OTTO ŞI JEAN BIELIG-PRIMII FOTOGRAFI DIN BOTOŞANI AI LUI MIHAI EMINESCU ŞI AI FAMILIEI SALE

Autor, Nicolae Iosub

Fotografiile cunoscute ale lui Mihai Eminescu sau cele legate de biografia sa şi familia poetului sunt în mare parte opera unui fotograf care a pus bazele acestei profesii-arte în Botoşanii de la jumătatea secolului al XIX-lea. Este vorba de fotograful Jean Bielig, de origine germană, tatăl său fiind şi el un pasionat fotograf. Acesta s-a stabilit pe la 1850 în Bucureşti, şi îşi deschide un atelier de fotografie, deşi existau destui fotografi în capitala României, cel mai renumit fiind C. Szathmari- pictor şi fotograf.

 Fii lui Bielig – Jean şi Otto – l-au ajutat, încă de mici, în această meserie, i-au moştenit talentul şi au devenit şi ei, la rândul lor, fotografi profesionişti. Totuşi ei realizau fotografii de slabă calitate, puţin conturate, cu o culoare dominantă gălbuie şi nu au putut rezista concurenţei din Bucureşti. Din această cauză şi-au îndreptat atenţia spre alte oraşe din provincie.

 Ei aveau să-şi deschidă ateliere foto la Botoşani şi la Galaţi, oraşe destul de dezvoltate în acea perioadă. La început ei s-au stabilit împreună la Botoşani, fiind ajutaţi de tatăl lor la procurarea aparatelor şi materialelor necesare unui atelier de fotografiat.

 Au realizat împreună o serie de fotografii, în jurul anilor 1860, fotografii care au rămas până în zilele noastre. Astfel de la fraţii Bielig, care lucrau sub firma- Atelier foto Otto Bielig & Frere- au rămas două fotografii ale familiei lui Gh. Eminovici şi părinţilor lui Nicolae Iorga- Nicu şi Zulnia Iorga. Otto Bielig fiind fratele mai mare şi cu mai multă experienţă a denumit firma cu numele său, adăugând cuvântul Frere.

 Treptat cei doi fraţi Bielig au căpătat experienţă şi suficientă clientelă, au realizat destule venituri şi au fost nevoiţi să se despartă, Otto Bielig stabilindu-se la Galaţi, unde, îşi deschide atelier de fotografiat, iar Jean, fratele mai mic, rămânând să profeseze în continuare la Botoşani.

 Artist autentic, Jean Bielig, fotograful botoşănean cel mai important, a intrat în mitologia locului. Arhivele publice sau particulare au păstrat o mică parte din ceea ce am putea numi, opera sa ca document inestimabil ce priveşte o epocă şi o lume, pe care nu o putem găsi decât în fotografiile realizate de Jean Bielig.

 Atelierul de fotografiat a lui Jean Bielig era amplasat la parterul Teatrului ,,Petrache Cristea”, în una din camerele închiriate de la proprietar.

 Activitatea lui Jean Bielig ca fotograf a fost destul de îndelungată. În anul 1909 el reuşeşte să facă cele cinci fotografii legate de locurile legate de Mihai Eminescu, la iniţiativa magistratului botoşănean Corneliu Botez, stabilit la Galaţi.

 Deja, în anul 1908, atelierul era condus de fiica lui Bielig, lucru ce se observă dintr-o reclamă din ziarul ,,Gazeta Botoşanilor”, nr.1/1908:,,Vreţi cea mai artistică, mai perfectă şi mai reuşită fotografie? Comandaţi-vă fotografii la cel mai splendid Atelier fotografic din Botoşani. Atelieru fotografic Jean Bielig- care renovat cu desăvârşire şi sub conducerea
d-rei Bielig şi a d-lui Anton Ruczabinschi, un adevărat artist în arta fotografică, efectuiază în cel mai scurt timp orice fel de fotografii şi de orice mărime cu preţuri avantajoase. Pentru convingere vizitaţi atelierul din Calea Naţională precum şi galanteria (vitrina stradală) din faţa atelierului de lângă grilajul catedralei Uspenia”.

 Se observă din această reclamă că, în anul 1908, atelierul de fotografiat a lui Jean Bielig avea sediul vis-a-vis de Catedrala Uspenia, pe Calea Naţională nr.170 şi că atelierul era condus de fiica sa şi un fost ucenic de-al său.

