ARHIVELE BUCECEI
TÂRGUL BUCECEA – CTITORIA BOIERULUI ALECU RALET

Moşia Bucecea a intrat în posesia boierului Alecu Ralet prin căsătorie, socrul său, bogatul negustor şi latifundiar Teodor Mustaţă, lăsându-i-o, prin testament, celei cu care s-a însurat, fata acestuia, Maria. Ca orice boier care se respectă, Alecu Ralet a şi iniţiat la Domnie demersuri în vederea întemeierii de târg pe moşia sa. În urma acestor demersuri, Ioniţă Sandu Sturdza, Domnul Moldovei, avea să dea hrisov de întemeierea târgului, la 16 ianuarie 1828. Îi redăm principalele prevederi – „Asupra arătării ce prin jalbă Ne-au făcut al nostru cinstit şi credincios bo­ier d-mnealui Alexandru Ralet biv vel Spătar că la moşia ds. Bucecea di la ţinutul Botoşeni ar fi loc de bună îndămânare spre alcătuire de târg, fiind locul cu apropiere de sate, împrejurate cu locuinţe omineşti, cerând spre aceasta voie şi slobozenie, Domnia Me am socotit, şi cerire Ds.: găsind-o nu numai cu cale, dar şi întrutot priincioasă pentru obştescul aiijveriş, nefiind de vreo stricăciune aşezare de târg la locul arătat. Iată îi dăm toată voie şi slobozenie ca să facă târg pe numita moşie cu D-sale cheltuială şi din oameni străini, care să nu fie din locuitorii altor târguri sau sate, fără niciun amestec de vreo dare pe pământul acesta, şi spre mai temeinică statornicire a acestei alcătuiri de târg se legiuiesc după cererea D-sale şi aceşti di mai gios aşezări, adică (:) 1-ul. Nimene să nu fie volnic a cuprinde locuri sau face dugheni sau orice alte benale fără a să aşeza mai întâi cu stăpânul moşiei şi a să învoi pentru bezmănul locului şi pentru lungimea i lăţimea lui cât să fie, atât în târg la piaţă cât şi la mahalale. Al 2-lea. Velniţe, berărie şi orânda a tot felul de băuturi, precum şi a păcurei de la acest târg să nu fie volnic a face sau a vinde, fără numai acei ce vor câştiga voie de la stăpânul moşiei.
Al 3-lea. Căsăpiile, pităriile, mingeriile şi soponăriile să fie a stăpânului moşâi fără a fi altul nimene volnic în aceste decât acei ce să vor învoi cu dumnealui. Al 4-lea, Starosti de tot felul de bresle alegându-să de către târgoveţi, să să rânduiască de către stăpânul moşâi fără a să amesteca în aceasta altul nimene. Al 5 lea. Cine nu va avea dugheni sau şi având va voi a deschide osăbite taravremelnice mişcătoare la piaţul uliţă spre vânzare a (tot) felul de lucruri, să nu fie volnic fără voia stăpânului, urmându-să aceasta şi pentru cei ce vor veni la zilele de târg sau la iarmaroace cu mărfuri după afară.
Al 6-lea. Imaşul pentru vitele târgoveţilor să să deie de către stăpânul moşâi câte giumătate falce de una vită, socotindu-să a avea fiecar gospodar de mahala câte doi boi şi una vacă, bez viţăi. Iar acei ce vor ave mai mult vor plăti precum: să vor învoi cu stăpânul moşâi”. Hrisovul lui Ioniţă Sandu Sturdza, din 16 ianuarie 1828, mai prevedea – „Căpitanul de târg să să rânduiască de către stăpânul moşâi, care să fie om vrednic şi cinstit, cu bune purtări şi fără nicio abatere la vreun catahrisăs, supus însă dregătorilor ţinutului întru cele ce atârnă de stăpânire”. Alte privilegii, dar şi îndatoriri revin lui Alecu Ralet, stăpânul moşiei Bucecea – „Venitul cântarului din acest târg să fie iarăşi a D-sale Spătar; urmând a lua acest venit întocmai după cum să obicinuieşte la alte târguri (…). Fiindcă Dumnealui Spătar: ca un stăpân a moşâi Bucecea, unde are să să facă şi târg, să îndatoreşte acum cu a d-sale cheltuială a face drumurile, uliţăle târgului, mahalalelor, cu prund de la Siret, să îndatoresc şi târgoveţii ca fiştecarăle înaintea dughenii să aibă purtare de grijă a drege uliţăle şi a le îndrepta, când să vor strica, iarăşi cu prund (cărandu-să şi aducându-să prund de către D: Stăpânul), spre a fi de o purure în bună stare”. Acelaşi hrisov domnesc hotărăşte a se ţine nouă iarmaroace pe an – la ziua Sf. Trei Ierarhi, la ziua Duminicii – a doua din Postul mare, la ziua Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu, la ziua aflării Tăierii Cinstitului Cap al Sf. Ioan Botezător, la ziua Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, la ziua Sf. Marelui Mucenic Pantelimon, la ziua lui Simion Stâlpnicul, la ziua Sf. Apostol şi Evanghelist Luca, la ziua Sf. Ierarh Spiridon, „la care adunării volnic să fie oricine a merge şi a neguţători cu orice lucruri vor ave de vândut şi de cumpărat, nesupărându-să de către nimeni”. Important pentru evoluţia târgului Bucecea este şi înscrisul Hrisovului, care prevede – „Fiindcă dumnealui ca un stăpân a târgului voieşte ca târgoveţii să fie de a purure scăpaţi de orice primejdie, să îndatoreşte să aibă purtare de grijă şi priveghere de a fi în târg şcoală, doftor şi moaşă i spiţărie(…). În finalul Hrisovului, obişnuita formulă – „S-au scris la scaunul Domnii Mele în oraşul Iaşi întru cea dintâi Domnie a Noastră la Moldaiea la anul al şăsele”. Să mai menţionăm – Alecu Ralet avea case în Botoşani. La 1832 era primul preşedinte al Giudecătoriei Botoşani. Înaintaşii săi se trag din familia Rali, o familie italiană grecizată. În 1842 a fost înălţat la rangul de Vornic, pentru activitate în „îndelungate slujbe”. A încetat din viaţă în 1845, fiind înmormântat la Biserica Uspenia din Botoşani. Fiul său, Dimitrie Ralet (Rallet, franţuzismul fiind la modă) s-a distins ca remarcabil paşoptist şi unionist (membru marcant în Comitetul Central al Unirii din Iaşi – 1856). Ca şi tatăl său, a fost preşedinte al Giudecătoriei Botoşani (1841). Bun tovarăş de idei şi bun prieten cu Gr. Al. Ghica, cu fraţii Mihai şi George Cuciureanu, C. Rolla, Vasile Alecsandri, C. Negri, Alexandru Ioan Cuza ş.a., Dimitrie Rallet s-a afirmat şi ca un temut pamfletar, scriitor satiric, memorialist, atrăgându-şi aprecierea lui Eminescu. S-a stins din viaţă la 25 octombrie 1858, fiind înmormântat tot la Biserica Uspenia din Botoşani, cu puţin timp înaintea înfăptuirii Unirii Principatelor, pentru a cărei cauză s-a dedicat exemplar.