Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Mădălina Amon; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Mădălina Amon s-a născut la 22 octombrie 1967, la Craiova. Este căsătorită și are o fiică și un fiu. A absolvit Liceul Industrial nr. 8 (astăzi, Liceul Teoretic „Henri Coandă”) din același oraș. A scris peste 100 de piese, a susținut sute de recitaluri în România, Austria și Republica Moldova și a efectuat zeci de turnee în țară. A fost membru al Cenaclului „Totuși, iubirea” (1990-2010). A fost invitată în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat caseta audio „Te salut, generație-n blugi!” (1996) și compact-discurile „Trei sferturi în cer” (1996), „11 daruri de Crăciun” (1998), „Gânduri de primăvară” (2000), „Vara brațelor tale” (2004), „Rug în octombrie” (2005) și „Nu-s parale” (2019), fiind prezentă pe trei compact-discuri ale Cenaclului „Flacăra” și pe o casetă audio a Cenaclului „Totuși, iubirea”. A primit mai multe distincții la concursuri și festivaluri de muzică folk. A inițiat și conduce proiectul „Generația Folk” din cadrul Centrului Cultural „Amon” din Craiova (din 2010). A realizat emisiuni muzicale la Radio Oltenia Craiova (1998-2006) și programul online „Jurnal de artist” (2020-2023).

Mădălina Amon (compoziții, texte, voce și chitară) este o cunoscută cantautoare de muzică folk, care s-a remarcat prin piese inspirate și versuri de calitate. Despre Cenaclul Totuși, iubirea, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 11 octombrie 2005, de la domiciliul său din Craiova.

• – Te salut, Mădălina Amon!
• – Și eu te salut!
• – Cine ți-a îndrumat pașii spre muzică?
• – Primul meu mentor a fost bunica mea, iar cel de-al doilea – poetul Adrian Păunescu, căruia îi datorez tot ceea ce sunt astăzi.
• – Cum ai luat contact cu Cenaclul „Flacăra”?
• – Aveam 12 ani când am asistat prima oară la un spectacol al cenaclului, desfășurat la Sala Polivalentă din Craiova; m-a fascinat totul, de la un capăt la altul – atât de mult, încât mi-am spus: „Eu aici trebuie să ajung!”.
• – Ai și ajuns, în Cenaclul „Totuși, iubirea”; când ai evoluat acolo?
• – Am debutat în 1990, pe Stadionul Central din Craiova, și am rămas până la sfârșit, în 2010.
• – Cum s-a petrecut intrarea ta în cenaclu?
• – Nu m-am așteptat să se întâmple – nici nu-mi propusesem lucrul acesta. A fost o surpriză din partea amicilor mei, cu care am mers la acel spectacol; ei au trimis un bilet poetului Adrian Păunescu, scriindu-i că sunt însoțiți de o prietenă care știe să cânte. Dumnealui m-a invitat la o preselecție și, după avizul favorabil, am fost chemată direct în scenă, unde am cântat O, brad frumos! și Muntele și marea.
• – Ce emoții păstrezi din seara aceea?
• – Dincolo de debutul meu, a fost un spectacol cu totul deosebit, pentru că a însemnat renașterea vechiului cenaclu și așa am simțit-o toți cei ce ne-am aflat, atunci, pe stadion.
• – Te-ai căsătorit, dar ai continuat să cânți în cenaclu; nu ți-a fost greu?
• – Nu, pentru că soțul meu m-a încurajat, susținut și însoțit în turnee; fiind operator de imagine, a și fost cooptat în echipa de filmare a cenaclului. Viața mea a fost în așa fel orânduită încât nu pot trăi nici fără ai mei, nici fără muzică.
• – Care este moștenirea esențială a cenaclului?
• – Au rămas zeci de nume sonore ale artiștilor afirmați pe scena aceea, care au creat istoria și legenda acestui gen muzical. Dăinuie, și astăzi, sute de cântece nemuritoare, ce emoționează sufletele oamenilor iubitori de frumos. Dar, mai presus de toți și de toate, a rămas spiritul viu al acestui fenomen unic.
• – Îți mulțumesc pentru amintirile și gândurile pe care mi le-ai împărtășit.
• – Cu drag; mi-a făcut multă plăcere.
• Florin Bălănescu