Satul Drislea din comuna Trușești, județul Botoșani este situat la 2 km vest de reședința comunei și la 22 de km est de municipiul Botoșani. Este străbătut de la vest la est de Drumul Național 29 D Botoșani – Ștefănești și, de la nord la sud, de râul Drâslea.

Satul a fost înființat în anul 1896, pe moșia satului Trușești, prin împroprietărirea însurățeilor care cereau pământ și aveau drept de împroprietărire doar pe moșiile statului, cu „284 de capi de familie, dintre care numai 176 și-au construit case în Drislea. Vatra satului a fost stabilită pe panta vestică a dealului Catarcă, în stânga râului Drâslea, de la care satul și-a luat numele. În anul 1906, au mai fost împroprietărite 96 de familii, dar își vor construi case pe loturile primite doar 27, pe panta estică a dealului dinspre malul drept al râului Drâslea, la circa 1 km sud de vatra satului stabilită în anul 1896. Fiecare nou împroprietărit a primit câte trei fălci, dintre care două fălci și 56 de prăjini în câmp și 24 de prăjini în vatra satului, pentru casă și grădină.” După anul 1989, pe panta estică a dealului din dreapta râului Drâslea, pe partea dreaptă a șoselei Trușești – Botoșani, au fost lotizate pentru concesionare locuri de casă de către Primăria Trușești, fiind înființat cătunul Satul Nou.

Construcția bisericii din Drislea a început în anul 1905, când suplinitor era preotul iconom Constantin Bușilă, parohul Bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din Băbiceni, comuna Durnești, județul Botoșani. Până la construirea bisericii, enoriașii din Drislea mergeau pentru slujbele religioase la Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din Trușești, satul fiind considerat, până la înființarea parohiei, ca aparținând aceastei parohii. Prin adresa nr. 4/21.03.1907, preotul Constantin Bușilă a cerut prefectului de Botoșani ca acele 5 ha de pământ cu care a fost împroprietărită biserica din Drislea, în anul 1896, să nu mai fie arendate, ci „să-l dați smereniei noastre. Vă rog, de asemenea, să se prindă în bugetul comunei Trușești o subvenție pentru mine, ca acel ce muncesc pe lângă parohia mea și ca suplinitor în satul Drislea.” Prin raportul nr. 2.524/25.04.1907, inspectorul comunal din plasa Ștefănești a prezentat prefectului următorul răspuns: „Preotul Constantin Bușilă de la Băbiceni are deja 8,5 fălci de pământ a[le] parohiei Băbiceni, iar la Drislea este însărcinat, provizoriu, cu căutarea celor religioase în sat, care aparține de parohia satului Trușești, iar pământul, în suprafață de 5 hectare, lăsat pentru biserica din Drislea, este deja arendat până la 1 aprilie 1908. În ceea ce privește subvenția, aceasta este imposibil de acordat, întrucât bugetul comunei este votat și aprobat.” Prin „adresa nr. 16/19.09.1909, preotul Constantin Bușilă comunică Protopopiatului Botoșani că biserica [din] Drislea va fi gata până în toamna anului 1910 și cere înființarea parohiei Drislea.” Ministrul Cultelor a comunicat, prin „adresa nr. 311.796/14.11.1909, că, prin Decretul nr. 2.993/1909, s-a înființat în satul Drislea, comuna Viforăni [o] parohie nouă la 1 noiembrie 1909, având hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena.”

Biserica, în formă de cruce, așezată pe partea vestică a Dealului Catarcă, de unde poate fi văzută de către toți enoriașii, este zidită din cărămidă, cu o slabă temelie din piatră și cu clopotnița în partea din față, fiind alcătuită din altar, naos și pronaos. Grosimea zidurilor este de 0,70 m, iar dimensiunile interioare sunt de 21 m lungime, 6,5 m lățime și 8,5 m lățimea în naos. Exteriorul este văruit în alb și acoperișul e din tablă albă. În interior, biserica este pictată în stil bizantin, ca și icoanele din catapeteasmă.

