Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
ALEXANDRU GRUIAN: ”Presa scrisă pe suport de hârtie va supraviețui cât timp va exista cerere”
- IOAN VASIU: – Mă bucur că am ocazia să dialoghez cu unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști hunedoreni. Spune-mi, prietene Alexandru Gruian, când, unde și în ce împrejurări ai debutat, ca jurnalist ?
ALEXANDRU GRUIAN: – Salut și mulțumesc de interviu. În facultate am colaborat cu Studioul de Radio Studențesc Brașov, unde realizam o emisiune săptămânală numită Galaxia SF, pe teme de literatură științifico-fantastică. Asta se întâmpla prin 1984, iar în 1985 am făcut parte dintre studenții care urmau să pornească o stație TV studențească prin cablu. N-a fost să fie, că organele de partid au intrat pe fir și totul a luat o turnură relativ dramatică, cu mutarea disciplinară a inițiatorului de la Brașov la Arad. Să spunem că a fost un anume tip de început, abandonat până în 1991, când am decis să abandonez ingineria și să dau un concurs pentru a fi admis la Televiziunea Deva, un studio care emitea deja din 27 aprilie 1990. Am fost admis și ulterior angajat redactor la TV Deva, apoi. Din 1992 până în 2006, am fost corespondent teritorial al Televiziunii Române – TVR. Ulterior, am activat constant în presa scrisă și audiovizuală locală și regională.- I.V.: – De ce ai ales televiziunea și nu presa scrisă ?
- A.G.: – De ce televiziunea? Pentru că prin liceu am fost intervievat în cadrul unui reportaj TV despre comorile dacice, așa se și numea, Comoara lui Decebal, autori Sânziana Pop și Cornel Nistorescu. Mi-a plăcut mult experiența, am stat vreo trei zile la Costești cu echipa de filmare.
- Pentru că m-a fascinat apariția unei televiziuni locale post-decembriste, se știa că până în 1989 era una singură, TVR. Mi s-a părut că televiziunea oferă un alt mod de exprimare jurnalistică, mai spectaculos, care necesita prezența la locul evenimentului.
- După ce în 1995 am absolvit Școala BBC de jurnalism TV și abilități tehnice de pe lângă Academia de Teatru și Film, am fost foarte sigur că televiziunea mă reprezintă mai bine decât presa scrisă, deși pot spune că țin mult la tot ceea ce înseamnă presă, indiferent de suportul tehnic. În primii ani de televiziune am colaborat mult cu revista Expres, condusă de Cornel Nistorescu.
- I.V.: – În decursul anilor te-ai intersectat desigur cu unii dintre cei mai importanți jurnaliști și oameni de televiziune. Amintește numele unora dintre ei.
- A.G: – Perfect adevărat, și nu aș numi aici doar celebrități, ci oameni cu un puternic impact formativ.
- Primul dintre ei a fost – cu mult înainte de a lucra în presă – Cornel Nistorescu. În 1992, m-am dus la el și i-am spus că ne-am cunoscut și că mi-ar plăcea să colaborez la Expres. Și-a amintit și mi-a spus scurt: Scrie. Dacă ești bun, te public. M-a publicat. Acolo am învățat multe, inclusiv importanța titlului.
- Apoi, din Televiziunea Română, Paul Șoloc și Cornelius Roșiianu. Nu eram întotdeauna de acord ideologic, dar am învățat enorm de la acești oameni. De asemenea, Anca Toader.
- Profesorul de la Școala BBC, Michael Mulford, venit la București de la BBC South din Southampton.
- George Soros, pe care l-am intervievat în 1995 și care în 15 minute mi-a oferit indirect o lecție de presă.
- Emil Hurezeanu de la Europa Liberă, Christian Mititelu, directorul redacției române a BBC. Adrian Dascălu, reprezentantul agenției Reuters pentru Europa de est. Olimpiu Gheorghiu de la Associated Press, cu care m-am intersectat de mai multe ori, ultima dată ca trimis special de război în Macedonia de nord.
- Pe plan local l-aș menționa pe Nicolae Gheorghiu, care mi-a reconfirmat importanța imaginii în televiziune.
- I.V.: – Ai regretat vreodată pentru că nu ai ales o altă profesie ?
- A.G.: – Niciodată. Nu mi-am dorit nici să ajung șef prin televiziuni sau redacții. Cred că profesia de reporter de teren m-a definit.
- I.V.: – Știu că ești membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. De ce ai aderat la această breaslă ?
- A.G.: – Simplu – apartenența la o asociație profesională este logică și dezirabilă. Am făcut parte din mai multe astfel de asociații, unele s-au desființat și evident că UZPR, care a supraviețuit, este și reprezentativă pentru jurnaliști.
