Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Doru Gheaja; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Doru Gheaja s-a născut la 19 iulie 1941, în satul Buzd, comuna cu același nume, plasa Mediaș, județul Târnava Mare (astăzi, în comuna Brateiu, județul Sibiu). A fost căsătorit și a avut trei fiice, dintre care două sunt în viață. A absolvit Institutul Teologic (în prezent, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna” a Universității „Lucian Blaga”) din Sibiu. A activat ca preot paroh la Alba Iulia până în anul 2012, când s-a pensionat, dar continuă să slujească și astăzi. A fost solist al Ansamblului Artistic Profesionist „Mureșul” din Târgu Mureș și membru al cenaclurilor „Flacăra” (1980-1985) și „Totuși, iubirea” (1990-2010). A susținut sute de recitaluri în România, Germania, Italia și Republica Moldova și a efectuat zeci de turnee în țară. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A editat compact-discurile „Gazde mari, nu mai dormiți!”, „Pricesne”, „Tu, Ardeal, străbun pământ” și „Pricesne tradiționale”. Este prezent pe compact-discurile „Totuși, iubirea” – volumul 4 (2007) și „Doamne, ocrotește-i pe români!” – volumul 7 (2007) ale Cenaclului „Flacăra” și pe caseta audio „Trăiască România!” – volumul 6 (1998) a Cenaclului „Totuși, iubirea”.

Doru Gheaja (voce) este un cunoscut solist vocal, care s-a remarcat prin relansarea unor renumite colinde, cântece bisericești și naționale. Despre cenaclurile Flacăra și Totuși, iubirea, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 12 octombrie 2005, de la domiciliul său din Alba Iulia.

• – Bună ziua, Doru Gheaja!
• – Bună ziua și dumneavoastră!
• – Cum și când s-a produs întâlnirea cu Cenaclul „Flacăra”?
• – În 1980, l-am întâlnit, pentru prima oară, pe Adrian Păunescu la Mănăstirea Râmeț [județul Alba]; acolo, am înregistrat, chiar în bisericuța monument istoric, Așa-i românul, pe care l-am cules de pe Valea Hârtibaciului [judeţul Sibiu], cântec care a fost transmis la Televiziunea Română de Sfântul Ilie [pe 20 iulie]. La scurt timp, în același an, am debutat în cenaclu, la București, și am continuat, cu intermitențe, până în 1985. Am revenit, în 1990, în Cenaclul Totuși, iubirea, unde am rămas, tot cu întreruperi, până în 2010.
• – Ce alte cântece mai include propriul repertoriu?
• – Sunt mai multe: pe melodia unei pricesne pe care am auzit-o la maicile de la Râmeț, Simone spune-mi tu dacă mă iubești, Adrian Păunescu a scris două texte: Colindul copiilor pentru pace, pe care l-am cântat aproape doi ani în cenaclu, și, apoi, Colindul Apusenilor, cunoscut și sub numele Tu, Ardeal!. Cântecul lui Ștefan cel Mare, pe care l-am cules de la niște maici din Moldova, l-am interpretat în 1992, la sfințirea statuii de la Chișinău a domnitorului; atunci, Grigore Vieru mi-a spus că basarabenii îl cântau în genunchi, în 1989, pe străzile orașului. Celelalte cântece de neam cu care am evoluat în cenaclu sunt Nu uita că ești român!, Colo-n Munții Țebei, Din Țara Moților noi am venit, Măi Ardeal, Frați români din lumea-ntreagă și altele.
• – Cum erau percepute aceste piese în cele două cenacluri?
• – Erau foarte iubite, fiind fredonate de toată sala sau de întreg stadionul; era o mare bucurie pentru public să le asculte și să le cânte împreună cu mine. După 1989, au fost preluate și de alți interpreți, care au modificat melodiile sau au schimbat ori adăugat câteva cuvinte la textele originale, ajungând să fie cântate și la nunți sau cu alte prilejuri. Oricum, sunt la fel de îndrăgite și astăzi.
• – Ce a rămas din cenaclu?
• – O amintire foarte plăcută atât pentru artiști, cât și pentru spectatori. Eu, ca preot (am cântat și în reverendă), eram mai în vârstă decât ceilalți membri, dar am fost primit cu multă dragoste de toți, iar asta nu se poate uita vreodată.
• – Mulțumiri pentru tot!
• – Și eu mulțumesc pentru acest prilej. Doamne, ajută!
• Florin Bălănescu