ARMATA  ROMÂNĂ  ȘI  UNIREA  BUCOVINEI  DIN  28  NOIEMBRIE  1918
            COL. (R), PROF. IOAN GRĂDINARU DE CORDĂRENI DOROHOI

Centrul evenimentelor din anul 1918 în Bucovina a fost orașul CERNĂUȚI, capitala provinciei, unde acționa Comitetul Național Român care avea sprijinul total al românilor din toate zonele Bucovinei.

          Alte elemente constitutive ale UNIRII au fost Comitetul Național Român de la Viena, respectiv deputații români în Parlamentul austriac și Comitetul Executiv al refugiaților și prizonierilor bucovineni cu activitate depusă la Iași, Chișinău și Kiev (Darnița), în frunte cu istoricul Ion I. Nistor, președinte și purtător de cuvânt al bucovinenilor de pretutindeni.
          La Viena cei cinci deputați români bucovineni au abordat problema UNIRI românilor din imperiu, la cel mai înalt nivel, cu împăratul și primul ministru austriac și de aici cauza românilor a putut fi cunoscută mai ușor in Europa.
          Primul război mondial s-a încheiat la 11 noiembrie 1918, înfrânt pe câmpul de luptă imperiul Austro-Ungar a intrat într-un rapid și ireversibil proces de descompunere, autoritățile sale supreme au încercat cu disperare salvarea acestuia.

          Prevăzând evoluția evenimentelor viitoare și prăbușirea imperiului, primul ministru Husarek Heinlein a anunțat introducerea ,,autoguvernării federative”, iar împăratul habsburgic Carol al IV a dat publicității la 17 octombrie 1918 celebrul său manifest Către popoarele mele credincioase prin care a anunțat supușii că Austria va deveni ,, un stat federativ”.
          Deputatul roman dr. Constantin Isopescu-Grecul a declarat în parlamentul austriac la 19 octombrie 1918 că: ,,în baza principiului naționalităților, cele patru milioane de români din Austro-Ungaria cer autodeterminarea lor în cadrul unui stat propriu”, deci înaintea declarației lui Al. Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta.
          După cum se știe, în această fază partidele și personalitățile române susțineau scuturarea jugului austro-ungar și constituirea lor intr-un stat propriu, idee la care s-a renunțat după scurt timp.
          Rolul hotărâtor în privința unirii Bucovinei cu România l-au avut oamenii politici și de cultură, patrioți de acasă, între care s-au remarcat personalități ca: Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Dionisie Bejan și alții. Gazeta ,,Glasul Bucovinei”, tipărită începând de la 22 octombrie de un grup de intelectuali din Cernăuți susținea unirea Bucovinei cu Patria Mamă.

          Simultan cu marșul triumfal spre înfăptuirea idealului național, în viața  Bucovinei și a locuitorilor ei a fost creată o situație grea, alarmantă, de natură politică și militară, care a periclitat însăși înfăptuirea dezideratului românesc.

          După sfârșitul războiului, armatele austriece și germane s-au retras, lăsând în urmă un gol de putere.Locul lor a fost luat de mase de soldati ruși și ucraineni care au părăsit frontul în debandadă și aveau asupra lor însemnate cantități de arme și muniții.
          Aceștia au declanșat terorizarea și jefuirea populației, mai ales a celei românești, comițând și asasinate; de asemenea , au devastat depozitele regimentelor 22 și 41 românești (bucovinene). Pe de altă parte, câteva grupuri de fugari-dezertori s-au aliat cu așa-zisa armată națională ucraineană și au susținut scindarea cu forța a Bucovinei, conform cerințelor nejustificate ale naționaliștilor locali ucraineni (ruteni).
          Situația începea să fie dramatică, deoarece se acționa febril pentru scindarea provinciei, partea de nord de râul Prut, inclusiv Cernăuțiul, urmând a fi încorporată Ucrainei.
          În acest context, Iancu Flondor s-a deplasat la Iași unde a cerut guvernului român să trimită armată în Moldova de Sus. Operațiunea militară a fost motivată de necesitatea înlăturării nesiguranței publice, încetării jafurilor și terorizării populației pașnice de către bandele militare bolșevice și ale tâlharilor ruteni. La Cernăuți s-a creeat un serviciu de propagandă națională, pentru a lămuri populația asupra necesității unirii provinciei cu toate țările românești.

          GUVERNUL ROMÂN N-A TRIMIS TRUPE ÎN BUCOVINA DECÂT DUPĂ PRIMIREA AVIZULUI CELOR PATRU MARI PUTERI ALIATE care, prin telegrama din 6 noiembrie își dădeau asentimentul ca România să trimită trupe în Bucovina.
          La 5 noiembrie 1918, Ministerul de Război a emis Ordinul de operații nr. 1, prin care DIVIZIA 8, condusă de generalul IACOB ZADIK, din Corpul 4 Armată, împreună cu detașamente de grăniceri și jandarmi locali să treacă granița artificială și să înainteze cu repeziciune spre Cernăuți și apoi spre granița istorică de nord a Moldovei.
           Marele Stat Major a elaborat instrucțiuni detaliate privind organizarea acțiunilor de luptă și comportamentul trupelor române în Bucovina. Acestea trebuiau să înainteze pe trei coloane, asigurând liniștea și ordinea. Era interzisă luarea de contacte cu trupele austro-ungare în retragere, aflate la nord de Cernăuți.

