Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

UNIREA NEAMULUI ÎNTR-UN SUFLET

Primit pentru publicare: 25 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 25 Ian. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

UNIREA NEAMULUI ÎNTR-UN SUFLET

​ ​ ​ ​

Asemeni cum înaintașii acestui frumos și curat popor au săvârșit Unirea, un lăudabil act de voință națională, o faptă pentru țară ce le poartă recunoștința veșnică peste toate vremurile ce au trecut și au să treacă peste tărâmul românesc, asemeni lor ce au reușit să plămădească și să ducă la liman ideea de a ședea în aceeași bătătură a țării toți pruncii născuți din aceeași Mamă, prunci ce au tot rătăcit sub patimile vremii prin gospodării străine, tot așa a venit timpul ca și generația prezentului să pârguiască o frumoasă și respectabilă faptă pentru țară, faptă ce va mai șterge din păcatele noastre și va mai spăla obrazul istoriei încă nescrise.
​ ​ ​ ​ Cu ce vom rămâne în istoria noastră românească alături de celelalte pagini de aur scluptate în vitejia, dăruința și dorința strămoșilor noștri pentru pământul natal, pentru neam și măreția țării?
​ ​ ​ ​ Cu o generație sătulă peste cap de neajunsuri, urâciune și pribegire, sătulă peste cap de răzmeliște, prigoană și ură, pâine și circ, acuză și disculpă, sătulă de o amăgire permanentă a unei dorințe interminabile către speranța unei zile mai bune căzute din cer?

​ ​ ​ ​ Români dragi nouă și țării, oameni ce vă respectați palmele crăpate prin muncă, oameni de carte ce ați adunat știința lumii în intelectul țării ce astăzi are nevoie de el, oameni politici ale căror frâie a națiunii se află în mâinile dârze a domniilor voastre, români cu toții și iubitori de neam, țara vă roagă să faceți o faptă ce va rămâne în istoria neamului, unde numele ce-l purtați și măreția de oameni și iubitori de sânge și trup românesc va fi neșters.
​ ​ ​ ​ A venit timpul ca și urmașii noștri să se mândrească peste ani cu fapta noastră pentru țară asemeni cum și noi ne mândrim cu fapta celor ce au înfăptuit Unirea, căci vorbele se uită cu timpul, dar faptele rămân veșnice:
Aduceți sora neamului lângă noi!
Uniți țara într-un suflet!
Aduceți Basarabia acasă!

UNIREA NEAMULUI ÎNTR-UN SUFLET

S-au strâns români din țara mamă
Să-și lege brațele-ntr-o horă,
Suflarea nației tot cheamă
Fruntași aleși a fi de seamă
Alături frate lângă soră.

Unite mâini învârt iubire
Ținând în piepturi Tricolor,
Opinci ce calcă nea zdrobire
Își uită timpul sub robire
Formând sub Horă-un dârz popor.

Își poartă-n zi de sărbătoare
Ițarii straielor străbune,
Pe ii șad florile de soare
Cusute-n fire de cicoare
Catrințe, fote și zăbune.

Când roata Horii învârtită
Trezește somnul sfânt de glie,
O nație ce-i azi sortită
De-a fi în lume tot unită
Trimete Cerului solie:

Of, Dumnezeu de lume-ntreagă
Rugăm a ne aduce-acasă
Pe Basarabia-ni pribeagă,
De glia noastră, Tu o leagă
Să șadă într-a țării casă!

Mai las-o slobodă să zburde
Pe-ntreg ogor de legământ,
Alături florilor zălude
Picioare-n rouă să își ude
Să simtă dorul de pământ.

Moldova cea rămasă-n țară
O va primi la sânul ei,
Vor fi iar trup de-odinioară
Când Prutul nu era povară
Și-n plug steclea a lor grindei.

Vor depăna gânduri uitate
Ce-aveau cândva același trup,
Lipind pe frate lângă frate
Și neamuri fără de lăcate
Nicicând speranțe nu se rup.

Transilvania o va plimba
Sub coptul brazilor uimire,
Pe fruntea-i sfântă-o săruta
Patima vremii or jimba
Cântându-și doină de Unire.

Muntenia i-ar coase ie
Din fir cu soare și cu spice,
Alături țării vrând să fie
Să slobozească din robie
Și creștet liber să ridice.

Frumoasa noastră Bucovină
I-ar coase flori între cosițe,
Ar șterge vechea țării vină
Ce și-a lăsat pruncul în tină
Să prindă prin străini mlădițe.

Banatul i-ar găti beteală
Spre nunta neamului ce-o ține,
Ce-și va nunți sfânta fecioară
Precum a fost cândva egală
Cu trupul țării unde vine.

Crișana, suflet de arcași
Și rod de pântec aurit
Tocmi-va sute ceterași
Spre a doini veste-n luntrași
Că-acasă sora le-a venit.

Oltenia ochii-și va plânge
De bucurie-n trup văpăi,
La pieptu-i cald ea o va strânge
Ca soră dragă-a ei de sânge
Și-or dănțui prin munți și văi.

Dobrogea, pâine și cu sare
I-o da sfânt dar într-o primire,
Și va purta-o tot călare
Peste nisip și peste mare
Ca drept osană-n mulțumire.

Iar Maramureșul cel vechi
Iubind a noast Reîntregire,
Hotarul țării cel străvechi
Îl va suda cu lănci perechi
Spre-a-l sigila de veci Unire.

Trimite-o Doamne lângă Mamă
Căci tot o strigă trupul Gliei,
Să vină-n patrie o-ndeamnă
Trecând răzorul fără teamă
Că-i parte lipsă-a României.

Dă, Doamne, Basarabia acasă!
Dă, Doamne o Unire Mare!
Dă, Doamne sărbătoare-aleasă
Și Horă-n țara cea voioasă
Sfințind cu miruri la hotare!