Lucrezia    Ungaro –istoric, fosta directoare a Muzeului Forurilor Imperiale din Roma – vizitată de reporterii de la revista Formula As îi elogiază pe daci, strămoșii noștri, „Dacii învinși în războaiele cu romanii, 101-106, statuile lor arată ca a unor învingători, cum nu s-a întâmplat cu alt popor învins de romani

               Din cele trei pagini realizate de Ciprian Rus despre daci – noi descoperiri arheologice la Roma, descoperiri cu vreun an în urmă, de o importanță majoră – aflăm că doamna Lucrezia Ungaro a început să studieze prezența dacilor în Italia foarte devreme, primele restaurări ale unor statui de daci le-a făcut încă din anii 90 și a reluat tema când a lucrat la proiectul Muzeului Forurilor Imperiale „Piețele lui Traian”, inaugurat în anul 2007. Dar în For erau déjà vreo 40 de statui care înfățișau daci, unele făcute în primul secol, pe vremea lui Traian

             Vorbind despre statui descoperite în săpăturile din perioada Renașterii, unele ajunse în colecții importante precum Colecția Della Valle-Capranica, cea a familiei  Medici și a altor familii care își doreau să aibă opere de artă cu daci, opera dacică a ajuns răspândită nu doar la Roma, ci și în alte metropole – Copenhaga, Madrid, Berlin. New York, la Florența  ori Napoli. Dacă  ești bine informat, spune Ciprian Rus, și dacă ai  și un pic de spirit de orientare, poți vedea statui de  daci în Piazza  del Popolo. Pe Arcul lui Constantin din Roma sau în „Giardino dei Boboli” din Florența. Ele trebuie văzute de două ori, odată singur, ca trăind emoțiile să le guști pe deplin frumusețea, și încă odată în tovărășia specialistului, istoricului, arheologului,   a ghidului care să-ți explice amănuntele, motivul pentru care făcând din daci statuie, romanii, din respect pentru daci i-au așezat  pe socluri înalte  cu mâinile libere, dezlegate, motiv  de mândrie pentru românii de azi, că strămoșii noștri, deși învinși în războaie, 101-102, 105-106,  au fost tratați de la egal la egal, parcă cu mult altruism. Cu amănunte citate de la  specialistă !

          „Să ne uităm numai la îmbrăcămintea dacilor ! Sunt îmbrăcați atât de frumos, au aceste tunici strânse cu cingătoare, pantaloni lungi, închiși la glezne, și poartă  încălțăminte din piele. Vi se par  barbari – cum le zic unii – niște oameni care se îmbrăcau astfel, acum 2000 de ani ?!         priviți apoi aceste mantale, cu franjuri dichisite, minunat lucrate. Reprezentările  acestea, atât de complexe, le fac onoare dacilor ! Cuceriți   de romani, dacii puteau să fi  fost prezentați mult mai simplu, mult mai schematic, ca niște învinși. Când colo, ei sunt de-a dreptul glorificați”.

           Dacii din fostul For – și nu numai – nu sunt reprezentați ca niște prizonieri, cum ni se pare că ar fi firesc, ci ca niște oameni puternici, care emană forță și demnitate care inspiră – spune Lucrezia Ungaro –aerul de libertate, cu mâinile libere pe lângă corp, pentru că opera a fost pusă în relație cu valoarea reciprocă, argumentată. „Dacii erau foarte evoluați, nu aveau nimic de-a face cu imaginea barbarului ” susține doamna expunându-și ceea ce știa”, „Aveau a doua armată a lumii după cea romană, atunci. Sub Decebal ea devine foarte mare, de la 40.000 se ajunge la 200.000 de războinici, funcție de structura socială a lor care era una foarte avansată, existau nobilii, preoții, apoi luptătorii care duceau  greul bătăliilor. Dacia dispunea de o forță economică majoră care s-a oglindit în Roma de după război : „După război au fost între 107 și 112 ani de investiții foarte importante la Roma, iar totul a fost făcut din tezaurul adus din Dacia și din exploatarea aurului din Apuseni, în primii ani de după războiul cu Decebal. Putem spune, fără să greșim, că o parte importantă, edilitară,  a Romei i se datorează Daciei și bogățiilor ei incredibile”, concluzionează gazda momentului. Am învățat cu toții că după războaiele cu dacii, Traian i-a scutit, o vreme, pe cetățenii Romei de impozite.și că a dat startul unor serbări cum nu se mai pomeniseră până atunci în oraș. Realitatea prezentată de istoricul audiat e că bună parte din comoara dacică nu s-a dus pe „pâine și circ”, ci a fost „îngropată” în opere monumentale – inclusiv  fascinantele reprezentări de daci – ale căror urme dăinuiesc și azi !

          In funcție de locul  unde arheologii italieni au descoperit, acum anul, cioburile care înseamnă și Istoria scrisă a românilor, poveștile cu statuile devin o realitate care trebuie nu doar citită, ci trebuie văzută, că zice Lucrezia Ungaro : „Unele dintre statuile de daci erau  prinse în perete, pe porticurile pieții, ceea ce se cheamă studiu înainte de lucrătură.  In spate, unele dintre ele au niște detalii care serveau ca să le poți fixa în zid. Avem însemnări de pe vremea săpăturilor franceze, făcute la Roma ,  în vremea lui Napoleon, din care rezultă că unele statui provin din interiorul Basilicii Ulpia. În acest caz, vorbim despre o semnificație foarte puternică – basilica era centrul activității juridice și administrative romane, un loc de foarte mare importanță, dar și extrem de popular. Există și ipoteza că în Piața Forului să fi fost o alternanță de statui mari, făcute din marmoră colorată. Trag speranța că, împreună cu colegii mei, vom termina cât de curând cercetările atât la nivelul basilicii cât și al porticului, ca să putem spune cu certitudine unde se găseau aceste binecuvântate statui de daci.. de mare ajutor ne vor fi ultimele descoperiri de basoreliefuri cu arme dacice și bucățile de statui identificate acum anul”.

… „Am descoperit, completează gazda întâlnită în Muzeul „Mercati di Traiano” multe piese, cele care aparțin frescelor cu armele dacilor sunt aproximativ 60, dar avem și trei piese care aparțin unor statui de daci. Toate sunt piese de importanță majoră”, dar gândul o duce la ce se află în România, locul de așezământ al dacilor. De abia sosită de la București, de la niște întâlniri-lecție cu studenții, doamna mărturisește : „De prin 1977 am tot fost la București, cu diverse ocazii, dar la locul dacilor-daci n-am ajuns, sper să fac un tur al României, îmi doresc foarte mult  să ajung în Munții Orăștiei, să văd și eu cetățile dacice și asta cât de curând”.

              Ion N. Oprea, Iași, după textul lui Ciprian Rus, Formula As nr, 1525, postat, 3 iulie 2022.