 Din colecţia d-lui Ing. Coriolan Chiricheş din Botoşani, a Muzeului ,,Nicolae Iorga” Botoşani, a mea şi a altor colecţionari, am cercetat mai multe fotografii realizate de Jean Bielig la Botoşani. Fotografiile sunt tip CABINET, pe carton şi au în partea de jos numele fotografului şi a oraşului BOTOŞANI.

 Astfel, sunt redate în partea de jos a fotografiilor, denumirea firmei: Jean Bielig- JB- BOTOŞANI; JEAN BIELIG- BOTTUŞANY; CABINET PORTRAIT- JEAN BIELIG-BOTTUŞANY; CABINET PORTRAIT- JEAN BIELIG- BOTTOŞAN.

 Pe spatele fotografiilor este reprezentată firma lui Jean Bielig, cu denumirea si adresa: ATELIER photographique-JOHANN BIELIG- BOTTUŞAN (şi doi îngeraşi ce susţin firma); Photografie- JEAN BIELIG- STRADA TEATRU BOTOŞANI (scut cu J şi B în mijloc, o coroană deasupra, totul susţinut de doi dragoni, redat la unele şi pe faţa fotografiei); Photografie- Jean Bielig- Strada Teatru BOTTUŞANY şi SOUVENIR- JEAN BIELIG-PHOTOGRAPH-BOTTUŞCHANY.

 Cred că primul model a fost cel cu numele înscris Johann faţă de Jean în toate celelalte modele cunoscute.

 Ultimul model este din luna octombrie 1907, când adresa era în Calea Naţională 170, vis-a vis de Biserica Uspenia. Acest din urmă model are altfel de înflorituri pe revers decât celelalte de până atunci şi cred că a fost ideea fiicei lui Jean Bielig de a realiza această schimbare, care se ocupa mai mult de atelier decât tatăl său bătrân şi bolnav.

 Cartoanele fotografice erau comandate la Viena, unor firme cunoscute, care realizau imaginea de pe verso cu numele fotografului Jean Bielig, iar în partea de jos, cu litere minuscule, era specificată firma vieneză care le fabrica- R. TUKREL, WIEN.

 În volumul ,,Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu” a lui Augustin Z.N. Pop, carte apărută la Editura Academiei R.P.R. în anul 1962, sunt clarificate o serie de aspecte privind familia poetului şi sunt redate o serie de fotografii.

 Astfel, în capitolul ,,Matei Eminescu-frate, erou şi memorialist” sunt redate un nr. de 23 de scrisori ale lui Matei Eminovici către magistratul Corneliu Botez din Galaţi.

 În scrisoarea din 20 aprilie 1909, Matei precizează:,,…mama în toată viaţa ei s-a fotogragfiat numai de două ori, odată împreună cu Aglaia, şi tot atunci tata împreună cu mine, la unicul pe vremuri fotograf, Otto Bielig în Botoşani şi tot atunci tata cu mine, fotografie pe care v-am trimis-o. Tata şezând pe scaun în redingotă neagră şi cu vestă de catifea şi eu în picioare lângă el, identic era scoasă mama cu Aglaia. Mama şezând şi Aglaia în picioare”.

 În scrisoarea din 16 mai 1909, Matei aduce precizări suplimentare: ,,Tata şi cu mine şi, în acelaşi timp, mama cu Aglaia, ne-am fotografiat în anul 1866 sau 1867, bine şi cert nu-ţi pot precisa-o, dar cu siguranţă în unul din aceşti doi ani”.

 Din aceste două scrisorii se poate observa că fotograful Otto Bielig a făcut familiei lui Eminovici două fotografii în jurul anului 1866, una Ralucăi Eminovici împreună cu Aglaia şi alta lui Gh. Eminovici împreună cu Matei. Redăm mai jos cele 2 fotografii făcute de Otto Bielig, împreună cu fratele lui Jean.

 Din această corespondenţă deducem că fotografia ,,Fiul şi tatăl “ ce apare şi în cartea lui Petru Rezuş precum şi în alte cărţi, este a lui Matei Eminovici şi nu a lui Mihai Eminescu, cum greşit se sugerează.

 Acelaşi fotograf Otto Bielig a realizat şi fotografia părinţilor lui Nicolae Iorga- Nicu şi Zulnia Iorga, fotografie ce se află la Muzeul ,,Nicolae Iorga” din Botoşani, donaţie a urmaşilor savantului- Liliana Iorga Pippidi şi Andrei Pippidi.

