Iurie Petru Sadovnic (Orheianu), cel mai important cantautor basarabean de muzică folk-rock, s-a născut la 14 decembrie 1951, în satul Jura, raionul Râbnița și a copilărit în satul Susleni, raionul Orhei, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, fiind unicul fiu al învățătoarei Fevronia Onofrei și al ofițerului militar, apoi lucrătorului de miliție Petru Tihon Sadovnic. A absolvit Școala Medie din Susleni (1959-1969), după care și-a satisfăcut serviciul militar în orașul Nikolaev, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană (1970-1972). A urmat Catedra de Regie și arta actorului a Institutului de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu” din Chișinău (1972-1976) și a fost angajat al Filarmonicii Naționale din Capitală (1974-1996), unde a colaborat și cu Teatrul Poetic. S-a căsătorit la 12 iulie 1975, la Susleni, și a avut doi băieți. A compus 114 cântece și a interpretat 155 de piese, a editat opt albume proprii, figurează pe 16 discuri colective și a produs un alt album; a publicat un volum de versuri și a apărut în două filme artistice, cinci filme muzicale, opt filme documentare și trei spoturi publicitare. A fost invitat în numeroase emisiuni de radio (prima în luna noiembrie 1978) și de televiziune (ultima în luna martie 2020), fiind menționat în diverse surse tipărite (volume, publicații) și electronice. A susținut peste 1.000 de recitaluri și a efectuat turnee în Bulgaria, Cehoslovacia, Danemarca, Franța, Mongolia, Polonia, Republica Democrată Germană, Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina, Ungaria și U.R.S.S. (1975-2020). A cântat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, cu prilejul declarării independenței Republicii Moldova, la 27 august 1989, și pe front, pentru ostașii care au luptat în războiul din Transnistria, la 1 iunie 1992. A fost distins cu peste zece importante premii, ordine, medalii și titluri. A murit la 7 iunie 2021, la Chișinău, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Central din oraș la 9 iunie, când a fost instituit doliu național.

Au trecut doi ani, ca două clipe fugare, fără Iurie Sadovnic…

Pe 30 august 1991, în ajunul Zilei Limbii Române, am ajuns pentru prima oară la Chișinău. În acea zi, colegii de la radioul național m-au solicitat pentru o discuție destinată uneia dintre emisiuni. Cel mai mult am simțit nevoia să vorbesc atunci despre Iurie, care mă cucerise cu doi ani în urmă, când venise la Iași într-un spectacol cu adevărat extraordinar, irepetabil, continuat, prin Moldova de dincoace de Prut, în cadrul turneului Vin din munții latiniei. Unul dintre cântecele sale care au ilustrat conversația din studio a fost Mi-e dor de tine, mamă, cu vocea mamei lui suprapusă părții orchestrale. Îmi aduc aminte cu exactitate cuvintele ei premonitorii, căci m-au mișcat profund, iar acum, în absența lui chinuitoare, cu atât mai mult: „Iura, dragul mamei, să fii om bun cu lumea, să faci bine chiar dacă ți se va face rău și să nu uiți niciodată de unde ai plecat.”

Și el i-a urmat sfatul întocmai. Uneori, din nefericire.

Florin Bălănescu