Sursa textului: http://www.protbt.ro/parohii/sfghebt.htm (Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Botoşani)
Foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Gheorghe_din_Boto%C8%99ani
Scopul publicării, necomercial: promovarea culturii și istoriei Botoșanilor.

 Biserica „Sfântul Gheorghe” este situată în zona centrală a oraşului [Botoșani, n.r.], în Str. Victoriei nr. 18. Aici au vrut să clădească locaş de închinăciune cei care au dorit să lase posterităţii dovada dragostei lor pentru Biserica Domnului şi grija pentru sufletele lor ca să fie pomenite în veci din neam în neam.
Despre ctitorul acestei biserici ne vorbeşte clar inscripţia slavonă aşezată deasupra uşii de intrare a bisericii. Traducerea acestei pisanii este următoarea:
„Elena, fiică de Despot, doamna răposatului Petru Voevod, a zidit acest hram întru numele Sfântului mare mucenic Gheorghe în târgul Botoşanilor, în zilele Domnului Io Ştefan Voevod şi s-a săvârşit în anul 7049 ( 1541), luna octombrie”. Anul este greşit în pisanie; este vorba de 7059 ( 1551). Nu poate fi vorba de 7049 (1541), deoarece Elena rămâne văduvă abia în 1546. Cel care a scris pisania a greşit semnele; a gravat semnul pentru 4 în loc de semnul pentru 5. Deci, acest monument istoric este ctitoria doamnei Elena Rareş din anul 1551.
Biserica „Sfântul Gheorghe” este a doua ca vechime după Popăuţi (1496) dintre cele existente astăzi în Botoşani.
A fost clădită după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare „Popăuţi”, în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi cu intrare pe latura de nord. Este o construcţie de proporţii reduse. Este împodobită, cu predominarea culorilor de verde şi galben, aşezate în formă de brâie împrejurul bisericii aproape de acoperiş.
Decoraţiunea interioară a fost simplă, fără picturi pe pereţi. Pe jos era pardosită cu lespezi de piatră care au rămas până astăzi.
Prima clopotniţă a fost construită din lemn la poarta bisericii.
Cu timpul, biserica a suferit unele transformări în urma reparaţiilor ce i s-au făcut, fiind încercată adeseori de focuri şi cutremure.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este declarat patronul şi ocrotitorul oraşului Botoşani. În anul 1999 cu prilejul zilei Sfântului Gheorghe s-au organizat mai multe manifestări:

• Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei cu un sobor de preoţi;
• Vernisajul expoziţiei de artă fotografică „Motivul religios al Sfântului Gheorghe în iconografia românească”, autor Duşa Ozolin;
• Vernisajul expoziţiei de icoane pe sticlă şi lemn sub egida Fundaţiei Naţionale pentru Cultură Artă şi Literatură „Mihai Eminescu” – Departamentul Artelor Plastice;
• Concert extraordinar al Filarmonicii de Stat, în colaborare cu corurile „Grigore Poluşnicu” al Liceului de Artă „Ştefan Luchian” şi al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din localiate.
  Biserica „Sfântul Gheorghe” este legată de una din peceţile vechi ale oraşului, sigiliul având simbolul „Sfântul Gheorghe călare pe cal omorând balaurul cu o suliţă” din anul 1780 şi poartă înscrisul: „Pecetea târgului Botoşani afierosit la Sfântul Gheorghe, 1780″, aceasta găsindu-se pe o jalbă înaintată Domniei de către locuitorii târgului, în care se plângeau de necazurile ce le aveau din cauza arhimandritului grec Inochentie, egumenul mânăstirii Popăuţi.
  Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoşani este o clădire de proporţii reduse, fără multe elemente decorative şi fără picturi. Este o construcţie tip moldovenească , urmând, cu neînsemnate deosebiri, linia lăcaşurilor de închinare orăşeneşti mai vechi. Se aseamănă cu bisericile din grupul „Sfântul Nicolae” din Dorohoi, Popăuţi, „Precista” din Bacău, „Sfântul Ioan” din Vaslui şi „Sfântul Nicolae” din Iaşi, dintre toate, cel mai mult cu cea din Dorohoi, având amândouă planul cel mai simplu, iar de la Popăuţi s-a inspirat pentru mai multe puncte.
  Biserica „Sfântul Gheorghe” este o construcţie de plan triconic, zidită din piatră brută şi cărămidă; piatră cioplită s-a folosit doar la colţurile clădirii, la ferestre şi contraforturi. Bazele turlei, arcadele firidelor şi ale ocniţelor sunt din cărămidă.
  Faţada prezintă multiple asemănări cu a unor biserici anterioare. Profilul soclului este destul de simplu. Câte un contrafort este dispus de o parte şi de alta a construcţiei, în dreptul arcului dintre naos şi altar. Absidele sunt decorate cu firide ce se încheie prin arcuri duble. Cele laterale au câte cinci firide, iar absida răsăriteană şapte. Deasupra firidelor de găseşte un rând de ocniţe care înconjoară întreaga biserică.
  Turla bisericii, de formă poligonală, se sprijină pe două baze stelate; cea superioară are câte două ocniţe pe fiecare latură, unde de asemenea găsim firide oarbe, iar deasupra ocniţe mici.
  Firidele în care sunt ferestre ( 4 din 20 de firide ) sunt mai late şi se încheie prin arcuri duble. Ferestrele sunt dispuse în direcţia punctelor cardinale şi sunt cu chenarul dreptunghiular.
  În diagonale sunt patru mici contraforturi.
