Octavia BUHOCIU

  Virusul și muzica din Vest

Intre martie 2020 și aprilie 2021 ce-a mai produs virusul ?  și în muzica franceză, de exemplu. 

 Camille Lellouche, actriță, cântăreață, umoristă, 35 ani, a lansat în primăvara anului trecut piesa « Coco Corona », ce poate fi găsită pe internet, chiar și traducerea textului în română. Din ce cauză a compus Camille cântecul ? Din cauza unui nenorocit de liliac care a intrat în casa ei și a celorlalți. Și chiar dacă-l înjură, trimițându-l la origini (mama, tata), oamenii sunt prizonieri în casele lor, nu mai au chef de mâncare, ce mai ?, calea spre nebunie e larg dechisă. Atunci când ai dureri de cap, când iți vine să strănuți, să tușești, te apucă și frica  pe deasupra, moartea nu-i departe. În numele tuturor : Vrem să trăim, înțelegi, virusule ?  De-a ce te joci cu noi ? Toți, izolați, îngrădiți,  vor să-și întâlnească familiile, prietenii, nu mai au răbdare, parcă și firul trecerii timpului s-a pierdut, la fel și dorința de viață. Din cauza virusului, mișcările, gândurile sunt limitate, oprite.  Și tot așa virusul este întrebat de ce nu înțelege dorința  oamenilor de a trăi…  Și s-a tot cântat melodia asta.  Chiar dacă a fost trimis la origini, generale doar, fără țară, fară zonă geografică, virusul nu numai că nu a plecat, s-a întărit, s-a dezvoltat și  s-a mai și multiplicat.

Atunci, oamenii ce să mai facă de atâta izolare, de atât micșorare și chiar anulare a libertății de mișcare ? În 18 decembrie 2020, Kaddour și saltimbancii lui ( un grup muzical francez) au lansat « Danser encore », un alt cântec care face turul Franței, Elveției, Germaniei,… Tot pe internet se găsesc flashmob-uri  din multe orașe (Paris, Marsilia, Sion, Carcassonne…)  și din locuri diferite : gări, piețe publice, parcuri, porturi, păduri…

Entuziasmul este  general : E ca un imn al libertății și rezistenței,  unii plâng de la primele versuri când se aude și saxofonul.  Cuvintele, muzica, mișcarea fac corp comun, provoacă emoție puternică în interpreți, participanți, simpli ascultători. E o odă  adusă vieții. Arta e o sursă de viață, trebuie să mergem pe urmele ei. Dacă unii actori, cântăreți stau ascunși, au schimbat libertatea pe mai multă siguranță medicală, grupul acesta a dat tonul vieții, libertății de mișcare, de gândire. E ca un  lanț muzical, dar și uman care trebuie să continue  și să ne unească pe toți. Vom cânta și la ukulele !  Chiar dacă respectăm 2 metri intre noi, inimile noastre  sunt aproape unite.

Poate că ați înțeles versurile cântecului, dar eu tot mai vreau să insist pe  dorința  oamenilor de a dansa, de a ne îmbrățișa  trupurile cu gândurile măcar, să ne petrecem  viața cum am fost obișnuiți până acum.  Suntem noi niște păsări călătoare, nu totdeauna prea înțelepte, dar cu eleganță vă spunem că ne-am săturat de ordonanțe, declarații, constrângeri, autotestari. Nu mai vrem stare de urgență. Vrem să ne îndepărtăm de cei ce vând frică, tocmai pentru sănătatea noastră fizică, psihică, socială. Da, vrem să dansăm, să zâmbim , să cântăm… Am vibrat la cele doua texte, de fapt niste povești de viață actuală, dureros de actuală . In Est sau/ ca și  in Vest. Să nu ajungem  să ne dorim să nu mai dorim.

https://www.youtube.com/watch?v=PPk4MypKyvM

https://www.youtube.com/watch?v=g48_U2T3QRE