POEM DE MARIN IFRIM

Excesul de Cer

Excesul de Cer. Eu nu sunt Iuri Gagarin. Nici Laica. Zbor așa de jos
Încât am impresia că merg cu metroul prin ceruri pline cu
Semne de circulație, fiecare interzicând câte ceva, inclusiv
Zborul manual, pe jos, cu rotula rotulată. Nu e deloc bine să
Vrei să fii înger, să zbori, să faci precum maimuța, când, cu o
Biată cireașă în mână face mișto de Darwin. Totul se vede de
Dedesubt, indiferent în ce stratosfere ți-ai tăinui borhotul,
Totul e la vedere, e ca și cum totul a mai fost. Ce trăiesc eu,
Nu cumva niște secunde în care a mai locuit cineva înainte?
Îmi cer scuze, stau în picioare. Vreau să spun că nu pot să mor
Decât drept, la rândul meu, când o să văd cum îngerii dau de
Mâncare maimuțelor, așa, ca o simplă lecție de molecule.
Mi-a ajuns patria cât corpul. Sunt hămesit de spațiu. Ca și cum
n-aș mai avea loc în locul de veci. Nici măcar în picioare…