Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Fratele de la răscruce

    Fratele de la răscruce

    Iurie Petru Sadovnic (-Orheianu), cel mai marcant cantautor basarabean de muzică folk-rock, s-a născut la 14 decembrie 1951 în satul Jura, raionul Râbniţa, şi a copilărit în satul Susleni, raionul Orhei, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, fiind unicul fiu al învăţătoarei Fevronia Onofrei şi al lucrătorului de miliţie Petru Tihon Sadovnic. A absolvit şcoala medie de zece ani din Susleni (1959-1969), după care şi-a satisfăcut serviciul militar în oraşul Nikolaev din sudul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (1970-1972) şi a urmat Facultatea de Regie a Institutului de Stat al Artelor din Chişinău (1972-1976). A fost angajat al Filarmonicii Naţionale din Chişinău (1974-1996). S-a căsătorit la 12 iulie 1975, la Susleni, și a avut doi băieți și o nepoată. A compus și interpretat peste 150 de cântece, a editat opt albume proprii şi figurează pe 16 discuri colective; a publicat un volum de versuri şi a apărut în două filme artistice, șase filme documentare și două spoturi publicitare. A fost invitat în numeroase emisiuni de radio (prima, în luna noiembrie 1982) şi programe de televiziune, fiind menționat în diverse volume, publicații și surse electronice. A susţinut peste 1.000 de concerte şi a efectuat turnee în Bulgaria, Cehoslovacia, Danemarca, Franţa, Mongolia, Polonia, Republica Democrată Germană, Republica Moldova, România, Rusia, Ungaria şi U.R.S.S. (1975-2020). A cântat în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, cu prilejul declarării independenţei Republicii Moldova, la 27 august 1991, şi pe front, pentru ostaşii care au luptat în războiul din Transnistria, la 1 iunie 1992. A murit la 7 iunie 2021 la Chişinău, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Central din oraş la 9 iunie, când a fost instituit doliu naţional. Pe 11 și 12 decembrie 2021, la Chișinău a avut loc prima ediție a Festivalului-Concurs Național Folk’n Chișinău, dedicat memoriei sale.

    Există pe lumea asta oameni care pot seca ape şi pot muta munţii din loc, dar aceiaşi oameni sunt neputincioşi în faţa propriului lor destin. În arta şi în viaţa lui, Iurie Sadovnic a fost unul dintre ei.

    Pentru prima oară, ni s-au întretăiat drumurile la o răscruce de epoci; era în vara anului 1989, când inimile începuseră să bată mai repede pe amândouă maluri ale Prutului. Din chiar ziua aceea, Iurie a rămas fratele meu; nu frate de sânge, căci eram deja prin neam, şi nici frate de cruce; prin voia vremii şi a inimilor, am devenit fraţi de răscruce.

    Îl ştiam şi îl simţeam însă aproape de mulţi ani, la fel cum îl simt şi acum, când fiecare aparţinem altei lumi. Prin el, am descoperit în mine vocaţia prieteniei necondiţionate şi bucuria regăsirii în celălalt. Rezonam, trăiam experienţe comune, visam aceleaşi idealuri. Începusem să-l cultiv şi să-l caut; dorinţa de a reveni mereu în Basarabia se întărea cu fiecare pas făcut pe pământul ei, căci ştiam că Iurie e acolo. Iar el se afla în colţul acela de lume şi pentru mine.

    Iurie Sadovnic a fost unic. Dincolo de Prut, nimeni până la el nu a avut în muzica lui atâta varietate, atâta armonie şi atâtea profunzimi. Iar Basarabia e plină de talente, pentru că e încărcată de dureri, iar arta adevărată izvorăşte din suferinţă. Renăscuse după ani de căutări, de reinventări şi de regăsiri; cu ceva timp în urmă, îmi mărturisea: „Curge muzica prin mine ca un torent pe care nu-l pot stăpâni; nu am vreme şi bani ca să pot dărui oamenilor atâtea cântece câte mă năpădesc şi din cauza asta multe dintre ele nu vor mai ajunge niciodată până la ei.” Cu acest regret şi-a trăit ultimii ani şi cu disperarea de a nu mai putea oferi lumii bijuteriile sale într-o vreme în care toate cortinele au căzut. Crea cam de trei ori mai multă muzică decât putea edita, iar fiecare disc al lui conţine material muzical cât pentru două albume. Pregătea deja alte apariţii discografice – o colecţie de piese de dragoste dedicată femeii, care era finalizată, şi un dublu compact disc despre rădăcinile ancestrale ale neamului românesc, pentru care intrase cu râvnă în arhive şi biblioteci şi scrisese zece cântece. N-a mai fost să fie.

    Odată cu Iurie Sadovnic, s-a stins una dintre vâlvătăile Basarabiei; ale eternei şi fascinantei Basarabii, pentru care el s-a aprins ca răsăritul dimineţii şi a ars ca soarele în amiezi. Noapte bună, Iurie, fratele meu pierdut de la răscruce!

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5