, căreia i-am citit emoțiile în glas, că o fostă elevă a sa, de la clasa de limba și literatura română, astăzi scrie proză  și poezie, istoria locurilor. Și aceasta și pentru că, spunea Olguța Luncașu, a avut o profesoară foarte exigentă!

Nicolae Stancu, epigramist, membru ALPI, mi-a șoptit Mihai Batog Bujeniță, din stânga mea – în dreapta Ioan Grămadă – a fost mult aplaudat pentru că, punctînd succesele realiazatoarei, pe loc a compus și citit epigrame, nu satirice, umoristice.

Gazda manifestării, Doamna Aurelia Ichim, directoarea Muzeului Unirea, a fost bucuroasă să ne vorbească și domnia sa despre cărțile de la standul special organizat dar ne-a îndemnat și să ne simțim bine într-o Instituție  în care mereu se face cultură de calitate. Moment în care a început desfășurarea părții a doua a spectacolului de poezie nu numai recitată, parcă și jucată, ne vrăjise conținutul versurilor și dăruirea artistului zilei, suficient prilej pentru autoarea cărților lansate, însoțită de soțul său, să ne invite să mai rămânem la o cafea, ceva fursecuri și un pahar de vin adus de la Cârligați-Pădureni-Huși, în tovărășia cărora s-au mai spus atâtea și atâtea despre istoria și literatura română, despre cărțile noastre și, poate, despre înmulțirea membrilor cenaclului literar la distanță.

A avut dreptate Doamna  Anica Tănasă am asistat, într-o zi de duminică, la cel de-a doilea Regal de poezie, cultură și istorie, lecție de Istoria neamului, primul se desfășurase vineri 13 noiembrie 2015, la Pădureni-Huși, moderator chiar ea, Doamna profesoară, pensionară, Anica Tănasă.

Ion N. Oprea

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Olguţa Trifan spune:

    Luată prin surprindere, găsind articolul din întâmplare, dar nu surprinsă cunoscându-vă, am fost plăcut impresionată de conţinut şi foarte fericită! De altfel nu m-am putut abţine să nu vă comunic, personal, la telefon.
    Domnule Ion N. Oprea, vă mulţumesc, din nou şi pe această cale, în primul rând pentru că v-aţi aplecat privirea spre mine, o novice pe acest tărâm al literaturii, dorindu-mi lucrările în acel buchet de nume destul de mari, zic eu. Apoi, pentru că mi-aţi acceptat cu atât de mare bucurie invitaţia de a participa la debutul în Lumea Literară ieşeană, prilejuit de lansarea celor trei cărţi, amintite atât de frumos de către dumneavoastră, la Muzeul Unirii, într-o locaţie încărcată de istorie şi cultură.
    Prezenţa domniei voastre, alături de domnii Marian Malciu, Mihai Batog Bujeniţă, Horia Zilieru, Ioan Grămadă, Emil Gnatenco, dar şi cei din sală, nu puţini şi nici mai puţin importanţi pentru mine, a fost o mare bucurie şi mă obligă pe viitor să vin cu materiale net superioare.
    Vă mulţumesc pentru această cronică, obiectivă şi concisă, tablou al evenimentului şi autoarei!
    Cu preţuire,
    Olguţa Luncaşu Trifan

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5