Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Brăila otomană în secolele XVIII – XIX, radiografiată de istoricul turc HakanEngin

Publicat de Dan Prodan,31 ian.2014

Brăila otomană în secolele XVIII – XIX, radiografiată de istoricul turc HakanEngin

           Prodan,1 [320x200] Brăila otomană (Ibrāil) preocupă tot mai mult pe istoricii şi arheologii români şi turci. După ce am prezentat abordările istoriografice aniversare realizate de Mihai Maxim (Brăila 1711. Noi documente otomane, Muzeul Brăilei – Editura Istros, 2011) şi de Ionel Cândea (Brăila1711. Documente şi studii, Muzeul Brăilei – Editura Istros, 2011), analizez acum contribuţia tânărului istoric turc HakanEngin, IbrailKalesi’ninmodernizasyonu: OsmanlıArşivbelgelerinegöre (1736 – 1819) – Prof. Mihai Maxim’inÖNSÖZÜ(Modernizarea cetăţii Brăila, conform documentelor din Arhiva Otomană [din Istanbul], 1736 – 1819), Muzeul Brăilei – Editura Istros, 2012, XII + 118  p. Această lucrare este forma dezvoltată, documentar şi interpretativ, a comunicării prezentate de autor, master al Universităţii Traciei din Edirne (Turcia), în cadrul Simpozionului internaţional cu tema: Prietenia româno – turcă în zona Dunării şi a Mării Negre, desfăşurat la 19 – 20 octombrie 2012, la Brăila – Constanţa, intervenţie cu titlul: Noi documente din Arhiva Otomană[din Istanbul] despre Cetatea Brăila, la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX.

            Lucrarea conţine: Önsöz (Prefaţă), în turceşte şi  româneşte, semnată de d-l Prof. MihaiMaxim,turcolog de renume mondial, pp. I – VIII; Abrevieri (Kısaltmalar), pp. 1 – 2; trei capitole (Bölüm), pp. 3 – 104; Concluzii(Sonuç), pp. 105 – 108; două hărţi (Haritalar), pp. 109 – 110; cinci anexe (Ekler), pp. 111 – 118, cu planuri şi planşe topografice, cu documente referitoare la IbrailKalesiîn perioada precizată.

În primul capitol, OsmanlıHudutBoyuKalelerineGenel Bir Bakış (O privire generală asupra dimensiunilor cetăţilor de graniţă otomane), pp. 3 – 36, autorul a precizat unele aspecte generale referitoare la cetate în general (TanımOlarakKale), a analizat sumar influenţa poziţiei geografice asupra unei cetăţi (MekānSeçimininKalelereYansıması), mecanismele de apărare şi funcţiile militare ale cetăţii (KaleveyaKale-KentSavunmaMekanizmalarınınFizikiYapısıveAskeriFonksionları), conducerea, administraţia şi traiul în cetăţile otomane din Europa Centrală (OsmanlıHudutBoyuKalelerininIdaresiveAskeriTertibatı).

În continuare, HakanEngin a prezentat un Punct de vedere referitor la Cetatea Brăila, analiza şi expertiza tehnică a activităţilor de construcţii şi de reparaţii, unele exemple din registrele de reparaţii despre transformările construcţiilor fizice, în perioada 1736 – 1787, pp. 37 – 64 (2. Bölüm:IbrailKalesi’ninbakım, OnarımveInşaIşlerineAitKeşifveTamiratDefterlerineBazıÖrnekler: FizikiYapınınDeğişimi,  1736 – 1787). La aceste consideraţii s-au adăugat cele referitoare la Activităţile de construcţii din anul 1787 şi unele determinări tehnice potrivit construcţiilor fizice ale Cetăţii Brăila (1787 YılınaAitInşaFaaliyetleriveIbrailKalesi’ninFizikiYapısınaDairBazıTespitler), pp. 64 – 76.