Prin „Decretul nr. 1.110/1910, preotul iconom Constantin Bușilă este mutat paroh la biserica din Drislea la 1 aprilie 1910.” Prin „Decretul nr. 1.027/1910, se angajează pe postul de cântăreț [bisericesc] la această parohie Constantin Rotariu, născut la 20 iulie 1884”, având făcute cursuri de cântăreți bisericești la Mănăstirea Cozancea. La 1 februarie 1910, este angajat și cântărețul bisericesc „Gheorghe Grigoraș, născut la 9 iunie 1890, venit de la Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Deleni, județul Iași, având [absolvite] cursul primar normal și Școala de Cântăreți [Bisericești] din Bacău.” A funcționat aici până în anul 1913, când a plecat să-și satisfacă serviciul militar. În aceeași perioadă, în locul lui Constantin Rotariu a fost angajat cântărețul bisericesc Ilie Fetcu, care a demisionat la „27 martie 1914.” Epitropii bisericii erau Iancu V. Ștefan și Vasile Ateșoae. Biserica a fost sfințită abia la „15 ianuarie 1912, dar, în anul 1913, moare preotul iconom Constantin Bușilă” și parohia a fost declarată vacantă. Casă parohială nu exista, iar preoții care veneau aici stăteau în chirie. Datorită serviciului militar și a războiului, cântăreții bisericești erau mereu schimbați. Astfel, în octombrie 1913 funcționa aici „Gheorghe Baciu, care primește numirea la 1 aprilie 1914, în locul vacantat de Ilie Fetcu.”

La „29 septembrie 1913, a venit paroh preotul Ioan D. Arbore, dar parohia Drislea a primit înștiințarea abia prin adresa nr. 362/14.01.1914.”

La „1 iunie 1914, este numit cântărețul [bisericesc] Dumitru V. Iacob în locul vacantat de Gheorghe Grigoraș.” Printr-un memoriu înaintat Protopopiatului Botoșani, preotul Ioan D. Arbore a cerut subvenționarea Asociației Comunelor cu o ,,oarecare sumă de bani, pentru a susține 30 de coriști conduși de dirigintele școlii [din] Drislea, învățătorul Dumitru Ariciuc, și procurarea a șapte bănci necesare în cafasul bisericii. Aceasta ca un stimulent pentru elevi și învățător, dar și pentru un imbold vecinilor, având în vedere că în niciuna dintre parohiile vecine nu funcționează un asemenea cor.” Preotul Ioan D. Arbore a lucrat cu „epitropii Iancu V. Ștefan și Alecu Lungu”. Cântărețul bisericesc „Dumitru V. Iacob cere demisia de la 1 martie 1916” și, datorită războiului, parohia Drislea funcționează, timp de doi ani, cu cântăreți bisericești onorifici. Abia în anul „1918, Ioan Costea, din Avrămeni, cere funcția vacantă de cântăreț [bisericesc] pe motiv că mama sa locuiește la Drislea și, fiind văduv, poate locui în sat; primește numirea de la 1 iunie 1918.”

Prin „Ordinul nr. 583/1917, preotul Ioan D. Arbore este transferat la parohia Dimăcheni, județul Dorohoi (astăzi, în județul Botoșani), [iar] tot inventarul bisericii este predat, la 12 septembrie 1917, ieromonahului Iacob Fecioru, numit provizoriu.” La rândul său, acesta a predat inventarul preotului „Constantin Popovici, care, în anul 1918, va pleca la parohia Ștefănești.” La Drislea, a fost „hirotonit, la 1 septembrie 1918, licențiatul în Teologie Constantin Vuiescu, care avea familia în județul Mehedinți.” La „12 decembrie 1921, preotul Constantin Vuiescu pleacă în județul Mehedinți”, postul fiind declarat vacant. Până la numirea altui preot, parohia Drislea a fost suplinită de preotul iconom Dumitru Lucinescu de la parohia Starosilța, comuna Gorbănești, județul Botoșani.

La „1 februarie 1922, preotul Haralambie Florescu de la parohia Cernești, comuna Todireni, județul Botoșani cere transferul la parohia Drislea și primește aprobarea la 15 mai 1922.” Încă de la sosirea în parohie, a fost preocupat de reparația bisericii, care, fiind construită pe un teren instabil, avea pereții crăpați. A apelat la enoriași pentru a contribui cu fonduri, după posibilități, și a cerut Inspectoratului Școlar al județului Botoșani să funcționeze și ca diriginte al Școlii Primare Drislea. Prin Ordinul nr. 81.819/1922, Inspectoratul școlar a aprobat ca „Haralambie Florescu să funcționeze ca diriginte al școlii, cu toate obligațiile și avantajele ce decurg din aceasta.” Cântărețul bisericesc Ioan Costea a plecat din localitate și postul a fost declarat vacant, în locul său fiind propus „Ioan Daniș, care va primi numirea la 1 aprilie 1923.”

În anul 1924, au început reparațiile bisericii, care avea igrasie și pereții crăpați, constructorii primind un „avans de 14.000 de lei”. În această perioadă, preotul Haralambie Florescu s-a îmbolnăvit și a fost înlocuit mereu de preotul iconom Dumitru Lucinescu de la parohia Starosilța.

La „1 august 1925, este numit la parohia Drislea cântărețul [bisericesc] Leon C. Afloarei, absolvent a patru clase de seminar.” La „5 mai 1925, moare preotul Haralambie Florescu”, care a fost și dirigintele școlii din Drislea între anii 1922 și 1925.

La „1 septembrie 1925, vine la parohia Drislea preotul Vasile Rugescu de la parohia Hreațca, județul Dorohoi (astăzi, în raionul Herța, regiunea Cernăuți, Ucraina)”, născut la „21 mai 1885 în satul Bădeni, județul Iași, căsătorit cu Clemensu Rugescu, absolvent a opt clase de seminar și hirotonit preot în anul 1903. Va funcționa aici până la 15 martie 1927, când pleacă la Biserica [cu hramul] Sfântul Ierarh Nicolae din Trușești.” La „1 octombrie 1926, cântărețul bisericesc Leon Afloarei demisionează.”

La „7 octombrie 1927, seminaristul Nicolae Popovici, din [satul] Draxini, comuna Bălușeni, județul Botoșani, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Drislea prin Decretul nr. 7.154/1927. Născut la 6 decembrie 1903, a fost numit parohul bisericii din Drislea la 1 noiembrie 1927 și a activat cu cântăreții bisericești Ioan Daniș, născut la 18 aprilie 1887, și Theodor Delescu, din Trușești, născut la 1 februarie 1882.” Personalul bisericii exploata 5 ha de pământ, împroprietărit în anul 1896. Biserica avea o bibliotecă cu 45 de cărți și 125 de reviste.

În anul 1928, cântărețul bisericesc Theodor Delescu a plecat la parohia Trușești, iar la parohia Drislea a fost numit, provizoriu, „Constantin Fetcu, din satul Păun, comuna Mihălășeni, județul Botoșani, absolvent al școlii de cântăreți [bisericești] în anul 1928.” În același an, preotul Nicolae Popovici a fost admis la Facultatea de Teologie din Cernăuți, luându-și diploma de „licență la 21 iunie 1934.” În anul 1935, parohia Drislea nu avea preot și „suplinea ieromonahul Nicanor Vlădeanu” de la Mănăstirea Cozancea. În aceeași perioadă, cântărețul bisericesc „Constantin Fetcu se transferă la parohia Stânca, comuna Ștefănești, județul Botoșani, iar pe locul lăsat vacant este angajat, la 14 februarie 1935, Mihai V. Leizeriuc”, localnic, născut la 6 august 1902, căsătorit cu Catinca Leizeriuc (fostă Hânțăscu), absolvent al Școlii de Cântăreți Bisericești de pe lângă Mitropolia Moldovei și Sucevei din Iași cu diploma nr. 130/07.10.1936.

„La 1 ianuarie 1937, pe postul de cântăreț [bisericesc] vacantat de Ioan Daniș se angajează Vasile Slabu, localnic, născut la 25 decembrie 1897, căsătorit cu Natalia Slabu.”

La 8 octombrie 1937, a fost transferat de la Biserica cu hramul Schimbarea la Față din satul Schit-Orășeni, comuna Cristești, județul Botoșani preotul „Vasile Minciună, prin Ordinul nr. 7.383/05.08.1937. Absolvent al Seminarului [Teologic din] Câmpulung Muscel și al Facultății de Teologie [din] Cernăuți, a fost hirotonit diacon la 12 martie 1937 și preot la 15 martie același an. A mai funcționat, pentru câteva luni, la Biserica cu hramul Sfântul Ioan din satul Giurgești, comuna Costești, județul Baia (astăzi, în județul Iași). Imediat după instalare, a fost cooptat ca președinte al căminului cultural din Drislea. Era căsătorit, la 26 ianuarie 1936, cu Steliana Minciună (fostă Dăscălescu), absolventă a șase clase normale.” A activat la parohia Drislea până la 1 mai 1942, când a fost transferat la parohia „Blăgești, județul Baia (astăzi, în județul Bacău) la 1 iunie 1942.”. La Drislea, a funcționat cu cântăreții bisericești „Mihai Leizeriuc, din Regimentul 37 Infanterie Alexandru cel Bun, mobilizat de la 15 iulie până la 5 septembrie 1942 pentru muncă la sfecla de zahăr și în pădurea statului, deși era dispensat de război, fiind orfan de tată, care murise în Primul Război Mondial”, și Vasile Slabu, sergent din Regimentul 12 Artilerie, născut la 31 decembrie 1897 în satul Stamate, comuna Fântânele, județul Suceava. Datorită războiului, biserica din Drislea a rămas închisă. Pentru o perioadă, a fost însărcinat cu serviciile religioase în sat preotul Vasile Rugescu de la parohia Trușești. Cântărețul bisericesc Vasile Slabu s-a transferat, la „10 aprilie 1942, la parohia Starosilța. Va reveni, tot prin transfer, la 1 iulie 1943, prin Ordinul nr. 8.621/1943.”

La „1 aprilie 1943, prin Ordinul nr. 15.043/1943, vine la parohia Drislea preotul Vasile Azoiței, născut la 8 ianuarie 1915, licențiat în Teologie și student în anul al III-lea la Facultatea de Litere și Filozofie [a Universității din] Iași, căsătorit cu Lucia Azoiței (fostă Pavel), învățătoare, hirotonit la 25 septembrie 1942.” La sosire, casa parohială cu șase camere, făcută din furci de lemn cu împletituri de nuiele, lipită cu lut și acoperită cu tablă, era în construcție, începută, în anul 1942, de preotul paroh Vasile Minciună pe un teren donat de 25 de ari, aflat la Drumul Național 29 D Trușești – Botoșani. Cât a activat la Drislea, părintele Vasile Azoiței a predat religia la toate clasele în școala din sat, ca și predecesorii săi.

În anul 1946, Mitropolia Moldovei și Sucevei din Iași a comunicat Protoieriei județului Botoșani că, prin „decizia nr. 80.187/1946, de la 6 decembrie același an, preoții Vasile Azoiței de la parohia Drislea și Trifu Popescu de la parohia Popești, județul Iași vor fi transferați unul în locul altuia. Decretul de transferare nr. 17.563 va fi înmânat preotului Trifu Popescu odată cu instalarea ce-i veți face. Veți comunica consiliului parohial respectiv, luând măsuri ca epitropia bisericii [din] Drislea să facă inventarierea averii în fața noului paroh.” Născut la „23 decembrie 1920, la Ploiești era absolvent al Seminarului Central [din] București în anul 1940 și al Facultății de Teologie din același oraș. Era căsătorit cu Elena Popescu (fostă Dană), învățătoare, la 13 mai 1943. De la 1 decembrie 1943 până în martie 1944, a mai funcționat la parohia Nagoșeni, județul Hotin (astăzi, în Ucraina). În anul 1944, s-a refugiat în localitatea Horezu, județul Vâlcea, [după care] a fost utilizat în parohia Săndulești, județul Cluj până la 1 septembrie 1945. Apoi, [a activat] în satul Strâmbeni, comuna Strâmbeni, județul Teleorman (astăzi, comuna Căldăraru, județul Argeș) până la 1 decembrie 1946, când a fost încadrat la parohia Popești, județul Iași. Până să se prezinte la post, a făcut transfer cu preotul Vasile Azoiței de la parohia Drislea, județul Botoșani, care avea familia în Popești. La 27 decembrie 1946, va lua în primire averea mobilă și imobilă a parohiei Drislea, formată din una biserică din cărămidă, acoperită cu tablă, care necesita reparații, una capelă din lemn la cimitir, care era aproape distrusă, una casă parohială din nuiele, acoperită cu tablă, având șase încăperi, lipite cu lut, dintre care una cameră de locuit, una bucătărie și una cămară terminate, antreul și o cameră fără geamuri și uși, iar ultima cameră fără tavan, dușumea, uși și ferestre. Lângă casa parohială, era construit un grajd complet ruinat, curtea necesitând o împrejmuire de 40 de metri cu gard. Parohia dispunea de 5 ha de teren arabil, 25 de ari în curtea casei parohiale, 42 de ari în curtea bisericii și 50 de ari în cimitirul vechi. Obiectele sacre erau, majoritatea, din argint de China, iar catapeteasma era completă. A făcut parte din conducerea căminului cultural [din] Drislea și din comitetul de conducere al construcției noului local de școală, care se clădea în anul 1949.” A activat la Drislea până spre sfârșitul anului 1949, când parohia a fost suplinită de preotul Toma Baciu de la parohia Buhăceni.

De la „1 noiembrie 1951 până în prima parte a anului 1952, la Drislea a slujit preotul Dumitru Tăbultoc, refugiat din localitatea Bălți”, județul Bălți, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi, în Republica Moldova).

La „1 august 1953, este transferat de la parohia Verești, județul Suceava preotul Constantin Codreanu, căsătorit cu Eugenia Codreanu (fostă Leizeriuc), învățătoare”, „absolvent al Facultății de Teologie din Cernăuți, hirotonit preot, la 31 mai 1932, în Catedrala Episcopiei Bălți, județul Bălți, Regatul României (astăzi, în Republica Moldova). A mai funcționat la Biserica cu hramul Sfânta Treime din satul Zăluceni, județul Soroca (astăzi, în Republica Moldova), iconom de la 22 mai 1933 și iconom stavrofor de la 8 septembrie 1947.” La parohia Drislea, a activat până la pensionare, la 1 ianuarie 1971, cu cântărețul bisericesc Mihai Leizeriuc. După plecarea lui Constantin Codreanu, parohia a fost suplinită, pentru o scurtă perioadă, de preotul Gheorghe Vieru de la parohia Trușești. Concomitent cu Mihai Leizeriuc, din anul 1971 a funcționat, onorific, și cântărețul bisericesc Marin Vizitiu, absolvent al Școlii de Cântăreți Bisericești de pe lângă Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, în anul 1989. Mihai Leizeriuc a activat la parohia Drislea până în anul 1983, când a decedat.

La parohia Drislea, a mai funcționat preotul Gheorghe Tomaziu, de la 1 aprilie 1971 până în anul 1973, când a fost transferat în orașul Pucioasa, județul Dâmbovița, predând inventarul parohiei preotului Victor Moldoveanu. El a fost urmat de preotul Ioan Fodor, care a plecat din parohia Drislea la 17 martie 1986, aceasta fiind suplinită de preotul Emil Stroișteanu de la parohia Trușești.

La 1 septembrie 1986, la parohia Drislea a venit preotul Nicolae Bobârnea, născut la 11 noiembrie 1959, în orașul Târgu Neamț, județul Neamț, căsătorit cu Valeria Bobârnea, absolvent al Institutului Teologic de Grad Universitar din București în anul 1986. A activat aici până la sfârșitul anului 1987, când a fost transferat la parohia Cerchejeni, comuna Blândești, județul Botoșani.

La 1 ianuarie 1988, la parohia Drislea a venit preotul Aurel Fediuc, care a funcționat aici până la 2 decembrie 1989, când aceasta a fost suplinită de preotul Emil Stroișteanu de la parohia Trușești. La 1 decembrie 1989, cântărețul bisericesc Marin Vizitiu, care a activat, onorific, circa 18 ani, a fost angajat definitiv pe post.

În anul 1991, la parohia Drislea a venit preotul Toma Burdulea, născut la 16 aprilie 1961 în orașul Târgu Neamț, județul Neamț, absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț în anul 1984. Datorită degradării accentuate a bisericii parohiale și întrucât lucrările de consolidare și reparație erau prea costisitoare, s-a pus problema construirii unei noi biserici. Atunci când frații Victor Mihalache, directorul firmei Victor Construct din Botoșani, și fratele său Radu, director adjunct, i-au cerut permisiunea de a construi o biserică, protopopul Protopopiatului Botoșani, Lucian Leonte, le-a recomandat satul Drislea, sugerând și locul pentru construcția noii biserici, care a primit hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Cei doi frați au fost distinși de Mitropolia Moldovei și Bucovinei cu Crucea Moldavă, iar alți binefăcători au primit distincții de vrednicie. Piatra de temelie a sfântului lăcaș a fost pusă în anul 2001, iar lucrările au început, cu osteneala preotului paroh Toma Burdulea, în anul 2002. Catapeteasma a fost lucrată de Sebastian Răcheru din satul Oglinzi, comuna Răucești, județul Neamț. Biserica a fost zidită în stil ștefanian, prin șarpantă cu cozoroc tipic mănăstiresc, iar sfințirea a avut loc la 26 aprilie 2009, fiind oficiată de Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi.

La 1 iunie 2011, cântărețul bisericesc Marin Vizitiu s-a pensionat, fiind înlocuit de fiul preotului Toma Burdulea, Toma Bogdan Burdulea, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Constanța, care a funcționat până în luna decembrie 2023. În prezent, postul de cântăreț bisericesc este preluat, onorific, de pensionarul Marin Vizitiu.

De-a lungul timpului, la parohia Drislea au activat clopotarii Gheorghe Sîngurelu, între anii 1930 și 1980, Ioan Bancu, Dumitru Aliontioaei, Gheorghe Graur, Dumitru Ateșoae, Cristian Nechifor, Mircea Ateșoae și, în prezent, Gheorghe Pușcașu, tot ei ocupându-se de vânzarea lumânărilor în biserică și de întreținerea curățeniei atât în biserică, cât și în cimitire.

În anul 2022, părintele Toma Burdulea a început, cu fonduri adunate de la săteni și de la alți miluitori din zonă, gardul împrejmuitor, terminat în anul 2023, și pictura din interiorul bisericii, executată în tehnica a fresco de pictorul Gheorghe Drăgoi, care a finalizat, până acum, doar altarul, după care urmează și restul bisericii. Născut la 20 iunie 1957 în satul Bosanci, comuna cu același nume, județul Suceava, acesta a pictat, din anul 1979 până în prezent, peste 30 de biserici – cele mai multe în județele Suceava, Botoșani și Iași.

Biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena (2017)

 

 

 

 

Preotul iconom Constantin Bușilă, paroh în perioada 1910-1913

 

 

 

 

 

Preotul iconom Dumitru Lucinescu de la parohia Starosilța, suplinitor, sporadic, în anii 1921-1922 și 1924-1925

 

 

 

 

Preotul Vasile Rugescu, paroh în perioada 1925-1927

 

 

 

 

 

Cântărețul bisericesc Mihai Leizeriuc, care a activat între anii 1935 și 1983, alături de soția Catinca

 

 

 

Cântărețul bisericesc Marin Vizitiu, care a funcționat în perioada 1971-1989 onorific, între anii
1989 și 2011 definitiv și din decembrie 1989 până în prezent onorific

 

 

 

 

Clopotarul Gheorghe Sîngurelu, care a activat în perioada 1930-1980

 

 

 

 

 

 

Biserica cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul (2011)

 

 

 

 

Preotul paroh Toma Burdulea, care funcționează din anul 1991 până în prezent

 

 

 

Elena Chiponcă