Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

75 DE ANI DE LA SFÂRȘITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI  MONDIAL. ELABORAREA CONCEPTULUI  CAPITULĂRII NECONDIȚIONATE,  ÎMPORTANȚA, CONȚINUTUL ȘI APLICAREA LUI

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


75 DE ANI DE LA SFÂRȘITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI  MONDIAL
ELABORAREA CONCEPTULUI  CAPITULĂRII NECONDIȚIONATE,  ÎMPORTANȚA, CONȚINUTUL ȘI APLICAREA LUI

Primit pentru publicare: 28 Apr. 2020
Autor: Col.(R) Prof. Ioan GRĂDINARU, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 29 Apr.  2020

© Ioan Grădinaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


     75 DE ANI DE LA SFÂRȘITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI  MONDIAL. ELABORAREA CONCEPTULUI  CAPITULĂRII NECONDIȚIONATE,     IMPORTANȚA,CONȚINUTUL ȘI APLICAREA LUI

 

                              În ultimele zile ale lui aprilie 1945, Berlinul era asediat de sovietici, cu străzile transformate în ruine, cu oameni care încă mai apărau cu fanatism o cauză pierdută, Adolf Hitler, stăpânul necontestat al celui de-al III-lea Reich, sesiza cu greu , ca toți dictatorii de altfel, sfârșitul , își scria testamentul politic. Fuhrerul și-a desemnat succesorul și pe colaboratorii acestuia, s-a căsătorit cu Eva Braun și împreună cu ea și-a pus capăt zilelor. Succesorul lui Hitler, amiralul Karl Donitz, ultimul fuhrer al  Germaniei,a înțeles  însă că nimeni și nimic nu mai poate salva țara sa de la înfrângere și în consecință, este nevoit să accepte CAPITULAREA NECONDIȚIONATĂ  în fața aliaților, dând împuternicirile necesare, în acest scop, reprezentanților Werhrmacht-ului.

            Ce a reprezentat CAPITULAREA NECONDIȚIONATĂ și ce rol a avut împreună  cu PLANUL MORGENTHAU (care prevedea împărțirea Germaniei) în înfrângerea puterilor Axei,în primul rând a Germaniei, acestea sunt câteva aspecte pe care le voi trata în cele ce urmează.

               24 ianuarie 1943—ultima zi a Conferinței de la Casablanca (Maroc ) la care au participat  președintele S.U.A., Franklin Roosevelt și premierul britanic Winston Churchill, reuniune destinată analizei și coordonării în continuare a eforturilor celor două țări în lupta contra puterilor Axei.La finele zilei, o conferință de presă aparent improvizată ,a dat posibilitatea lui Roosevelt să declare ziariștilor următoarele: ,,Vom continua lupta până la capitularea necondiționată a Germaniei, Italiei și Japoniei”.Vestea a făcut ocolul lumii, fiind preluată de toate  agențiile de presă și radiodifuziune.Ultimatumul american, cum a fost numit conceptul capitulării necondiționate, a înregistrat prompt reacția Germaniei : ,,Nu vom capitula niciodată “, a răspuns  ministrul nazist al propagandei, dr. Goebbels, ascunzându-și cu greu satisfacția. Niciodată nu și-ar fi închipuit  Goebbels că argumentul pe care îl căuta de multă vreme pentru a da un nou impuls și vigoare efortului de război material și spiritual al poporului german îi va fi oferit , atât de surprinzător, de chiar președintele S.U.A. Dacă până atunci, rezistența antinazistă și chiar o parte a poporului german își închipuiau și sperau că în cazul unei înfrângeri, ce începuse a se prefigura, mai ales după catastrofa armatelor germane la Stalingrad (1942-1943),ar fi fost posibil ca învingătorul să formuleze condiții grele, dar cât de cât suportabile, declarația lui Roosevelt le-a spulberat dintr-o dată orice iluzie.Propaganda nazistă a avut astfel posibilitatea să argumenteze și să aplice în practică teza războiului fără scrupule, care va fi dus de acum chiar împotriva tuturor regulilor și principiilor dreptului internațional,a normelor de conduită  în caz de război, adoptate de comunitatea internațională, de popoarele civilizate.Prin acest rezultat , reuniunea de la Casablanca a fost denumită conferința capitulării necondiționate. Așadar , conceptul capitulării necondiționate a surprins atât pe profesioniștii culiselor diplomatice, cât și pe milioane de protagoniști ai unui război intrat în al patrulea an și care continua să bântuie cu furie. Cum s-a ajuns la adoptare acestui concept, care au fost condițiile care i-au favorizat supraviețuirea în ciuda numeroaselor critici, unele provenind de la personalități marcante ale epocii, ca Stalin sau Churchill, în fine, care sunt forțele ce i l-au sugerat lui Roosevelt, sunt doar câteva întrebări care continuă să provoace controverse.

