Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Scrisoare de la Doina, din ”Ginta Latină”. Cine sunt Geto-Dacii?

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Cine sunt Geto-Dacii?

Primit pentru publicare: 24 Febr. 2021
Autor: Doina STROIESCU, elevă cl. a V-a,  „Ginta Latină” din Chișinău
Publicat: 24 Febr. 2021
© Doina Stroiescu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Sunt elevă în clasa a 5-a „E” și fiindcă sunt o elevă curioasă, am decis să aflu mai multe despre strămoșii noștri‚ cine sunt și de unde provin ei  și de asemenea noi.

                              

  Cine sunt Geto-Dacii?

Geto-daci – Denumire dată de istoricii moderni ramurii nordice a neamurilor trace care populau în Antichitate spaţiul carpato-dunărean. Ramură distinctă a tracilor, delimitată etnic şi lingvistic de tracii sudici, creatoare a unei culturi materiale şi spirituale originale şi unitare, populaţia autohtonă carpato-dunăreană a fost desemnată, începând cu sec.VI î.Hr., de izvoarele greceşti, cu numele de geţi, iar în sec. I î.Hr. de cele romane cu numele de daci. Întrucât geţii şi dacii sunt purtătorii uneia şi aceleiaşi civilizaţii şi, aşa cum arată Strabon, vorbeau aceeaşi limbă, reprezentând, deci, ramuri ale aceluiaşi popor, istoriografia modernă a desemnat populaţia autohtonă din milen. I î.Hr. – din această zonă geografică – cu numele de geto-daci. Potrivit informaţiilor lui Herodot, se poate afirma că separarea geto-dacilor din masa triburilor trace s-a desăvârşit în decursul primei epoci a fierului (Hallstatt).

Cele mai vechi menţiuni documentare despre daci (geţi) datează din secolul VI î.Hr., potrivit istoricilor, iar înainte de această perioadă istoria lor s-a confundat cu cea a tracilor. Urmele aşezărilor vechi de pe teritoriul ţării vorbesc despre un popor care a trăit în bunăstare şi a prosperat, în primele milenii dinaintea erei noastre.

Dacii, numiți și geți, au trăit pe teritoriul României de astăzi: Muntenia, Moldova, Banat, Transilvania, Maramureș. Aceștia au fost numiți de marele istoric grec Herodot „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”. În ceea ce privește numele lor, există mai multe variante discutate de istorici; unii au adoptat denumirea de geto-daci sau daco-geți, deci îi consideră un singur popor, pe când alții susțin că dacii și geții au fost, de fapt, două grupuri etnice distincte, chiar și aria lor de locuire fiind diferită. Astfel, dacii locuiau în în Transilvania, iar geții la Dunăre și în Dobrogea. 

Ocupația principală a dacilor a fost agricultura, în special viticultura și pomicultura. Se mai ocupau și cu creșterea vitelor, exploatau sarea, iar, din Munții Apuseni, aurul și argintul. Știau să prelucreze bronzul, fierul, aurul și argintul. La șes, locuințele erau realizate din nuiele împletite pe pari și muruite cu pământ. La munte și la deal, materialul folos.

Geto-dacii au stăpânit vreme de secole teritoriul dintre Marea Neagră, Munţii Balcani, Tisa şi Nistru. Un istoric din secolul al VI-lea d.Hr. i-a descris ca fiind un popor de războinici savanţi, care, în răgazul dintre lupte, se îndeletniceau cu filozofia şi ştiinţa. „Putem vedea pe unul cercetând cerul, pe altul însuşirile ierburilor şi ale fructelor, pe acesta studiind creşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele Soarelui…“

Oamenii de rând, oamenii liberi (comati sau capillati) trăiau în comunități rurale și erau agricultori, păstori, meșteșugari și chiar mici negustori. Aceștia purtau pantaloni de postav, cămașă despicată în părți, brâu lat de piele sau de pânză și o haină cu mâneci, peste care se punea o mantie. Iarna purtau opinci de piele sau de pâslă pe talpa cărora fixau uneori crampoane (cârlige ascuțite) ca să nu alunece pe gheață. Femeile purtau cămăși, fuste și mantii, iar părul și-l pieptănau cu cărare pe mijloc și strâns la spate într-un coc. Cei bogați, numiți nobili sau aristocrați (tarabostes), purtau veșminte bogate, iar pe cap aveau mereu o căciulă, pentru a se deosebi de ceilalți mai săraci.

Daco-geții erau organizați în triburi, care erau conduse de șefi militari puternici, numiți regi sau basilei. Cei mai cunoscuți conducători ai geto-dacilor sunt Burebista și Decebal. Burebista este primul care a reușit să unească triburile daco-geților sub autoritatea sa și să realizeze un sistem impresionant de fortificații. Totuși, existau două pericole care amenințau statul lui Burebista: celții și romanii. În vremea lui Decebal, teritoriul locuit de daci nu mai era la fel de vast ca înainte, dar era mai bine organizat.

Au loc două războaie daco-romane: între 101-102 și 105-106, în urma cărora dacii sunt învinși. Serbările date la Roma în cinstea victoriei contra dacilor au durat 123 de zile. La ele au participat 10.000 de gladiatori și 11.000 de animale. În anul 113 d.Hr., în amintirea aceluiași eveniment, s-a construit celebrul monument Columna lui Traian (o coloană de marmură albă, înaltă de 40 de metri, împodobită cu basoreliefuri, care povestesc în imagini războaiele dintre daci și romani). Monumentul se păstrează și azi la Roma, lângă Piața Veneția, și este considerat actul de naștere al poporului român. După aceste războaie, Dacia a devenit o provincie romană. Aici au fost aduși romani, care au conviețuit cu dacii, aceștia din urmă împrumutând de la romani obiceiurile, tradițiile și cultura. Dacii au fost un popor curajos, inteligent, harnic.

Elaborat de eleva clasei a 5-a ”E”, Ginta Latină, Chișinău
Stroiescu Doina

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5