Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 14 Ian. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 14 Ian. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Corespondenţă deconspirată dintre cenaclişti de la distanţă
După o pauză mai îndelungată în corespondenţa noastră, la un mesaj de reluare, bucuros, îi răspundeam doamnei Paula Romanescu că socoteam că e supărată pe mine, la care, tot cu bucurie am citit de la ea cele ce urmează, probă că din iubirea pentru marele poet nici când suntem la pat nu putem să-L uităm:
„Cum să fiu supărată când nici măcar pe mine nu mă supăr deşi ar cam trebui uneori, Iată, în iarna asta care nu e iarnă, am avut proasta inspiraţie să răcesc şi, din 4 decembrie am exersat tot repertoriul tobelor mari într-o corectitudine politică desăvârşită rămânând aproape de o foarte fierbinte musafiră cu numele de gripă.
Acum tusea m-a lăsat, dar mi-a lăsat ca amintire a trecerii ei un junghi jucăuş care ţopăie pe coastele mele…
De muncit însă tot am muncit: am revăzut trad. Eminescu 101 poeme şi, aştept acum textul în pdf pentru o ultimă „ochire” nu prea repede să-i dau BT.
In rest, mergem înainte, lumea-i cum este şi ca dânsa…
Cu toată consideraţia,
P.R.
Pentru conformitate, Ion N. Oprea, Iaşi, 14 ianuarie 2020
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Voi fi foarte atenta pe viitor (am fost si pana acum!) la mesajete trimise celor cu care corespondez si in mediul virtual. Nu, domnule IO, nu sunt deloc o victima doar pentru ca m-a vizitat o foarte corecta politic viroza care a tinut sa ma insoteasca si la trecerea dintre ani, crezand ca astfel voi uita de Eminescu si de preocuparea mea de peste un sfert de secol de a da in limba franceza o forma cat mai limpede a poemelor sale insemnate cu lumina inalta. Este modul meu de a-i aduce inchinare (si) in anul acesta in care numaram 170 de ani de la Ivirea Stelei.
Nu exista obstacol in calea celui care vrea sa implineasca un lucru pe care si l-a propus si, simte ca poate nu chiar din intamplare, a fost harazit cu un strop de pricepere. Singura temere – sa nu adaug la piramida de traduttore traditore un bolovan in plus! Foarte curand cartea va iesi de sub tipar.