SPIRIT ŞI OGLINZI – HORAŢIU MĂLĂELE (4)

MODELE:
,,Eu mai mult râd în afara scenei decât pe scenă. Sunt mai mult un creator de umor decât un personaj ludic. Sunt însă un romantic…care iubeşte poezia lui Nichita şi a lui Sorescu, oameni pe care i-am cunoscut şi i-am iubit, iubindu-i în egală măsură pe Blaga şi pe Eminescu.
Am avut privilegiul divin să-i cunosc pe marii optzecişti, marii risipitori socratici, cei care, în timp ce beau jamaica cu halba, rezolvau cumplite probleme de matematică, umpleau cu desene pereţii şi aşterneau bijuterii pe şerveţelele tuturor meselor din localuri. Spunea Fănuş, marele plecat: «Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut, al cocorilor de jertfă».
Am cunoscut oameni esenţiali cu care am legat prietenii dinamice: Nichita Stănescu, Amza Pellea, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, George Constantin, Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Ştefan Iordache, Liviu Ciulei… Am văzut prin ei lumea şi, la rândul ei, ea m-a văzut pe mine.”
           
COMPROMISURI…
,,Arta fără bani te împinge la soluţii extreme. Nelinişte, sănătate degradată, rătăcire… Nu poţi visa dacă mijloacele nu-ţi permit. Nu există decât două soluţii: să nu faci nimic şi să dispari sau să deschizi fără zgomot uşa compromisului şi să încerci să-ţi faci treaba cât mai bine şi, dacă se poate, cât mai nevăzut.” (Horaţiu Mălăele)

IMAGINE… ÎN OGLINDĂ
,,M-am îmbrăcat în negru pentru că am auzit că sunteţi morţi după mine.”

DEFINIŢIA SUCCESULUI:
,,Munca, joaca şi ţine-ţi gura! Cred că pentru a fi fericit în viaţă e bine să faci ceea ce îţi place şi nu ceea ce le-ar plăcea unora sau altora să faci. Nu mă consider un om împlinit, ci doar unul care a făcut ce şi-a propus.”

MULŢUMIRI:
,,Lui Valentin Silvestru pentru protecţia lui pământeană şi pentru geniul lui umoristic.
Lui Vlad Mugur că m-a învăţat «ceva teatru» şi mai ales  «ceva viaţă», într-o perioadă când viaţa era mai puţin trăibilă.
Românului Steinberg şi americanului I. D. Marinescu, cei care m-au învăţat să gândesc desenând.
Tuturor detractorilor care mi-au pichetat viaţa de am uitat total de plictiseală.
Actorilor cu care am concubinat şi fără de care viaţa ar fi fost un deşeu la îndemâna gunoierilor.
Şi nu în ultimul rând, vă rog să acceptaţi salutul meu epigonic adresat lui Toma Caragiu, Octavian Cotescu şi George Constantin, cărora am avut privilegiul de a le fi prieten.”

POST-SCRIPTUM:
,,Doamne, ce pâine oi mai fi fiind şi eu, şi pentru cine?” (Nichita Stănescu)
“las inima gaj 
la ecarisaj.”
           
ECOURI…
,,Horaţiu este un om de teatru complet. Regizor de mare talent, în special pentru comedie, unde şi-a descoperit o vocaţie unică. Uneori desfăşoară o paletă neaşteptată. Actor, adesea scenograf sau scenarist, el se impune ca un artist total, deconcertant, mereu imprevizibil într-un carusel ameţitor: lacrimă, tristeţe, surâs, burlesc, fantezie poetică. Este inconfundabil. Râzi până la leşin, zâmbeşti scrâşnit, rânjeşti sarcastic. E provocator. Te face să descoperi ceea ce nu ştii despre tine.
Ca actor a atins culmile desăvârşirii. E, cum se spune, genial. E un spectacol în sine.
Humorul, aura de bucurie a vieţii lui sunt ale lui şi înnobilează sau fac suportabile orice încercări. Prin lentilele scăpărătoare ale ochelarilor lui orice personaj devine o caricatură tandră. Şi ce caricaturist e Horaţiu! Ce peniţă! Ce desen! Talentul îi ţâşneşte prin toţi porii. În preajma lui vibrează un fluid benefic, ceva care te face să simţi că viaţa merită să fie trăită.
Personajul lui poartă prin mizeria existenţei atâta inocenţă, generozitate, capacitate de a supravieţui. E în el o cantitate de inteligenţă a vitalităţii, de instinct al eternităţii efemere, orice experienţă devine prin el fertilă şi inutilă în acelaşi timp. O expresie a ambiguităţii atotstăpânitoare.
Printre stele, luceafărul Horaţiu îşi are locul lui de unde surâde uimit, inocent.”
                     CĂTĂLINA BUZOIANU
 
,,Pentru mine, Horaţiu Mălăele este Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi.”
                     GEORGE MIHĂIŢĂ

,,E mereu prezent, activ, inventiv. Un artist vrăjitor, care se mişcă cu modestie, simplitate şi cucereşte săli întregi doar prin simpla prezenţă acolo.
Umorul lui Horaţiu are puterea de a sintetiza tristeţea unei umanităţi, dar şi frumuseţea, poezia şi sensibilitatea ei şi, tocmai de aceea, se înscrie în seria scurtă a marilor comedianţi ai lumii.”
                    GEORGE IVAŞCU

,,Horă (alintul prietenesc al lui Horaţiu) e o forţă! Poţi să îl aprobi sau să îl negi, să îl iubeşti sau să nu-l iubeşti, dar este imposibil să nu-i recunoşti valoarea. Ştie să genereze un anume entuziasm, te provoacă, ştie să ţină cu un deget în echilibru perfect inelul nevăzut al unei balanţe cu talere subţiri şi cu greutăţi nevăzute”.
                  CATRINEL DUMITRESCU

Horaţiu Mălăele este printre cei aleşi! Să transmită cum alţii nu o pot face. Să fie genial şi atât! În tot ce întreprinde! Mai mult decât atât? Niciodată şi nicăieri nu ni s-a părut că cineva face mai cu rost ceea ce ştie să facă, adică să modeleze umorul într-o reprezentaţie sublimă cu un singur act şi două personaje: Horaţiu şi … Mălăele.

EPILOG
,,Viaţa noastră pendulează între cele două stări, comedie – dramă.

De fi-va

de fi-va supărarea ta un punct în zare, 
această perspectivă mă miră şi mă doare,
de fi-va supărarea ta un pumn de cuie,
această răstignire mă moare şi mă suie,
de fi-va supărarea ta pernă de pat,
pe care somnu-ţi stă culcat,
de fi-va ea, aşa cum pare,
o mică sau mai mare supărare,
tu află acuma, mândra mea
poveste, că dacă totu-i trecător,
şi asta este.
           
În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat…”(Horaţiu Mălăele)

Iar noi suntem mai bogaţi şi mai fericiţi pentru că Divinitatea ni l-a dăruit pe Horaţiu Mălăele!

File din rubrica ,,Spirit şi oglinzi” vor vedea lumina tiparului în volumul cu acelaşi titlu, într-o ediţie de colecţie pentru bibliofili, sub egida Asociaţiei Culturale ,,REGAL D’ART”.
Lili Bobu şi Narcis Constantin Avădanei