- I.V.: – În prezent se mai poate spune că presa este a patra putere în stat ?
- A.G.: – Vorbim aici despre o butadă, nu știu precis a câta putere în stat este presa, sigur că este invocată uneori prea emfatic. Aș înlocui cuvântul presă prin sintagma presă liberă.
- Presa s-a schimbat mult și apariția online-ului modifică conceptul de presă și semnificației profesiei de jurnaliști. Orice așa-numit influencer se consideră jurnalist și uneori chiar este. Ba chiar și deținătorul unui profil pe Facebook se poate substitui unui jurnalist. Rețeaua de socializare în sine devine un factor de putere.
- Putem discuta mult despre calitatea presei, despre schimbări de paradigmă, așa cum spunea Marshall McLuhan, un mare teoretician de presă, Mediul este mesajul, iar mediul este online. De aici un alt specific. Totutl este într-o permanentă evoluție și schimbare, poate uneori involuție, dar și asta face parte din mersul lucrurilor.
- Este însă cert că presa contează, așa imperfectă și infinit criticabilă cum este. Are păcate, are calități, asemeni societății în care activează. Democrațiile nu sunt perfecte, dar eu cred că o formă de guvernare mai bună nu este, cel puțin nu acum. Democrația fără presă nu poate exista, derapează spre autoritarism și totalitarism. Iar presa liberă fără democrație este un nonsens.
- Ceea ce mi se pare esențială este însă capacitatea unui jurnalist adevărat de a vedea ceea ce numim “big picture”. Înțelegerea contextului. Foarte mulți “mușcă” informație falsă, o răspândesc uneori deliberat, nu înțeleg subtilitățile. Mult de discutat…
- I.V.: – După părerea ta, acum când presa online a luat o amploare, ușor de perceput, există motive ca presa tipărită să dispară ?
- A.G.: – Repet un citat anterior, din Marshall McLuhan: Mediul este mesajul. Mediul înțeles ca suport tehnic – hârtie, unde radio, televiziune, online. Ziarul structurează un tip de mesaj, televiziunea un cu totul alt tip de mesaj, în ziar poți citi un articol pe o pagină de tip tabloid, la TV nu te mai ascultă nimeni după 10 minute, dacă nu ești capabil să spui ceva foarte interesant.
- Un alt teoretician de presă, Pierre Bourdieu, spunea așa: Politica la televiziune nu este politică, e televiziune. Jurnaliștii știu despre ce este vorba.
- Deci… apariția online-ului schimbă totul. Ziarul devine accesibil pe telefonul mobil sau laptop, la fel o transmisie TV, oricare ar fi ea. Presa scrisă pe suport de hârtie este mai puțin cerută, evident. Nu este un motiv să dispară, ea va supraviețui cât timp va exista cerere. Cititul ziarului pe hârtie este un act ce definește un tip de personalitate, o mentalitate, o anumită epocă. Iată că după ce aparent murise, discul de vinil revine în forță. Nu știu dacă se va petrece asta și cu presa scrisă, dar recunosc că îmi iau informațiile din online, radio și TV mai degrabă decât din presa scrisă.
- Pe de altă parte, prefer să citesc o revistă ca National Geographic pe suport de hârtie.
- I.V.: – Cu ce te mai ocupi pe lângă jurnalism ?
- A.G.: – O prietenă spunea cândva – jurnalistul este acea persoană care știe foarte puține despre foarte multe. Cred că este una dintre cele mai bune definiții auzite, amuzantă, dar adevărată. Așa că intrând în contact cu mulți oameni interesanți, uneori le împrumuți pasiunile. Îmi place să filmez și mai nou să editez producții video, la nivel de amator. Organizez evenimente culturale, cel mai amplu fiind festivalul de operă în aer liber Opera Nights, ajuns la ediția a X-a. Ascensiunile montane, bicicleta și tango ca dans sunt alte pasiuni…
- Interviu de Ioan Vasiu/ UZPR
Articole asemănătoare
- DAN PĂVĂLOIU: ”Lucrez în TVR de 31 de ani”
- IRINA CORDONEANU: ”Jurnalismul este mai mult decât o profesie, este o vocație”
- ANCA FLOREA: ”Să iubim puținii oameni de presă, reali.”
- CRISTIAN TABĂRĂ: ”Încă nu am obosit, dar osteneala îmi cam dă târcoale, ca să fiu sincer”
- COSMIN JITARIUC : ”Pentru mine jurnalismul deschide lumea”
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania