Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Oglinda scriitorilor botoşăneni – Dimitrie Ralet

Primit pentru publicare: 02 Febr. 2021
Autor: Ioan ROTUNDU DIÂNGEANU, scriitor, jurnalist publicist botășănean
Publicat: 03 Febr. 2021
© Ioan Rotundu Dângeanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Lăudabilă şi totodată curajoasă iniţiativa poetei Dorina Rodu de a-şi asuma răspunderea să realizeze un ciclu de scrieri biografice dedicat celor mai importanţi şi relevanţi scriitori botoşăneni. Paleta de scriitori a ales-o pornind de la numele scriitorilor selectaţi de către Ion Istrate, directorul Editurii Agata Botoşani, pentru Muzeul Scriitorilor Botoşăneni.
Mie mi s-a făcut onoarea de a scrie un text despre personalitatea marelui om politic şi scriitor botoşănean Dimitrie Ralet.
Personalitate complexă şi extrem de educată, Ralet a purtat cu cinste în viaţă originea sa ridicată dintr-o familie de boieri moldoveni a cărei membri, de-a lungul existenţei sale, au îndeplinit înalte demnităţi oferite din partea domnitorilor Moldovei. Tatăl scriitorului a fost spătarul Alecu Ralet iar mama sa, Maria, a fost fiica baronului bucovinean Teodor Mustaţă. Cu o astfel de origine din înalta societate moldovenească nici că se putea ca scriitorul să nu devină, la rându-i, o mare personalitate a vremii.
Vorbitor a mai multor limbi străine (turca, franceza, germana şi se pare că şi poloneza), cu studii în Franţa, Germania şi la universităţi din Polonia, Ralet a urcat repede în elita intelectuală a vremii şi a primit din partea administraţiei domneşti funcţii importante în stat.
Dar nu despre activitatea sa literară vreau eu să amintesc aici, ci despre o latură a activităţii sale mai puţin cunoscută şi menţionată de biografii săi. Ca orice tânăr plecat la Paris să-şi desăvârşească educaţia, Dimitrie Ralet nu putea să nu fi fost atras de mirajul Francmasoneriei, un curent social de înaltă ţinută morală şi intelectuală. Deşi despre viaţa sa de mason sunt puţine consemnări, cert este că după venirea de la Paris, Ralet a activat ca mason într-o lojă din Iaşi, aşa cum stă scris în Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol.3, pag.108. autor Horia Nistorescu Bălceşti.
Ca mason, nu se putea ca Dimitrie Ralet să nu fi participat la Revoluţia din 1848 din Moldova, ştiindu-se că această revoluţie a fost organizată de către masonii moldoveni în strânsă legătură cu cei din Ţara Românească, mai ales Nicolae Bălcescu care conducea organizaţia masonică numită „Frăţia”.
Cum Moldova încă era sun controlul Porţii Otomane, Ralet a primit rangul de agă, funcţie pe care o va exercita şi la Botoşani. Tot la Botoşani îl găsim preşedintele tribunalului, fiind numit în această funcţie trei ani la rând, aşa cum stă consemnat în Monografia Oraşului Botoşani pag.385, autor Artur Gorovei. Este perioada anilor 1841 – 1843, adică înaintea revoluţiei de la 1848.
Simbol al gândirii progresiste şi cu o largă viziune politică asupra spaţiului politic european, Ralet a fost de la bun început un activ susţinător al Unirii Principatelor, conştientizând că în urma războiului ruso-turc din Crimeea s-a creat o favorabilă conjunctură politică europeană menită să sprijine Unirea Principatelor Române.
Trimis la 1855 la Constantinopol de domnitorul Moldovei pentru a negocia soarta averilor mănăstireşti închinate, îşi va îndeplini misiunea dar se va îmbolnăvi de tuberculoză. Va muri la 1858 fără a mai avea bucuria de a trăi vremurile a ceea ce noi numim azi Mica Unire, un ideal pentru care a luptat din toate puterile sale. Dimitrie Ralet, prin activitatea sa de scriitor şi om politic şi-a înscris numele cu litere de aur pe placa memoriei timpului îmbogăţind galeria personalităţilor botoşănene cu care astăzi ne mândrim în faţa ţării şi a lumii.
Iar poeta Dorina Rodu şi-a propus să adauge la zestrea memoriei acestei mari personalităţi botoşănene încă o cărămidă în litere pentru ca viaţa spirituală a lui Dimnitrie Ralet să continue şi după moartea sa, spre veşnică pomenire. Stă în obligaţia noastră să cinstim memoria înaintașilor iar Dorina Rodu o face cu pricepere şi talent.