Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Între EST și VEST. Scriitori români: Doina BUNACIU

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Între EST și VEST
    Scriitori români: Doina BUNACIU

    Primit pentru publicare: 31 Ian. 2020
    Autor: Octavia BUHOCIU, Lausanne – Elveția
    Publicat: 01 Febr. 2020
    © Octavia Buhociu© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    Între EST și VEST

    Scriitori români: Doina BUNACIU

     

    Doina Bunaciu, născută în București, pe la mijlocul secolului trecut, fiică a unui avocat ce a fost și ministru pe vremea lui Nicolae Ceaușescu,   beneficiază de privilegiile nomenclaturii românești prin familia sa,  urmează  facultatea de fizică, se  căsătorește, are un copil, însărcinată cu al doilea, profită de o viză elvețiană de o săptămână pentru a cere azil politic  la Geneva  (1980). După vreo doi ani își aduce restul familiei din România, iar după alți paisprezece obține naturalizarea și pașaportul elvețian. În 1997 se întoarce în București pentru aniversarea a 8o ani ai mamei sale.  Amintirile din copilărie, adolescența, locurile revăzute, oamenii reîntâlniți îi declanșează tot felul de întrebări, de comparații dintre  viața dusă în România și cea din Elveția ca și dorința  de a scrie, de a descrie, de a înțelege ce a trăit și ce trăiește.

    Cartea se numește Chemins d’exil, a apărut în 2017 la Editions de l’Aire. Păstrând ordinea aleasă de Doina Bunaciu, bazată pe amintirile până în 1980 și apoi pe experiență ei de după 1980, iată care sunt diferențele intre est și vest:
    -obișnuită cu o presă « serioasă », aproape unic , se miră ca de o inutilitate plăcută când citește articole despre apariția unei noi bancnote, despre necesitatea sau nu a tăierii unui copac într-un cartier, despre dărâmarea sau nu a unei construcții părăsite (să se voteze chiar pentru acest lucru !);
    -ieșită din închisoarea totalitară, devine un om normal, ca și toți ceilalți, liberă să-și construiască viața (cu doi copii, cu soț, divorțată, recăsătorită,…), să-și schimbe locul de munca, e drept că puțin mai greu, mai subtil de acționat, dar fără presiunea, chiar presiunile de dinainte care-i marcaseră viață;
    -a ales, a dorit exilul, acum nu are aproape nici un drept să se mai plângă;
    -pentru «azilul politic», întâlnirile cu avocatul, cu funcționarii specializați, cu polițiștii au decurs calm, civilizat, politicos, firesc, i se pun întrebări precise, la obiect : are sentimentul că este tratată ca o ființă umană;
    -apropierea dintre limba română și franceză are avantaje și dezavantaje; adesea același cuvânt cu aceeași semnificație are genuri diferite (le café- cafeaua) ; acești « faux amis» pot deveni cei mai răi «ennemis» (dușmani) și produce greșeli în acordul gramatical ; nivelul de politețe al celor două limbi este diferit: Franceza dispune de mai multe cuvinte, expresii de politețe care îmblânzesc schimburile relațiile interumane;
    – în ceea ce privește hrana, bucătăria, autoarea observă caracterul socializant al meselor pentru colegii de serviciu, vecini; nevoia fiziologică de a mânca, foamea, rămân în urma bucuriei, veseliei, fericirii de a dărui;
    -Elveția se caracterizează printr-o stare de spirit bazată pe respectul legilor, tradițiilor și ordinii publice; acest respect crează și o anumită distanță între oameni resimțită mai ales de o persoană  crescută, educată , obișnuită cu relații mai calde, mai apropiate, mai «orientale»; impresia de răceală, de lipsă  de intimitate, de prea multă politețe, poate afectată  chiar o deranjează la început pe estica aflată  pe drumul devenirii vestice;
    -numărul mare de ziare, reviste, cărți, magazinele de flori, bogăția de produse din magazine, alegerile pe care trebuie să le facă la cumpărături o încântă, dar și o descumpănesc la început pe Doina Bunaciu.

    Exilul ales din cauza presiunilor și constrângerilor comuniste românești, trăit, resimțit de Doina Bunaciu nu a fost numai geografic, ci mai ales cultural, profesional, lingvistic și sentimental.

    Pentru eventualii doritori de informații suplimentare despre Avram Bunaciu (tatăl) : Marin Radu Mocanu a scris o biografie : Avram Bunaciu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Bunaciu

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5