Primit pentru publicare: 10 mai 2015
Autor: Ion N OPREA
Publicat: 10 mai 2015

Adevărata obârșie a poporului român

Strămoșii noștri, Geto-Dacii, cunoscători ai medicinei și astronomiei, ai filosofiei, moralei, logicei, a practicii adevărurilor vieții (I)

Pornind de la Sarmisegetusa Regia, de la necesitatea intensificării demersurilor noastre pe palierul cooperării internaționale în domeniul cultural, Ionuț Vulpescu, Ministrul Culturii, observa într-un interviu recent, oferit Suplimentului de cultură de la Iași, de la sfârșitul lunii aprilie 2015: “…Spațiul românesc, cultural și lingvistic, beneficiază de cea mai solidă autoritate pe componența latinității și romanității în regiunea Balcanilor. Există, în această regiune, un patrimoniu material imens de sorginte romanică, strâns legat de originile și de geneza poporului nostru, care este din păcate complet necunoscut tinerelor generații din România. Putem organiza vacanțe pentru elevi la Nisipurile de Aur, dar în drum am putea face un popas și la castrul roman de la Nicopole ad Istrum, pentru a sublinia originile romane ale poporului român și dimensiunea europeană a latinității noastre. O cooperare culturală cu partenerii noștri din regiune pe această temă ar reprezenta un lucru benefic nu numai pentru România, ci și pentru patrimonial cultural comun European.

Cred, în concluzie, că dimensiunea internațională a culturii române, profilul ei în concertul valorilor mondiale reprezintă o resursă considerabilă și îmi propun să accentuez prezența și statutul nostru cultural la nivel internațional”.

Am redat în întregime textul care probează viziunea viciată, ministrul nostru continuând să susțină romanitatea în Dacia.

În timp ce istorici români partizani ai romanității, consideră pe daci doar ca pe niște înapoiați, incapabili de a fi produs ceva pentru viitorime, însăși italienii, documentați, relevă adesea perspective care dau istoriei autenticitate, începând chiar cu relatarea războaielor daco-romane, în care Decebal are ținuta înfățișată, alta decât cea prezentată de necunoscători. Italienii spun clar, principalele motive pentru care Traian, atunci când a decis invadarea Daciei, au fost jaful pentru că Dacia reprezenta El Dorado antichității, că Imperiul roman, în mod rușinos, plătea dacilor subsidii încă din vremea lui Domițian – anul 89 d. Hr. – cumpărându-și de la ei pacea de care avea nevoie pentru a-și menține titlul de Imperator, la care și Traian tânjea și nu-l putea avea decât în urma unui război cu un popor mic numeric, față de ce era cel condus de la Roma.

În timp ce istoricii noștri au cuvinte de laudă și admirație, venerându-l pe Traian – Cuceritorul – oamenii de cultură italieni consideră Victoria romanilor drept cea mai neagră izbândă a lor, datorită crimelor pe care aceștia le-au făcut în Dacia, fapte pentru care în zilele civilizației de după, Traian ar fi putut fi catalogat ca un înfăptuitor de genocid și crime împotriva umanității, iar nu ca unul care este urcat și pe piedestalul Imnului Național român. În Imnul Național român, Traian mai adulat decât îl slăveam pe Stalin după 1945, o confuzie istorică și fals grosolan care pătează Istoria.

Itlienii, spre deosebire de noi, sunt cei care recunosc că bogățiile dacilor au constituit sursa marelui jaf al Imperiului, din aurul Daciei s-au construit la Roma, inegalabilele și mult admirabilele – Forumul lui Traian, Columna lui Traian -, că datorită aurului dacic toți cetățenii Imperiului, timp de un an, au fost scutiți de plata oricărei taxe către visterie, aurul dacic alimentând și costisitoarele jocuri din arenele romane, Imperiul salvându-se și de marea criză economică financiară care îl afecta și se prelungea.

“…Un proverb Italian spune că la Florența te gândești, la Roma te rogi, la Veneția iubești, iar la Napoli privești. Iar eu mă rog, gândesc, privesc și iubesc călătorind în timp și întrebându-mă ce aș schimba eu…

Roma Imperială cu monumentele, drumurile, apeductele, podurile, statuile monumentale, forumul, construcțiile triumfale, edificiile mărețe, fântânile, casele din piatră, cu minunatele monumente ale Antichității, Colosseumul, Pantheonul, Forumul Roman, Columna lui Traian etc. demonstrează că tot ce au făcut a fost atât de durabil și de exemplar deoarece au avut sentimentul istoriei, al eternității. Nimic Superficial!”, scria entuziastă, întoarsă din Italia la Constanța, în Dobrogea în care străjuiește Monumentul de la Adamclisi, locul unde odihnesc miile de soldați romani din toate zările lumii pentru Victoria facilă a romanilor împotriva Dacilor care s-au comportat vitejește, doamna profesoară Camellia Nenciu, Cenaclista noastră de la distanță, cu note de drum – “Trofeele Timpului prin Roma Imperială”, în volumul “Viață, viață…”, antologie de Ion N. Oprea, Editura PIM, Iași, 2015, p.425.

