Apărută în 2008 la Editura „AGATA”, „Lumea ca eseu”, autor Cezar Vasilescu este a patra carte a acestuia, după câte ştim, care surprinde cititorul, prin modalitatea de tratare a întâmplărilor lumii în care trăim. Lumea, în viziunea eseistului, e rezultatul recompunerii din cioburi a unei oglinzi (primordiale) sparte, în care se reflectă chipul lui Dumnezeu. Citind cartea mi-am reamintit o descoperire a unor biologi americani care au arătat că ochiul batracienilor este format din mici compartimente care preiau separat frânturi de imagini şi care combinate dau imaginea clară a obiectului, fiinţei pe care vor s-o prade.

Această descoperire s-a dovedit a fi utilă aparatelor de filmat a navetelor americane care luau imagini din Cosmos şi care se confruntau cu rezoluţii neclare ale fotografiilor. Prin microeseurile din acest volum, Cezar Vasilescu reuşeşte să surprindă imagini disparate din lumea înconjurătoare. Peste tot este prezent omul, atât în conexiune cu ceilalţi cât şi în dispută cu sine însuşi. Reuşeşte să creeze în sufletul şi în conştiinţa cititorului o imagine clară, dureroasă şi melancolică. Spectaculoase sunt eseurile care tratează din punct de vedere numerologic sfârşitul tragic al unor personalităţi din întreaga lume. „Lumea ca eseu” e o carte densă, păstoasă care se citeşte greu nu prin dificultatea stilului ci prin bogăţia de informaţii pe care o oferă.

Poate nu întâmplător este structurată în trei părţi şi anume „Eseuri…cu număr”, „E… cu noroc şi nenoroc”, „E… cu parte din carte” sugerându-ne treimea formatoare a lumii. Cartea este incitantă şi prin trimiterile livreşti care complexează pe cititorul (ne)-obişnuit cu lecturi mai dificile. Una peste alta autorul prin acest volum ne oferă spre lectură pagini pentru delectări estetice.

Aşteptăm cu nerăbdare şi alte apariţii, prevestindu-i prozatorului realizări ulterioare deosebite.