         În acest context trebuie înțeleasă originea conceptului  capitulării necondiționate a cărui esență  constă în aceea că S.U.A., Anglia și U.R.S.S., care au dus greul  războiului, se obligau să nu negocieze în vederea încheierii păcii cu guvernul nazist sau cu Înaltul Comandament German sau chiar cu grupuri sau persoane din Germania, fie ele chiar antihitleriste. Această poziție urma să se adopte și celorlalți parteneri ai Germaniei din Axă, în primul rând Japoniei și Italiei.Prevederile conceptului nu făceau distincție între regimurile fasciste și militariste din țările Axei și popoarele în cauză,  mizând pe o singură carte  au cerut capitulare necondiționată a puterilor Axei, adică totul sau nimic. Făcând o analogie cu o situație  ,,asemănătoare” petrecută în timpul războiului civil american din secolul al XIX-lea, Roosevelt a pornit de la inițialele U.S. (Unconditional Surrander = capitulare necondiționată) care coincideau cu inițialele prenumelui generalului U.S. Grand, comandantul trupelor Nordului din timpul războiului civil de secesiune.Dezvoltând această legendă, Roosevelt declara ziariștilor aflați în grădina hotelului de la Casablanca, unde avea loc conferința de presă :  „Ceea ce am avut în minte a fost  o paralelă  cu capitularea generalului Lee ( comandantul forțelor secesioniste din Sud) în fața generalului Grand. Generalul Lee ar fi spus că înainte de a capitula să dea dreptul ofițerilor săi de a-și păstra caii care le aparțineau,pentru ai folosi în gospodărie.Grand ar fi respins o astfel de cerere ca fiind incompatibilă cu capitularea necondiționată.Acum situația este aceeași.Puterile Axei, în primul rând Germania, Italia și Japonia, trebuie să capituleze fără condiții “.În decembrie 1943 la Conferința de la Teheran, Stalin a subliniat  că principiul capitulării necondiționate  a fost  ,, o tactică greșită în cazul Germaniei ”, iar premierul Marii Britanii era în principiu de acord  cu conținutul său, dar considera momentul enunțării rău ales, din punct de vedere politic.Cum textul redactat de Roosevelt și colaboratorii săi includea referiri exprese și la Italia și Japonia,Churchill se temea ca,în cele din urmă, această declarație să nu ducă la o mobilizare mai fermă a eforturilor de război ale puterilor Axei.Viața a demonstrat că experimentatul om politic englez nu s-a înșelat. Principiul capitulării necondiționate, ancorat corespunzător în realitate, trebuie considerat un mijloc eficient impus de S.U.A. aliaților săi, în scopul întreruperii oricăror convorbiri vizând pacea cu reprezentanții Axei, în primul rând cu Germania, principalul dușman ideologic și militar al puterii financiar-bancare americane.Evoluția evenimentelor și a raportului de forțe care au avut loc și care au condus în Europa de Est și Centrală la înclinarea definitivă a balanței în favoarea Aliaților, în particular a U.R.S.S., l-au făcut pe Stalin să renunțe la rezervele sale și în consecință , Conferința de la Ialta (Crimeea), din februarie 1945 s-a desfășurat sub auspiciile unanimității celor „trei mari” asupra conceptului capitulării necondiționate.

           În Germania, propaganda nazistă cuplând principiul capitulare necondiționată de reversul său economic, Planul Morgenthau, izbutește să convingă masa poporului german că singura alternativă de a salva patria este ascultarea „necondiționată” a fuhrerului și rezistența ,, necondiționată”  în fața inamicului. Este edificatoare, în acest sens,remarca lui Hitler privind cele hotărâte la Ialta în legătură cu soarta Germaniei, inclusiv dezmembrarea țării.El declara lui W. Lorentz, secretarul său de presă: „Sunt nemulțumit total de reacția din presa noastră față de Conferința de la Ialta. Este mult prea slabă !…ne-au insultat și atacat… Ceea ce urmăresc ei este să separe poporul german de conducerea sa.Dar au făcut-o cu atâta nedibăcie…Așadar, capitularea necondiționată este în afara oricărei discuții “ .