Despre minele de aur și de argint ale dacilor din Apuseni, despre arta lor de a ști prelucrarea devreme a metalelor prețioase, ca și despre faptul că vestitele mine de la Roșia Montană sunt așezate și realizate pe cele dacice tot italienii știu și vorbesc, că galeriile miniere antice de la Roșia Montană sunt un monument istoric unic în lume, prin complexitatea și întinderea lui, și că ar trebui păstrat și arătat lumii, turiștilor, tot italienii vorbesc cu drag, în timp ce nouă, românilor, politicienilor mai ales, parcă ni-i frică. Frică de noi care, în loc de promovarea activității turistice, aducătoare de aur, împinși de cei de la Gold Corporation, amatori și mâncători de bani, amețiți și lacomi de efemer, vindem aurul, ieftin sau pe nimic. Îmbogățim pe alții, deștepți!

Într-un film, un român, totuși, Daniel Roxin, mulțumind italienilor, ajută la aducerea acasă a României, a adevărurilor ei, identificându-ne poziția tributară pe care o avem de a fi recunoscuți ca strămoșii lumii dintr-o perioadă tare îndepărtată, dați la o parte prin crime și jaf, relevând, ceea ce se știe, nici vorbă că Dacii ar fi fost exterminați și Dacia romanizată. Istoria Geto-Dacilor pentru copii, povestită de Daniel Roxin, se intitulează o carte a sa care lămurește aceasta.

Dacii – adevăruri tulburătoare pot fi considerate- printre primii pași pe care îi facem în rescrierea documentată a Istoriei României, informațiile oferite de personalități credibile fiind bine și cu succes valorificate: General (r) Mircea Chelaru, dr. Napoleon Săvescu, General (r) Nicolae Spiroiu, prof. dr.Mihai Popescu (Biblioteca Militară Națională), prof. univ. dr. Alexander Rodewald (directorul Institutului de Biologie umană al Universității din Hamburg-Germania, dr. Georgeta Cardoș, specialist în genetică – Institutul Victor Babeș, prof. Sebastian Stănculescu, cercetător în paleografie și antropologie culturală.

Lansarea cărții Religia Dacilor de Dan Oltean, a doua ediție, unul dintre cei mai prolifici autori despre spiritualitatea și civilizația dacilor, în prezența autorului, a prof. dr. Constantin Ducan, prof. dr. Radu Dop și Daniel Roxin, cu aspecte despre descoperirile arheologice din perioada 2002-2013, cu noutăți în ce privește abordarea lui Zalmoxis, geometria sacră, teme și ale antichității locale, și-au probat, de asemeni, interesul.

Zalmoxis omul care a devenit zeu și a reformat viziunea geto-dacilor asupra vieții spirituale, statornicind conceptul de nemurire astrală, de Deceneu, cel care l-a asistat pe Burebista în procesul de formare a uriașului stat geto-dac din secolul I î. Hr., zeificat la rândul lui, au făcut ca și regele Decebal, încă din viață, să fie privit, prin tot ce a dobândit, ca un semizeu, cum spune Iordanes: “Chiar de la prima ciocnire (dacii) au învins pe romani (anul 87), omorând și pe comandantul acestora Fuscus, și au jefuit bogățiile din lagărul soldaților. Pentru dobândirea acestei victorii mari, ei (geto-dacii) au numit pe conducătorul lor semizeu, adică Ansis” (Getica).

Strămoșii noștri – Geto-Dacii – cunoșteau medicina, astronomia, se vindecau cu ajutorul plantelor și erau experți în otrăvuri. Unii istorici afirmă că vracii care au trăit pe teritoriul României în antichitate erau capabili să realizeze intervenții chirurgicale dificile, unele chiar pe craniu și probează cu exemple și fapte localizate.

Același istoric get, Iordanis, trăitor în secolul VI, relatează despre Daci și Deceneu, citat de istoricul român Hadrian Daicoviciu în cartea sa “Dacii”, reeditată în 1991: “…Observând dispoziția lor de a-l asculta în toate și că ei sunt din fire inteligenți, i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, că era în aceasta un maestru priceput. El i-a învățat morala, dezbărându-i de moravurile lor barbare, i-a instruit în științele fizicii,determinându-i să trăiască potrivit legilor naturii, i-a învățat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare. Arătându-le practica, i-a învățat să trăiască în fapte bune, demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul planetelor și toate secretele astronomice și cum crește și scade orbita lunii și cum globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc și le-a expus sub ce nume și sub ce semne cele 346 de stele care trec în drumul lor cel repede de la răsărit și până la apus, spre a se apropia sau depărta de polul ceresc. Puteai să-l vezi pe unul cercetând poziția cerului, pe altul proprietățile ierburilor și ale arbuștilor, pe acesta studiind creșterea și descreșterea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui și cum prin rotația cerului soarele vrând să atingă regiunea orientală este dus înapoi spre regiunea occidentală”.

Se poate spune, Geto-Dacii, strămoșii noștri, ai românilor, erau enciclopediști!

Să nu uităm nici priceperea dacilor în cultivarea viței de vie, în pomicultură, apicultură și creșterea animalelor, de transhumanța dacilor care au dus animale în toată Europa, pe întreg globul! Dacii erau mari cultivatori ai cerealelor.