MOTIVUL SCRISORII … (NE)PIERDUTE
Autor, Mihaela – Paula MANOLE

Există deosebiri destul de consistente între o carte de aventuri, un roman poliţist şi o carte SF. Spiritele simple tind să le confunde, altele le completează cu mitologie sau fantasy. Până la urmă, cititorul rafinat face o selecţie care devine preferinţă. Se pare că din lista ce se prefigurează din cele spuse, romanul poliţist este cel mai vitregit. Situaţia ţine de o anumită prejudecată, dar şi de lipsa de interes a editurilor faţă de cei care s-au apucat să scrie astfel de romane. Editura Agata , trecând dincolo de mode păguboase, publică şi astfel de romane. Recent a ieşit de sub tipar, sub semnătura reputatului scriitor Cezar Vasilescu, romanul „Enigma” ( Ed. AGATA, Botoşani, 2011, 200p.).
Subiectul cărţii se bazează pe două din motivele specifice genului poliţist, fie film, fie roman: recuperarea unor urme materiale, în cazul de faţă a unor scrisori…(ne)pierdute şi a detectivului care, din prea mult zel sau chiar momente de naivitate, devine suspectul principal.
Senatorul Grigore P. Coţofană are o relaţie extraconjugală cu Suzana Burlacu, o femeie care îşi vindea trupul pe consistente atenţii materiale. Sub presiunea apropierii rapide a alegerilor parlamentare, fiica senatorului, Glenda Coţofană, încercând să şteargă urmele ce-ar fi putut afecta cariera tatălui său, angajează pe detectivul particular Victor Ciolpan să recupereze scrisorile senatorului către Suzana. Victor Ciolpan intră în casa Suzanei cu scopul de a fura scrisorile, aceasta este găsită asasinată, este surprins de o altă persoană (care, atenţie!, nu poate fi neapărat asasinul), primeşte o lovitură în cap şi cade în neştire. După un timp îşi revine şi pleacă. Intervin poliţiştii şi senatorul, urmează un şir lung de deducţii mai mult sau mai puţin reale, astfel că detectivul Ciolpan va fi suspectul principal. Cititorul bănuieşte că, din acest moment, Ciolpan devine tot mai motivat în descoperirea adevărului fie şi numai pentru a se disculpa. Face un plan de bătaie în care intervin Alicia (iubita detectivului), Şoldan (şoferul Suzanei), Roberto Rameral (un spaniol), celebrul CSI (Cristea Sergiu Ionel) sau ITO (Ilie Trăilă) etc. Nu divulgăm finalul lăsând plăcerea descoperirii lui de către cititori.
E de remarcat faptul că întreaga acţiune are o logică bine construită, nimic nu se contrazice cum se mai întâmplă destul de des în astfel de romane, secvenţele dinamice se ţes perfect pe toposul ales (oraşul Iaşi). Camuflări rapide, treceri forţate prin geam, dueluri cu maşini pe străzile întortocheate ale Iaşului, urmăriri prin spaţii aglomerate, alergări pe acoperişuri, lupte directe cu interlopi gen Şase Deşte sau Scamatorul, transpun cititorul în dinamica specifică cinematografiei, ceea ce ne face să credem că romanul se poate transforma într-un film de succes.
Un dicţionar specific (plicuri cu bani, morţi, vocabular deocheat, femei frumoase, picturi valoroase, persoane suspuse mână în mână cu interlopi, piste false cât cuprinde, ameninţări, declaraţii inteligente, invenţii şi alibiuri deştepte etc.) duce la punerea în evidenţă a filozofiei contradicţiei. Dualismul alb – negru, lumină – întuneric, femeie –bărbat, bine –rău etc., beneficiază de atuurile pe care i le dă calitatea de eseist a lui Cezar Vasilescu.
Romanul poliţist se află într-o revenire notabilă. Acum câţiva ani a luat fiinţă Romanian Crime Writers Club, titulatura asociaţiei scriitorilor români de literatură poliţistă şi care şi-a propus „să reapropie cititorii de acest gen popular şi să promoveze thrillerul sau romanul crime&mystery neaoş”.
„Enigma” lui Cezar Vasilescu este o carte care poate intra cu succes într-o istorie a romanului poliţist românesc. Îi recomandăm să se înscrie în clubul amintit, să trimită cartea acolo pentru o pertinentă analiză şi să se alăture pleiadei de autori de romane poliţiste din care fac parte George Arion, Eugen Ovidiu Chirovici, Bogdan Hrib, Alexandru Arion, Monica Ramirez, Claudiu Simion, Oana Stoica Mujea, Ivona Boitan, Bogdan Teodorescu, Emil Simionescu, Adrian Onciu, Stelian Ţurlea şi, de ce nu, Cezar Vasilescu.