Apariții editoriale: Mihai Maxim, ,,Brăila 1711. Noi documente otomane” și Ionel Cândea, ,,Brăila 1711. Documente și studii”
Sursa: http://www.rgnpress.ro/

 Editarea în Germania, la Berlin, Dresda şi Hamburg, acum 300 de ani, a primei lucrări privind Brăila, şi anume o broşură de propagandă, semnată de cancelarul rus Golovkin, care căuta să atenueze penibila impresie produsă în Europa, de înfrângerea lui Petru cel Mare la Stănileşti, în iulie 1711, de către oastea otomană, a prilejuit apariţia, în această vară, a celor două volume: “Brăila 1711. Noi documente otomane” scrisă de Mihai Maxim şi “Brăila 1711. Documente şi studii” avându-l ca autor pe Ionel Cȃndea.

In primul caz este vorba de elaborarea de catre turcologul (osmanistul) de renume international Mihai Maxim, a primei micromonografii, bazata exclusiv pe documente otomane inedite, extrase din Arhiva Otomana (fosta arhiva a marilor viziri) din Istanbul si in lumina carora cunoasterea noastra privind Braila otomana de la finele secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea avanseaza in chip semnificativ, contribuind la risipirea acelui “adanc intuneric”, de care se plangea Nicolae Iorga referindu-se la “Ibrailul” otoman, intuneric care invaluie inca si alte “raiale” (corect:kaza-le) otomane, infiintate pe portiuni mai mari sau mai mai mici de pamant, rasluite din trupul Principatelor Romane: Giurgiu, Turnu, Chilia, Cetatea Alba, Tighina, Hotin, alaturi de tinuturile dobrogene sau Banatul Timisoarei. Volumul profesorului Maxim valorifică un exceptional fond de arhiva si anume fondul A.DVN (Bab-i Asafi. Divan-i Humayun Kalemi), adica documentele Cancelariei Divanului Imperial, cea mai inalta institutie judiciara a Statului otoman (dupa Padişah), caruia ȋi erau adresate felurite jalbe de catre supusi nemultumiti de decizia organelor judiciare inferioare, supusi care puteau fi inalti demnitari de stat, dar si simpli pastori din indepartate sate anatoliene sau balcanice ori chiar, in numar destul de mare, simple femei (Ayşe, Hatice, Fatma etc). In acest context apar si plangeri, care se refera la momentul extraordinar din istoria Brailei si anume ocuparea cetatii si orasului in iulie 1711 de catre corpul de cavalerie rus condus de generalul Rőnne, caruia i s-au adaugat trupe de stransura moldovenesti si muntene. Aceste noi documente surprind aspecte esentiale si multiple ale cetatii, targului, portului si kazalei brailene nu doar din anul 1711, care focalizeaza atentia cercetarii, dar si pentru o perioada mai extinsa, cuprinsa aproximativ intre anii 1690 si 1720. Este admirabila capacitatea acestor noi izvoare de a ne dezvalui mecanismul de functionare a masinariei de stat otomane, viata de toate zilele a supusilor crestini si musulmani, numele si comportamentul dregatorilor otomani din zona, raporturile lor cu Tara Romaneasca etc.
Numeroasele fotocopii din anexe permit specialistilor romani si straini sa verifice si sa aprofundeze aceste aspecte. Este, de asemenea, publicat un document exceptional privind ocuparea si retrocedarea Brailei de catre rusi si anume raportul generalului Rőnne insusi catre Petru I. In fine, sunt si documente semnificative pentru conditia femeii si mentalitatea barbatului in Islamul brailean la 1700, cum ar fi jalba unui ginere brailean impotriva socrului sau de la Bucuresti, tot musulman, care ar fi trimis un om care “mi-a luat nevasta si alte lucruri”,in timp ce el era plecat…

In al doilea caz este vorba de reeditarea variantelor germane ale brosurii lui Golovkin, in traducerea rigurosului expert Radu Stefanescu, directorul Muzeului Brasovului, texte carora noul editor, Ionel Cȃndea, le-a adaugat remarcabile contributii mai vechi sau mai noi ale domniei sale privind asediul Brailei din 1711, cetatea Brailei, Mitropolia Proilavei sau Manastirea Maxineni, ctitorita de Matei Basarab la 1636/1637.
Cele doua volume semnalate au fost lansate cu o fericita ocazie: implinirea a 130 de ani de la infiintarea Muzeului Brailei, prin Inaltul Decret Regal semnat de Carol I la 23 august 1881. Ele constituie o noua dovada a deschiderii stiintifice si dinamismului acestui muzeu judetean (condus de vrednicul profesor-cercetator Ionel Candea), singura institutie de acest gen, din cele 41 existente in tara, care dispune de o editura proprie, editura care a transformat Braila intr-un remarcabil centru editorial, asa cum cursurile de maiestrie muzicala ale exceptionalei soprane Nicolesco au atras atentia strainatatii asupra virtutilor muzicale ale orasului lui Panait Istrati.
In domeniul editarii rezultatelor cercetarii istorice, iata, avem un exemplu ca “provincia”, locul unde, chipurile, “nu se intampla nimic”, in realitate ia locul Capitalei, care lancezeste…