Primit pentru publicare: 6 sept.2014.
Publicat de Diana Agheorghiesei, 6 setp.2014.

Georgică Manole

DICŢIONARUL  LUI  PETRE  ABEABOERU

Când mai apare un dicţionar, indiferent de tematica abordată, mă gândesc la vorbele lui Vasile Ernu, acelaşi care numea dicţionarele ca „un fel de instrumente magice”: „Pentru mine, oamenii care fac dicţionare au murit de mult, sunt dintr-o altă lume, trebuie să le facem monumente” („Observator cultural” nr. 474).  În fapt nu se întâmplă aşa, actul lor cultural trece adesea neobservat. Critica are alte priorităţi, nu-şi pierde timpul cu astfel de construcţii atât de necesare istoriei culturii unei naţiuni.

Cred că un dicţionar se face greu. Valentin Guţu, provocat să devoaleze cum se face un dicţionar, spune: „Nu-mi prea aduc aminte să mi se fi spus în facultate. Dacă vrei să întocmeşti şi tu unul, te conduci după alţii şi, de mai lucrezi cu metodă şi perseverezi, s-ar putea ca într-o bună zi să-l şi termini” („Observator cultural nr 732).

  Cam tot aşa a gândit şi Petre Abeaboeru când şi-a propus să alcătuiască un dicţionar al scriitorilor şi publiciştilor vrânceni („Constelaţii literare vrâncene”, vol. I, Editura „Terra”, Focşani, 2012, 275 p.).  Autorul dicţionarului în discuţie ţine să precizeze în „Postafaţă”: „Iată că, după mai mulţi ani de cercetări şi căutări, reuşim să scoatem primul volum, din cele trei planificate, ale dicţionarului scriitorilor din Vrancea, sub titlul „Constelaţii literare vrâncene”. De ce acest titlu? Pentru a evita banalitatea – „Dicţionar…” şi, în al doilea rând, pentru faptul că noi considerăm totalitatea scriitorilor ca o constelaţie care străluceşte pe firmamentul literaturii, în funcţie de valoare-longevitate, după care unele stele apun, iar altele lucesc în continuare. Următoarele două volume vor cuprinde toţi scriitorii contemporani care nu sunt membri USR, iar în final vor fi prezentaţi publiciştii şi revistele-ziarele literare din Vrancea”.

            Volumul I al acestui dicţionar beneficiază de un „Cuvânt înainte” semnat de academicianul Eugen Simion.  Spune renumitul critic: „Autorul a apelat la studii de specialitate, le sintetizează bine, mai pune de la el ceea ce bănuieşte că se potriveşte, în fine, dicţionarul este scris cum trebuie, are fluiditate şi se citeşte cu plăcere de cei interesaţi de subiect”. Ceea ce este adevărat. Modul original de expunere a fiecărui scriitor este unul care face o îmbinare  între componenta biobibliografică şi cea critică. În acest prim volum îşi găsesc locul 120 de scriitori care  aparţin sau au avut tangenţe esenţiale cu spaţiul de pe Milcov . Consider că este important să amintim câţiva: Duiliu Zamfirescu, Varujan Vosganian,  Alexandru Vlahuţă,  Varlaam, Culiţă Ioan Uşurelu, Corneliu Ştefanache, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Sihleanu, Claudiu Săftoiu,  Alecu Russo,  Dumitru Pricop, George Popa,  Hortensia Papadat-Bengescu, Gheorghe Neagu,  Octavian Moşescu, Cilibi Moise, Ion Mincu,  Simion Mehedinţi, Irina Mavrodin, Cristian Livescu, Constantin Giurescu, Mircea Dinutz,  Ion Cristoiu, Miron Costin, Nicolae Costin, Grigore Alexandrescu, Ernest Bernea,  Alexandru Călinescu şi multe alte nume foarte importante pentru  literatura  românească.

            Petre Abeaboeru urmează linia impusă de Eugen Simion în alcătuirea de către acesta, cu ceva ani în urmă, a „Dicţionarului general al literaturii române”, neimpunând să aplice  strict „criteriul literalităţii, pentru că nu se pot elimina scrierile ce vin în atingere cu literatura şi, în genere, ilustrează zonele ei culturale”.

Un merit al autorului este acela că, acoperind toate perioadele, fiecare autor este conectat contextului timpului trăit, ceea ce-l face pe Eugen Simion să afirme, spre exemplu, despre capitolele rezervate  lui Miron Costin şi fiului său Nicolae: „pot să spun că sunt bine făcute”.

            Referindu-se la valoarea acestui dicţionar, adaugă Eugen Simion: „… se poate deduce, în primul rând, din numărul şi calitatea informaţiei pe care poate s-o aducă. Mărturisesc că sunt foarte sensibil la acest capitol. Cultura română nu are, până acum, o bancă de date privitoare, să zicem, la biografia şi bibliografia scriitorilor români şi pentru orice informaţie (dată de naştere, dată de deces) trebuie să facem săpături adânci şi lungi cercetări poliţieneşti.  Ştiu acest lucru de la cercetătorii Institutului pe care îl conduc (Institutul „G. Călinescu” al Academiei Române) care au pregătit şi pregătesc, în continuare, o ediţie nouă din „Dicţionarul general al Literaturii Române. Până când informaţiile vor fi stocate într-o bancă de acest fel dicţionarele de felul celui care urmează (dicţionare de scriitori dintr-o anumită regiune) ne sunt foarte utile”.

            Valoarea dicţionarului lui Petre Abeaboeru  creşte şi din faptul că autorul este un model de autoritae în spaţiul vrâncean, cu impact pozitiv în cel naţional.  Petre Abeaboeru este un recunoscut prozator, monografist, publicist şi istoric, opera sa întinzându-se pe aproape 20 de cărţi şi sute de articole,  cu precădere în domeniul monografic.

Întrebarea care se pune, este acest dicţionar unul modern? Noi spunem că da, deoarece: 1. este o soluţie la o cerinţă primordială actuală – informaţia necesară despre o zonă culturală; 2. un instrument de lucru pentru eventualele dicţionare generale; 3. permite refacerea unui parcurs istoric al literaturii pe un anumit teritoriu; 4. scriitorii prezentaţi beneficiază de o iconografie relevantă; 5.  scriitorii  beneficiază de o tratare interdisciplinară, punându-se în valoare  şi activităţile nonliterare ale acestora  etc.

Aşteptăm şi celelalte două volume ale DSV-ului lui Petre Abeaboeru, volume ce  vor circula  cât de curând, pentru că, o spune Eugen Simion: “Petre Abeaboeru este om de nădejde, ca şi înaintaşii lui, şi nu lasă proiectele în voia soartei. Chiar dacă, aici, s-a născut “Mioriţa” şi s-a format o filozofie de existenţă bazată pe resemnare (“mioritismul”)…”.