 În fotografia Zulniei şi a lui Nicu Iorga, părinţii savantului, observăm că are pe revers doi copilaşi ce ţin un aparat de fotografiat şi inscripţia: OTTO BIELIG & FRERE- GALATZ.

 Localitatea GALATZ, de pe antetul firmei fraţilor Bielig este neverosimilă la o fotografie făcută la Botoşani, în jurul anului 1866, când Zulnia avea 24 ani (născută în 1842) şi Nicu Iorga în jur de 28 de ani. Explicaţia ar fi că Otto Bielig era pe cale să-şi deschidă atelier de fotografiat la Galaţi şi-şi comandase deja cartoanele fotografice cu antetul noii sale firme din acest oraş. El a primit aceste cartoane fotografice la Botoşani şi le-a folosit pentru a realiza fotografia soţilor Iorga. Abia după plecarea lui Otto, Jean Bielig şi-a comandat cartoanele fotografice cu emblema firmei sale, care seamănă cu cea a fratelui său.

 De la Jean Bielig ne-a rămas singura fotografie cu incendiul devastator ce a cuprins oraşul Botoşani în 3 iunie 1887, atunci când Mihai Eminescu locuia la sora lui, Harieta, lângă biserica Sf. Nicolae.

 Fotografia redă zona din jurul bisericii Uspenia, cu ruinele caselor arse, fotografie luată de pe Strada Săvenilor, de pe o clădire mai înaltă. Este singurul document care redă acest incendiu, ce a distrus cca. 1000 de case.

 În anul 1909, la 20 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, magistratul botoşănean Corneliu Botez, stabilit în 1905 la Galaţi, a organizat manifestările de omagiere a poetului şi a scos volumul ,,Omagiu lui Mihai Eminescu”. Pentru acest volum omagial, Corneliu Botez a rugat pe Grigore Goilav din Botoşani, coleg cu Eminescu la Gimnaziul din Cernăuţi şi profesor atunci la Liceul ,,Laurian” din Botoşani, să fotografieze locurile copilăriei lui Eminescu.

 Grigore Goilav a apelat la fotograful Jean Bielig, pe care l-a dus cu trăsura la Ipoteşti, unde, a fotografiat casa copilăriei poetului, bisericuţa cu mormintele părinţilor lui Eminescu şi clopotniţa cu cei doi tei, răsădiţi de copilul Mihai împreună cu tatăl său.

 În aceeaşi zi, Jean Bielig a fotografiat şi bustul poetului din faţa Şcolii Marchian. El poseda şi fotografia făcută la dezvelirea bustului lui Eminescu de la Dumbrăveni, realizat prin grija lui Leon Ghika, în 1902. Aceste cinci fotografii sunt prezentate de Corneliu Botez în volumul omagial dedicat lui Mihai Eminescu.

 În prezent aceste fotografii se află la Arhivele Naţionale din Bucureşti, Fondul Mihai Eminescu, dosarul I23.

 De la Jean Bielig ne-a rămas şi ultima fotografie a lui Mihai Eminescu, fotografie realizată în luna noiembrie 1887, când poetul se afla la Botoşani, la rugăminţile elevilor de la Liceul ,,Matei Basarab” din Bucureşti.

 Poetul a pozat lui Jean Bielig între 10 şi 20 noiembrie 1887, comandând trei fotografii; una pentru liceenii din Bucureşti, a doua pentru Cornelia Emilian din Iaşi, iar ultima pentru el. Acest eveniment este consemnat de Harieta, la 20 noiembrie 1887: ,,Fotografia lui Mihai a reuşit bine. Trei m-au costat cinsprezece franci, una lui Moţoc, una matale şi una pentru noi”. Aceasta din urmă a fost dăruită verilor Mavrodin din Botoşani, de sărbătorile Crăciunului.

 Fotograful botoşănean Jean Bielig are meritul de a ne fi lăsat cele mai importante fotografii legate de locurile natale şi ultima fotografie a celui mai mare poet român- Mihai Eminescu. Din păcate nu ne-a rămas nicio fotografie a maestrului Bielig.

BIBLIOGRAFIE:

1.Corneliu Botez, Omagiu lui Eminescu- 1909

2.Augustin Z.N. Pop, Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu- Ed. Academiei R.P.R.- 1962

3. Eminescu. Focul meu, Imaginea poetului în artă- Ed. Litera- David, Chişinău, 2000.

4.Violeta Budăi-Damaschin, Valorificări patrimoniale-Acta Moldaviae Septentrionalis- Ed. Quadrat, Botoşani, 2009