Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Andrei-Alexandru Păunescu; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Andrei-Alexandru Păunescu s-a născut la 3 mai 1969, la București. Este căsătorit și are o fiică. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din Capitală. Este un cunoscut muzician, scriitor, jurnalist, caricaturist și cadru didactic. Activează în grupul Totuși (1983-în prezent) și a fost membru al cenaclurilor „Flacăra” (1979-1985) și „Totuși, iubirea” (1990-2010), continuând în cenaclul „Remember «Flacăra»” (2010-în prezent). A susținut peste 2.000 de recitaluri în România, S.U.A., Canada, Irlanda, Belgia, Germania, Austria, Italia, Grecia, Serbia, Croația, Ucraina și Republica Moldova și a efectuat sute de turnee în țară. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. Este autorul a 21 de volume și a editat caseta audio „Suntem aroganți” (1999). Este prezent pe compact-discul „Totuși, toamna” (2019), alte patru ale Cenaclului „Flacăra”, șase casete audio ale Cenaclului „Totuși, iubirea” și pe digital video discul „Cenaclul «Flacăra» – Te salut, generație în blugi!” (2010). A primit mai multe distincții la diferite concursuri și festivaluri de muzică folk, precum și titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bușteni (2018). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 2014) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 2016).

Andrei Păunescu (compoziții, texte, voce și chitară) este un cunoscut cantautor de muzică folk și rock, care s-a remarcat prin claritatea liniilor melodice și calitatea textelor. Despre cenaclurile Flacăra și Totuși, iubirea, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 12 octombrie 2005, de la domiciliul său din București.

• – Te salut, Andrei Păunescu!
• – Te salut și eu!
• – Când ai intrat în Cenaclul „Flacăra”?
• – Am debutat în 1979, la Sala Polivalentă din București, iar trecerea din tribună pe scenă s-a petrecut aproape pe nesimțite; la un moment dat, am luat o chitară pentru a-l acompania pe Ducu Bertzi, apoi am mai cântat, pe ici, pe colo, câte o piesă și, în 1983, am întemeiat trupa Totuși. Acela a fost momentul în care am început să și compun și să fac lucrurile la modul temeinic.
• – În afară de interpretare, ce ai mai făcut acolo?
• – M-am ocupat de toate: de la voce și prestații instrumentale – chitară solo și bas, claviaturi și percuție – până la cronici ale spectacolelor, organizare și administrație, adică tot ce înseamnă răspunderea executivă a unui fenomen cultural de talia cenaclului.
• – Cam câți artiști s-au perindat pe scena aceea?
• – În cenaclu, au activat mii de oameni din toate categoriile de performanță – muzicieni, scriitori, actori, artiști plastici, ziariști, sportivi și așa mai departe; toți sunt menționați în prefața volumului Cartea cărților de poezie, de Adrian Păunescu.
• – Ca martor permanent, nu te-ai gândit să scrii o carte despre cenaclu?
• – Volumul există și se află în stadiul de corectură, înainte de „bun de tipar”; greul l-am făcut de-a lungul anilor în care am adunat tot felul de date, iar, acum, caut un editor interesat, care să transforme manuscrisul într-un produs de piață. Lucrarea este un unicat tehnic, pentru că reprezintă o sinteză a tuturor spectacolelor – de la debut [17 septembrie 1973] până la cel cu numărul 1.615 [15 iunie 1985] din vechiul cenaclu [Flacăra]; la cel nou [Totuși, iubirea], care totalizează peste 1.000 de manifestări până acum, e ceva mai simplu, fiindcă, maturizându-mă, am contabilizat datele în mod conștient. Cartea conține mai multe sute de pagini numai la partea de sinteză, dar vor urma un volum cu texte, un altul cu partituri și încă unul cu fotografii.
• – Îți mulțumesc pentru tot și numai bine îți doresc!
• – Și eu îți mulțumesc pentru atenția pe care o acorzi acestui fenomen.
• Florin Bălănescu