Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Paula Romanescu, poetă, traducătoare, colaboratoare şi la Luceafărul, ştiu cititorii că primul ei critic literar i-a fost mama?

Primit pentru publicare: 16 Martie 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat:17 Martie  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Paula Romanescu, poetă, traducătoare, colaboratoare şi la Luceafărul, ştiu cititorii că primul ei critic literar i-a fost mama?

             Poetă şi scriitoare, traducătoare din literatura franceză şi invers, colaboratoare şi la revista Luceafărul, prin soţul ei este moldoveancă-botoşăneancă, oare de ce organizatorii FILIT, Iaşi, n-o invită la manifestările lor că are multe şi interesante informaţii de comunicat, eu am să mă refer, deocamdată, la câteva.

               Informaţii culese din cărţile ei, trei dintre ele – „Întâmplarea ca o viaţă de om, eseuri”, Editura Tiparg, Curtea de Argeş, 2018, realizată după cea a ediţieiTipo-Moldova, 2014; „Şi frunzele căzând se înălţau”, Poeme,Editura Fast Editing, Bucureşti, 2019; „Cherchez la Femme!”, tot Tiparg, 2020 -, primite recent, cu autograf, cea de-a doua, în Spovedanie, cuvânt de început al autoarei, traduc ce  aflu, şi pentru dvs., cititorii, Paula Romanescu a venit „sub soare la Ţuţuleşti”-Argeş „într-o toamnă de aur şi sânge”, când tatăl ei, caporalul Gheorghe  Teodorescu, de pe frontul de Est îi scria Mariei, soţiei sale,că ce purta ea în pântece, „Dacă va fi băiat, să-i puneţi numele de Paul iar dacă va fi fată, să-i puneţi cum vreţi voi”, rugîminte înscrisă în cartea postală, impresionat că un camarad de arme, Paul, tocmai murise pe front sub ochii lui…

              Că cea care nu a fost băiatul atât de aşteptat, însăşi fata, Paula, toată viaţa s-a comportat ca un băiat vrednic, indiferent de munca prestată, se vede şi din ce a realizat, o operă… deşi „în lumea literelor n-a dat năvală…”

          Prin anii 90, cu nişte poeme scrise în limba franceză, a participat la un concurs literar de Euro-poezie de la Meudon-Franţa, unde,  a luat premiul I, publicându-i.se şi prima carte –Avril de ma jeunesse en fleur.  Rezultatul, vestea, a bucurat-o şi a alergat la mama s-o dispună şi pe ea. „Să-i dea vestea cea mare”.

         -Spui drept? Ţi-au dat ăia premiul- ăl mare ?
-Aşa se pare…
– Săracii! Ce slabi trebuie să fi fost ceilalţi!

        Aceasta a fost prima critică literară pertinentă de care am avut parte, concluzionează autoarea de astăzi, Paul Romanescu.

           Tot dintr-o carte, -Cherchez la Famme!”- şi tot din „Cuvânt înainte”, ni se spune că aceasta nu este o carte  „feministă” deşi după titlu… este o carte „marca Paula Romanescu”! „Volumul adună între copertele  sale o parte dintre textele publicate în ultimii ani în  Curtea de Argeş (şi nu numai)”, cum facem mai toţi publiciştii. În carte găsim „poete şi împărătese, dansatoare şi eroine, cântăreţe şi contse/contesine, zeiţe şi prostituate (de lux), figuri legendare ca venind din legendă, dar şi legendare prin realizările lor, figuri luminoase şi figuri abjecte, victime uneori (ale unor monştri sacri eventual), „călăi” alteori, românce care au cucerit Parisul (!), parizience care au cucerit lumea (artei), fete bune şi fete rele (alături de „băieţi buni şi băieţi răi”), un „registru de stare civilă”  (feminin) de o amploare impresionantă şi o varietate delicioasă… Găsiţi toate acestea şi multe altele în paginile care urmează”, ne invită la citit Paula Romanescu.

           Iaşi, 14 martie 2020.