             În Italia, după lansarea conceptului capitulare necondiționată s-a decis temporizarea ieșirii țării din război. Mareșalul Pietro Badoglio (prim ministru după înlăturarea lui Mussolini) afirma : „O declarație unilaterală a Italiei  de a ieși din război, în condițiile în care avem doar 12 divizii, ne-ar aduce distrugerea. Am să încerc să temporizez pentru a negocia  cu Aliații termeni mai buni decât capitularea necondiționată… “ După cum se știe Italia a capitulat necondiționat, dar termenii capitulării nu au fost la fel de duri, ca în cazul Germaniei și Japoniei. Armistițiul a fost semnat pe 3 septembrie 1943 de Castellano în numele lui Badoglio și Bedell Smith în numele lui Eisenhower.

              În Japonia, propaganda niponă a procedat la informarea poporului prin radio și presă asupra conceptului capitulării necondiționate.Conținutul acestuia a produs efecte asupra armatei și poporului similare celor din Germania, cărora guvernul Tojo le-a spus că „americanii nu mai sunt acum mulțumiți cu cotropirea Japoniei. Ei doresc nimicirea, deopotrivă,a imperiului și a poporului nipon”.Rezultatul nu s-a lăsat așteptat, războiul din Pacific a continuat cu furie, până când, în august 1945, primul bombardament atomic i-a pus capăt, iar Japonia a fost nevoită să capituleze necondiționat.

              În ceea ce privește Ungaria,Finlanda, Bulgaria și România, pe care Roosevelt le-a numit sateliți ai Axei ,președintele american a fost , în vorbe, mai generos.Astfel, răspunzând secretarului de stat, Cordel Hull care îi cerea să definească  exact ce înțelege prin capitulare necondiționată Roosevelt afirma: ,,…în timpul Conferinței de la Casablanca(1943),Ungaria,Bulgaria,România și Finlanda erau sateliții Axei. Dar ei nu erau inamicii noștri în același sens în care erau Italia și Germania .….Italia a capitulat necondiționat, iar la timpul potrivit i s-au acordat înlesniri. La fel s-ar putea proceda, eventual, dacă Bulgaria, Ungaria, România sau Finlanda vor capitula necondiționat.Acesta este, domnule Hull, spiritual pe care aș dori sa-l abordați în aceste cazuri, dar el nu se va aplica Germaniei.Germania înțelege doar un singur fel de limbă”.

             Primul act al capitulării a fost semnat la Cartierul General Aliat de la Reims, Franța la ora 2.41 a zilei de 7 mai 1945.Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de generalul Alfred Jodl din partea Înaltului Comandament al Forțelor Armate (OKW) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, amiral Karl Donitz. După semnarea acestui act al capitulării , Înaltul Comandament German a emis ordine către toate forțele armate, cerându-le să înceteze toate  operațiunile exact la ora 23.01,ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. I. V. Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării.El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Reims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie la Berlin, unde se afla Cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov.La scurtă vreme după miezul nopții, în ziua de 8 mai 1945, în prezența delegațiilor U.R.S.S., Angliei, Franței și S.U.A., după ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semnat ACTUL FINAL AL CAPITULĂRII NECONDIȚIONATE A GERMANIEI, care a intrat în acțiune la ora 23.01 ora Europei Centrale. Deci, ora exactă a încetării luptelor a fost  23.01, ora  Berlinului în seara zilei de 8 mai 1945, care la Moscova era ora 1.01 în dimineața zilei de 9 mai. De aceea , în Rusia, se sărbătorește ziua victoriei asupra fascismului,sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în ziua de 9 mai, în loc de 8 mai.

         Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri au semnat un nou document la Berlin prin care situația de facto devenea una de jure. La Conferința de la Potsdam, Aliații au făcut planuri pentru Germania postbelică, au redesenat granițele,au ordonat demilitarizarea și denazificarea Germaniei și au stabilit cuantumul reparațiilor de război pe care țara învinsă trebuia să le plătească.

  



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.601 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5