Istoricul turc a analizat, în ultimul capitol al lucrării (3. Bölüm), Reconstruirea / modernizarea Cetăţii Brăila din 1819 (IbrailKalesi’ninYenidenInşası), sub mai multe aspecte: Planurile Cetăţii Brăila înArhiva Otomană [din Istanbul], cu scările respective ale acestora (OsmanlıArşivindeIbrailKalesiPlanları; Ölçek); Corpurile / compartimentele Cetăţii Brăila, conform planurilor: fortificaţia de pe malul Dunării; şanţul de apărare; şanţul cu apă; cetatea interioară; celelalte construcţii interioare; construcţii aflate în exteriorul zidurilor cetăţii (Plana GöreKaleninBirimleri: YalıTabyası; Hendek; SuHendeği / Susahrası; Içkale; DiğerYapılar; Kaleninsurlarıdışındakalanyapılar).

În concluzii(Sonuç), autorul a afirmat că, în perioada sa otomană, cetatea Ibrail a deţinut o poziţie importantă în cadrul organizării economice, militare, politice, administrative otomane pe linia Dunării inferioare. Aşezată strategic în ultimul segment al marelui fluviu, fortăreaţa a îndeplinit în regiune un rol activ de cetate-oraş. Până în 1787, cetatea Brăila a asigurat trecerea fluviului de către armata otomană, a fost baza de plecare a detaşamentelor otomane în expediţiile militare în teritoriile vecine. După războaiele din 1787 – 1792 şi 1806 – 1812, cetatea Brăila a fost reconstruită şi modernizată, în 1819, dobândind o importanţă deosebită pentru otomani în întreaga zonă brăileano – gălăţeană a Dunării inferioare. Astfel, ea a fost extinsă fizic pe terenul întins, neted, din stânga cetăţii, pe platoul brăilean, sub forma unei fortificaţii cu plan semi-circular. Consideraţiile finale ale autorului trebuie coroborate cu rezultatele săpăturilor şi cercetărilor arheologice pe teren; toate acestea vor întregi informaţiile istorico – arheologice despre IbrailKalesi, în istoriografia tematică româno – turcă.

Bazată pe documente cartografice otomane inedite, în special planul cetăţii din 1819, din anul reconstrucţiei / modernizării Brăilei otomane, cartea lui HakanEngin, prin analiza arhitectonică – topografică întreprinsă şi prin concluziile formulate, este o contribuţie importantă la studierea mai multor aspecte ale istoriei fortificaţiilor otomane pe pământ românesc: rolul IbrailKalesi ca fortificaţie de piatră; cap de pod otoman la Nordul Dunării; bază militară de plecare în expediţii războinice în zonele vecine; cetate pe Dunărea inferioară care controla navigaţia pe fluviu, dar şi trecerea din Dobrogea în kazā-ua Brăilei; evoluţia arhitecturii cetăţii Brăila timp de peste opt decenii; reconsiderarea importanţei complexe a Brăilei la începutul secolului XIX, în zona Dunării inferioare, în condiţiile în care ruşii au ocupat Basarabia în 1812 şi au ajuns lângă Galaţi, la 30 de km de Brăila, prin reconstruirea – modernizarea cetăţii în 1819. Contribuţia istoricului turc mai este importantă şi prin faptul că transmite „concepţia / percepţiaceluilalt”, al otomanului, din documentele studiate, despre o cetate otomană pe pământ românesc, cu un rol militaro – politico – economico – administrativ important încă, în intervalul precizat. Aştept cu un real interes şi tipărirea, tot la Brăila, a formei finale a cercetărilor tânărului istoric turc, teza de masterat intitulată Cetatea Brăila în timpul războiului osmano – ruso – austriac din 1787 – 1792.

Importanţa cărţii în istoriografia temei studiate nu este însă diminuată de câteva imperfecţiuni conceptuale – tehnice ale contribuţiei. Astfel, cărţii îi lipseşte index-ul, rezumatul într-o limbă internaţională / în limba română, bibliografia tematică minimală; unele note de subsol, numerotate de la 1 la n, indiferent de capitol, sunt incomplete; în Cuprins subcapitolele nu au marcatori numerici, capitolul 2 nu este corect marcat numeric, iar titlul său a fost scris cu minuscule, în locul majusculelor; nu s-a realizat o corectare atentă înainte de tipărire, autorul fiind în Turcia etc. Toate aceste imperfecţiuni dau impresia unei uşoare grabe în tipărirea cărţii.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5