Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Poem de Marin IFRIM Vulpea clasicilor la care nu ajung strugurii de plastic

Poem de Marin IFRIM

 

 

Vulpea clasicilor la care nu ajung strugurii de plastic

 

Locul lui Eminescu e liber. Locul lui Arghezi e liber. Locul lui
Blaga e liber. Nu au decât să vină furtunile, aluviunile, șuvoaiele
Marilor poeți minori ai clipei, locurile acestora rămân libere
Pe veci. Ei și alții ca ei, lista e mult mai lungă decât cea a
Parlamentarilor din ultimul sfert de secol. Nichita Stănescu, Marin
Sorescu, Anatol Baconschi, Petre Stoica, Ioanid Romanescu,
Cezar Ivănescu etc., au locurile lor în strana literaturii române
De la Ienăchiță Văcărescu până în coastele de azur ale marelui
Cărtărescu. Și de la capăt, poeți cât Blaga: Ion Gheorghe, Ovidiu
Genaru, Șerban Codrin, Passionaria Stoicescu, Gheorghe Istrate…
Locul fiecăruia e liber, pentru ei însiși. Nu înțeleg de ce unii
Versificatori vor neapărat să locuiască, precum cucii, în cuibul
Altora. Într-o zi, în copilărie, după ce am citit zeci de povești despre
Vulpi, lupi, iepuri, corbi și alte cele, în curtea noastră a venit un
Vânător adevărat, verde tot, din cap până în picioare, precum
Pădurea. Nea Iordache Nedelcu. Aproape 2 m înălțime, cu pușca
Sub braț și o vulpe mignonă în laț. S-au adunat vecinii, copiii, tot
Alaiul. Au pus vulpița, cât o păpușă modestă, în fața câinelui
Nostru masiv. Și tot colțul de sat a luat o lecție. Locul vulpii nu
Era acolo. Câinele nostru, destul de câine, masiv și lătrător precum
Un politician, a lăsat botul în jos, și-a pus coada între picioare, a
Început să scheaune și parcă se cerea la toaletă. Mica vulpe doar
Scuipa precum o pisică de salon, în legitimă apărare. Mai ales că,
Exact ca-ntre politicieni, în jurul ei deja se răspândise zvonul că
Ar fi turbată. Într-o clipă de neatenție a tribului, i-am scos lațul
Și dusă a fost, direct în manualul școlar în care vulpea are un loc
Onorabil, precum marii poeți despre care clasa primară politică,
Dar și parveniții literelor, lasă să se înțeleagă că ar fi tare ușor de
Înlocuit, cu mintea din natura lor sahariană, ceva ce nu poate
Fi decât o singură dată. Mă gândesc doar la Eminescu, nu la toată
Trezoreria din mintea și sufletul  omului de rând, frântul cititor
De regulă ministru al culturii, sau un fel de gușter cu ifose de șef.

 

                                                       

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

2 comentarii la acestă însemnare

  1. paula romanescu spune:

    O, Doamne, cat de amari strugurii pentru vulpile turbate ale prea agresivilor boieri ai … burtii din care acestia isi scot cu ifos panseurile lor de marunti baiguitori prin landul unor mari necunoscute!…
    Felicitari, poete, pentru luciditatea cu care treci prin lumea cuvantului!

  2. Florin Grigoriu spune:

    Lista marilor scriitori de azi este mut mai mare, dincolo de lista bucureștenilor-critici plătiți și răsplătiți de Ăi mari de ieri și Ăi mici de azi (sau invers). Nu ai numit măcar șapte romancieri, precum Titi Damian, Aurel David, Ion Lazu,Ion Neșu, Dumitru Nicodim, Gheorghe Onea, Ligia Vișoiu…, dar încă-i timp, de toți fiind 77,după 1977, la o sută de ani de la 1877, când încă erau -trăiau marii scriitori, de care noua programă de îvățământ uită, uita-i-ar pe ăștia ce fac comunicăre-comunicări, lecții de Limba și Literatura Română) și istorii nenaționale, lumea cât mai curând… Auzi idee: Nu vorbiți de scriitorii români decât cinci la sută din timpul școlar, restul de 95 la sută din timp celorlalte 95 de țări, inclusiv Babilonia…să nu se creeze naționalism! Nu degeaba marele fost critic Nămolescu n-a mai republicat antologia sa din BPT, cu marii poeți dontre cele două războaie mondiale, aceea din două volume, scoase din librării de cenzura de ieri (A povestit cineva, undeva istoria acestei cenzurări? Sau nu e corect politic? Se supără Vâșinschi? Se supără Tito, Călăul Popoarelor? Se supără Orwel, Bulgakov? Kafka? Dar de ce a dispărut BPT-ul după 1989? A, nu sunt bani, decât pentru domnul Nepremiantul La Nobel Marele Icsulescu? Și totuși textul dumiale era un poem de execuție, de conducere, de îndrumare și control,despre vulpe-vulpi și struguri…Asta e! Una scrii, alta vorbesc…S-auzim de bine, vorba tovarășului-domn sau domnului știutor de vorbe de binețe populare românești, căruia parcăi duc lipsa…

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania