Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Májay Gyözö; © Florin Bălănescu (Arhiva personală) 
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Májay Gyözö s-a născut la 31 august 1965, la Reghin, raionul omonim, Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară (astăzi, în județul Mureș). Este căsătorit și are o fiică. A absolvit Facultatea de Balneofiziokinetoterapie și Recuperare Medicală a Universității de Medicină și Farmacie (în prezent, Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade”) din Târgu Mureș. Lucrează pe post de kinetoterapeut în cadrul „Nova Vita Hospital” din același oraș. A fost membru al cenaclurilor „Flacăra” (1982-1985) și „Totuși, iubirea” (1995-2003). A susținut sute de spectacole și a efectuat zeci de turnee în țară și în Basarabia. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat albumul „Totuși, iubirea” (2019) și apare pe șase compilații ale Cenaclului „Flacăra” și trei ale Cenaclului „Totuși, iubirea”. A primit Marele premiu pentru debut (1982), Premiul pentru interpretare (1983), Premiul pentru compoziție (1984) și Premiul pentru consacrare (1984) – toate ale Cenaclului „Flacăra”.

Májay Gyözö (compoziții, voce și chitară) este un cantautor de muzică folk care s-a remarcat prin melodicitatea compozițiilor sale și sensibilitatea interpretării, ilustrate, mai ales, în marele său succes Totuși, iubirea. Despre Cenaclul Flacăra, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 5 octombrie 2005, de la domiciliul său din Târgu Mureș.

– Te salut, Májay Gyözö!

– Și eu te salut!

– Unde și când te-a descoperit Adrian Păunescu?

– S-a întâmplat la Reghin, pe 11 decembrie 1982, cu prilejul unui spectacol al Cenaclului Flacăra în oraș, unde am debutat cu piesa Totuși, iubirea. O scrisesem dinainte, după ce am descoperit versurile în volumul Rezervația de zimbri al poetului.

– La data aceea, aveai deja un repertoriu propriu?

– Da, compusesem mai multe piese, printre care colindul Ding, dang, ding, Redevenim copii, Ființa și averea, Hai să mergem într-o seară și altele.

– Ca etnic maghiar, erai mai bine primit în Ardeal decât în alte locuri?

– Peste tot, erau aceleași reacții ale publicului; e drept, aveam parte de mai multă simpatie în spectacolele din Reghin, Târgu Mureș și, în general, din județul Mureș, pentru că reprezentam această zonă în toată țara.

– Care a fost cea mai emoționantă reprezentație la care ai luat parte?

– Fără îndoială, „Gala 1.000” din 1983, care a avut loc pe Stadionul Dunărea din Galați, în fața a peste 50.000 de oameni. Atunci, am întârziat din cauza unor probleme, venind de la Reghin cu acceleratul Timișoara – Galați. Spectacolul, care a început seara și s-a terminat spre ora 6,00 dimineața, a fost de nedescris!

– Îți mulțumesc pentru acest dialog și pe curând!

– Și eu îți mulțumesc și îmi doresc să ajung, din nou, la Iași.

Florin Bălănescu