Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Scriitori români prin/ în Lausanne

Primit pentru publicare: 26 Ian. 2020
Autor: Octavia BUHOCIU, Lausanne – Elveția
Dintr-un dictionar al scriitorilor ce-au trait/ traiesc prin Lausanne…
Publicat: 27 Ian. 2020
© Octavia Buhociu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Volumul Promenades littéraires (Plimbări literare), apărut la Editions «  Noirs sur Blanc », 2017, coordonat de Daniel Magetti și Stephane Petermans conține și câteva referiri la doi scriitori români : Panait Istrati și Marius Daniel Popescu. Cu desene, cu hărți ale diferitelor zone ale orașului Lausanne  și ale  împrejurimilor, autorii textelor au cercetat și descoperit locuri pe unde s-au plimbat, au trăit, au lucrat scriitori, s-au afirmat scriitori de toate națiile de-a lungul timpului…

În Une rencontre (O întâlnire), unul din primele sale texte literare, 1921, Panait Istrati (1884-1935)  își  povestește  începuturile  dificile  ale vieții  în Lausanne. Intrat în Elveția din 1916, cu  speranța de a se trata de tuberculoză, se mută la Leysin unde  învață franceza și descoperă opera lui Romain Rolland. Prima noapte la Lausanne, Panait Istrate a fost obligat s-o petreacă în azilul de noapte de pe rue  Centrale (strada Centrală), sub podul Bessières.  Asta se petrecea în primăvară anului 1917.  Dimineața, la sfatul unui alt « coleg » de azil, descoperă că pe a patra  pagină  a  pașaportului sau se aplicase o ștampilă  pe care scria « Asile de Nuit de Lausanne », dată completă. I se pare  o mare răutate umană, o murdărire a actului său : în ochii tuturor el va apărea ca un vagabond de meserie ! Supărat, pleacă pe jos spre Cossonay, unde  speră să  găsească de lucru. Bolnav, după ce a reușit să muncească  în  mai multe întreprinderi romande, în 1918 este primit în spitalul Cevey-Sylvana din Epalinges.

În partea sudică a bisericii Saint-François /Sfântul Francisc,  tot din Lausanne, este o stație mare de autobuze și  troleibuze.  Marius Daniel Popescu, scriitor și șofer de autobuz,  evocă animația pieței într-un poem din  Arrêts déplacés (Opriri deplasate)  (2004) :

fără cadru

el conduce încet,
roțile troleibuzului la câțiva centimetri de trotuar,
în față bisericii saint-françois,

până la  marginea platformei
unde el oprește vehiculul: coboară  manetele care fac
să se deschidă ușile, trage frână de mâna,
își apucă
geantă de serviciu, deschide ușa șoferului,
părăsește locul  șoferului și coboară pe trotuar,
unde îl așteaptă schimbul; călătorii coboară
și urcă
femei, bărbați, femei, bărbați, femei, bărbați,
bărbați, femei, bărbați, femei, bărbați, femei,
femei, bărbați, femei, bărbați, femei, bărbați,
bărbați, femei, bărbați, femei, bărbați, femei,
femei, bărbați, femei, bărbați, femei, bărbați,
bărbați, femei, bărbați, femei, bărbați, femei,

șoferii se salută, își strâng  mâna,
își urează unul altuia « drum bun ! »
și schimbul ia volanul.

A scris și publicat déjà mai multe române  printre care  două polifonice la editura Corti din Paris : La symphonie du loup (2007) și Les Couleurs de l’hirondelle (2012)  în care oscilează între România și Elveția, evident  între trecut și  prezent.  În volumele de poezii , acest lausanez (locuitor al orașului Lausanne)  prin adopție  pare foarte atent la farmecul și banalitatea cotidianului în care  trăiește.  Marius Daniel Popescu, născut în România,  a ajuns în Elveția  în 1990 și este șofer de autobuz în Lausanne. În 2004 a scos și ziarul literar Le Persil (Pătrunjelul).

Doar atât despre scriitori născuți în România în ediția din  2017 a volumului Promenades littéraires.

Pentru activitatea literară a scriitorului M. D. Popescu  s-ar mai putea adăuga multe premii, recunoașteri ale meritelor sale, traduceri în limba română… https://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Daniel_Popescu