Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.9 (153), Septembrie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Vasile Alecsandri și Bacăul

Primit pentru publicare: 5 Sept. 2021
Autor: Elena PETRIMAN, Iași, membră a UZPR
Publicat: 6 Sept. 2021
© Elena Petriman,  © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

  Vasile Alecsandri și Bacăul

                           
                   Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui/ Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:/ „Mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă…/ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!”
(„Sergentul”, de Vasile Alecsandri)

Ar fi putut anticipa Vasile Alecsandri că așa cum sergentului i se părea atât de anevoios drumul spre casă, la fel de anevoios ne va fi nouă, trăitorilor, la peste 200 de ani de la nașterea poetului, să descifrăm misterul datei la care a văzut lumina zilei? Nu cumva de acolo, din veșnicia universului, ne zâmbește ironic, zicând, în sinea lui: „Ce-mi pasă mie? Nu-i grija mea să deslușesc ceea ce eu însumi, prin propria-mi voință,-am încâlcit. Nu aveți decât să vă descurcați! Dar ce vă pasă vouă?”

„Așa voi face, Bardule! Singură mă voi descurca, așa cum am făcut mereu. Dar lasă-mă puțin, ca și eu să-mi revin din crunta-mi bătălie cu propriul meu destin!” răspund în gândul meu.

Ei, iată cum, fără să doresc, mi-a ieșit puțină rimă și un scris în vers…

Jurist cu vechime și proaspăt jurnalist, mi-aș fi dorit să determin cele două părți să-și dea mâna, spunându-le, vorba înțeleptului: „Ai și tu dreptate! Ai și tu dreptate!” De multe ori, ne place să considerăm adevărul ca fiind unul singur și numai de partea noastră. În cazul de față, adevărul are două fețe:

1. E limpede că, până la 1873-1876, când a obținut o dovadă, un act din care rezulta data nașterii ca fiind 21 iulie 1821, Vasile Alecsandri avea deja un act, din care rezulta că este născut la 14 iunie 1818. Stă dovadă mărturia de mitrică. Ce act oficial mai avem în afară de aceasta? Nimic!
2. Prin anul 1873, Vasile Alecsandri scrie primarului Bacăului, Hociung, să-i găsească niște bătrâni dispuși să declare în fața Tribunalului Bacău că el s-ar fi născut, de fapt, la 1821. Cum adică? Până atunci nu a știut când s-a născut? Ce dedesubturi ne scapă? Cu această rectificare a datei de naștere era la curent și logodnica poetului. După obținerea noului document, se căsătoresc, la Mircești, în 1876.

Ce interes aș avea să mă situez de-o parte sau de alta cu cei aflați în luptă pe seama acestui subiect? Nici unul. Dar, ca jurist ce a descurcat mulți ani diverse ,,chichițe” de stare civilă, nu pot rămâne indiferentă la o întrebare: ce interes avea poetul să se declare ca fiind născut la  1821, când știa prea bine că însuși tatăl său îl declarase ca fiind născut la 14 iunie 1818, botezat fiind la Biserica „Precista” din Bacău, la 22 iunie 1818? Nu cumva avem de-a face cu o dublă înregistrare a nașterii, situație în care unul dintre cele două acte se impune a fi anulat? Aici se cuvine să mulțumesc Serviciului Județean al Arhivelor Naţionale Iași, care mi-a acordat sprijin în cercetarea mea, prin identificarea unui important document: mărturia mitricală de la 1835.     După cum se poate observa, între 1835 și 1873 este ceva diferență de ani… Timp în care, la 1857, lui Vasile Alecsandri, din relația cu Paulina, i se naște o fiică, Maria, pe care poetul o recunoaște și-i dă numele de Alecsandri. Ce document a prezentat la înregistrarea copilei? Pe cel în care figura ca născut la 1818; altul nu avea.

Dar să revenim la înregistrarea sau mărturia de la Tribunalul Bacău. Așa cum era normal, Tribunalul ar fi trebuit să dea o hotărâre, cu drept de apel, prin care să admită sau să respingă pretențiile reclamantului, parte în proces. Pe cine ar fi putut reclama Vasile Alecsandri și de ce? Tatăl său era decedat, nu-l putea chema în judecată pe motiv că l-ar fi declarat născut la o altă dată. Ce act avusese până atunci? Mărturia mitricală. Numai desființând această mărturie mitricală ar fi putut obține o hotărâre judecătorească din care să rezulte, pe baza mărturiei bătrânilor „căutați”, că s-ar fi născut la 1821. Pentru că, între timp, apăruse Codul civil, cu intrare în vigoare de la 1 decembrie 1865, care stabilea respectarea anumitor reguli în materie de rectificare a unui act de stare civilă, așa cum rezultă din Cap. VI:                          – „Art. 84. Când se va cere rectificarea unui act al stării civile, tribunalul competent va judeca, cu drept de apel, ascultând concluziile procurorului. Părțile interesate se vor chema la judecată, de va fi trebuință (Fr. 99).

– Art. 85. Hotărârea asupra rectificării nu va putea fi niciodată opusă părților interesate care nu au făcut cerere sau care nu au fost chemate la judecată.

– Art. 86. Hotărârile asupra rectificării se vor trece în registre de către funcționarul stării civile îndată ce i se vor fi comunicat și, totodată, se va face mențiunea despre aceasta pe marginea actului reformat”.

Iată, așadar, că lucrurile se simplifică de tot: actul de la 1873 nu putea fi folosit decât la încheierea căsătoriei, dovadă că așa s-a și întâmplat. El nu putea fi opus altor părți, care nu au fost parte în proces; a fost un act „pro causa”. Quod erat demonstrandum!     Cuza și Codul lui civil ne-au lămurit pe deplin. În rest, cine dorește poate doar să complice lucrurile. Dar spre ce folos? Orice s-ar face, orice s-ar spune, Bardul de la Mircești rămâne unul singur.