  Intrarea în biserică se face printr-o singură uşă, aşezată în zidul de miazănoapte al pronaosului. Uşa este încadrată de un frumos chenar gotic în cerc frânt cu ramă exterioară dreptunghiulară; deasupra fiind pisania. O particularitate a chenarului sunt acele pietre cu câte un cerc însemnat pe ele care împodobesc cele două colţuri. Se observă că partea exterioară a chenarului are un rost în axa uşii pe când la rândul de pietre exterioare există o cheie.
  Interiorul este împărţit, ca la toate bisericile orăşeneşti: pronaos, naos şi altar.
  Pronaosul bisericii, supralărgit în comparaţie cu naosul, este luminat de două ferestre mari cu ancadramente de factură gotică, dispuse în pereţii de la sud şi vest, acoperit de o boltă semisferică.
  Din pronaos se pătrunde direct în naos, peretele median fiind scos şi aici.
  Elementul esenţial al naosului îl constituie bolta peste un rând de patru arcuri în plin centru se înalţă un al doilea rând de arcuri dispuse în diagonală, pe acest din urmă sistem de arcuri şi pe pandativii superiori sprijinindu-se turla bisericii. Cele două ferestre ale naosului sunt în arc frânt, dar mai mici decât cele din pronaos.
  În altar, cu bolta în sfert de sferă, lumina pătrunde printr-o singură fereastră dispusă în ax, asemănătoare cu cele din naos. În latura de nord a absidei este înscrisă, în grosimea zidului, nişa proscomidiarului, iar în partea opusă nişa diaconiconului.
  Ambele nişe sunt luminate de ferestre mici.
  Dimensiunile bisericii sunt:
  Lungimea:
• interioară = 20,80 m;
• exterioară = 23,80 m;
  Lăţimea:
• interioară = 5,80 m;
• exterioară = 9,00 m (fără sinusuri);
  Înălţimea:
• la arcurile naosului = 8,30 m;
• la turlă în interior = 17,70 m;
• la streşină = 10,80 m;
• totală până la cruce = 30,70 m.
  Scheletul catapetesmei datează din anii 1921-1922, fiind din lemn artistic lucrată. Icoanele din catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de un pictor al cărui nume nu se poate descifra şi de Grigore Zugravu în anul 1733 iunie 20, având fondul suflat cu aur.
  Aşezarea icoanelor pe catapeteasmă:
• în primul rând icoanele împărăteşti, a Mântuitorului, a Maicii Domnului, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Ioan Botezătorul;
• în rândul al doilea se află icoanele praznicelor împărăteşti şi Duminica Tomii;
• în rândul al treilea sunt icoanele celor 12 Apostoli, care sunt pictaţi câte 2 pe o icoană;
• în rândul al patrulea sunt pictate pe scândură scene cu patimile Domnului;
• în rândul al cincilea sunt pictaţi cei 12 profeţi pe icoane ovale.
  În catapeteasmă, deasupra uşilor împărăteşti se află icoana „Năframa”, deasupra ei „Cina cea de taină”, mai sus „Iisus pe tron cu Maica Sa şi Sfântul Apostol Ioan”, urmând apoi „Maica Domnului” între profeţi. Cel mai înălţat element al catapetesmei fiind „Crucea cu răstignirea Domnului” având la dreapta pe Maica Domnului şi la stânga pe Sfântul Apostol Ioan.
  În stânga iconostasului, icoana Maicii Domnului pictată pe lemn, deasupra fiind icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint.
  Pe uşile diaconeşti sunt pictaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
  Pe uşile împărăteşti: Sfântul Arhidiacon Ştefan şi Sfântul Mucenic Haralambie, mai sus fiind Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Matei.
  Biserica „Sfântul Gheorghe” posedă obiecte cu o valoare deosebită:
• un Sfânt Epitaf din anul 1839 adus din Moscova, brodat cu fir în relief, pluş şi argint;
• strana arhierească simplă din 1800 ( 2,00 m, 0,70 m, 0,10 m );
• amvonul care pare a fi foarte vechi după pictura ce o are;
• icoane mici ce nu au data picturii, totuşi par a fi vechi, din secolele XVI-XVII;
• un Sfânt Potir din argint poleit cu aur în interior care se foloseşte şi astăzi datând din 1777;
• o Sfântă Evanghelie în chirilică datând din 24 februarie 1845;
• o Sfântă Evanghelie în chirilică tipărită în timpul regelui Carol datând din 1903, coperta acesteia îmbrăcată în catifea şi argint este făcută la 30 martie 1855.
  Este imposibil a se enumera toţi preoţii care au slujit la biserica „Sfântul Gheorghe” Botoşani de la întemeiere şi până astăzi, din cauza lipsei documentelor.
  Sunt menţionaţi doar următorii:
• – Iconom Ilie Caliotul între anii 1812-1819;
• – Iconom Alexandru Urzică pe la anul 1864;
• – Iconom Mihai Moisiu înainte de 1893;
• – Iconom stavrofor Constantin Vasiliu după 1894 până pe la 1914, care a fost şi protopop al judeţului mulţi ani;
• – Preot Mircea Dumitriu în perioada 1931-1939 care a introdus lumina electrică în biserică şi a făcut stranele de stejar;
• – Preot N. Popovici între anii 1939-1942;
• – Preot Cozma Balan de la 1943-1988;
• – Preot Toader Candrea între anii 1989-1998 în prezent titular al bisericii Uspenia;
• – Preot Teodor Peţenchea suplinitor în perioada 1989-1999 în prezent misionarul Penitenciarului Botoşani;
• – Preot iconom stavrofor Dumitru Mateciuc din ianuarie 1999.