          Pe 5 noiembrie generalul Iacob Zadik a avut discuții cu președintele Consiliului Național Român Iancu Flondor, care i-a înfățișat situația din Bucovina și i-a cerut să treacă neîntârziat granița. ,, E neapărată trebuință a stabili cu forța armată pacea în țară. Vă rugăm cu toate insistențele să ocupați fără întârziere, toată țara, în primul rând capitala Cernăuți, pe drumul cel mai scurt”.
          În noaptea de 5/6 noiembrie, generalul Iacob Zadik a ordonat companiei 5 grăniceri să restabilească liniștea și ordinea în Suceava și Ițcani; iar companiei 6 de grăniceri o misiune similară pentru Gura Humorului.
          În componența Diviziei 8 au intrat regimentele 16,25,29 și 37 Infanterie, 3 și 8 Roșiori, două baterii de artilerie, o companie de căi ferate, o secție de telecomunicații, subunități de grăniceri și jandarmi. Înainte de atac, Divizia era alcătuită din 330 de ofițeri, 7743 trupă, 2120 cai, 70 boi și 354 trăsuri.
          Divizia a fost structurată în trei detașamente conduse de col. Dumitru Gheorghiu (comandantul Regimentului 37 Infanterie), col. Victor Tomoroveanu și col. Dumitru Rotaru (Comandantul Regimentului 16 Infanterie). Operațiunile militare din Bucovina s-au desfășurat în baza unor ordine clare, precise și categorice date de generalii Constantin Prezan, Nicolae Petala și Iacob Zadik.

          Mișcarea trupelor a început pe 8 noiembrie, în această fază comandantul Diviziei 8 s-a instalat la Burujeni. Salutând actul intrării ostașilor români în Moldova de Sus, gazeta ,,Glasul Bucovinei” din 8 noiembrie le-a urat bun venit și scria că ,,îngenunchem înaintea mormintelor eroilor noștri, reînnoind jurământul de a înfăptui România Mare. Bine ațI venit, vitejilor !”
          Într-adevăr, în ziua de 8 noiembrie, conform planului operațional stabilit, cele trei detașamente au trecut granița și au înaintat cu rapiditate. Peste două zile trupele române au ajuns în apropierea orașului Cernăuți, pe care l-au înconjurat.
          În ziua de 9 noiembrie 1918, un avion al armatei române a răspândit PROCLAMAȚIA CĂTRE POPORUL BUCOVINEAN, semnată de generalul Iacob Zadik. În Proclamație se arăta că armata a intrat în Bucovina la cererea Consiliului Național Român și din Înalt ordin al regelui Ferdinand ,,pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și credință împotriva bandelor de criminali…”.

          Evenimentul militar cel mai important, prin multiplele sale semnificații, l-a  reprezentat intrarea armatei române în Cernăuți, capital Bucovinei, în ziua de 11 noiembrie 1918 și hotărârile majore ale comandantului Diviziei 8. Prin Ordinul de zi nr. 1 generalul Iacob Zadik glăsuia: ,,Ostași !…Voi sunteți ocrotitorii avutului și vieții populației bucovinene. Faceți ca, prin purtarea voastră să căpătați dragostea cu adevărat frățească a populației în sprijinul căreia veniți”.
          Pe la orele 14 , în uralele mulțimii, trei automobile militare au oprit în fața Palatului Național, din prima a coborât generalul Iacob Zadik, apoi ceilalți ofițeri din suită. Au fost întâmpinați de membri ai C.N.R. și de ofițeri români bucovineni.
          Armata română a fost primită în orașul Cernăuți într-o atmosferă de entuziasm delirant, sub ploaia de flori, în urale de ,,Trăiască România Mare”, ,,Trăiască Armata Română”, scria gazeta ,,Monitorul Bucovinean”.      

          Primind noi întăriri și libertatea de a acționa cu forțe sporite Divizia 8 a reluat înaintarea, conform planului stabilit. Detașamentul Alexandru cel Bun s-a deplasat spre Schipeni, unde a luptat cu grupuri ucrainene înarmate, a lichidat cuiburi ucraineano-bolșevice ocupând localitatea Mămăgeștii Noi.

          Divizia și-a extins acțiunea spre Coțmani, Orășeni, Mahala, Zucka Nouă și Sadagura. În unele locuri, armata română a trebuit să înfrunte detașamente inamice și grupuri ostile și să explice scopul venirii sale acolo, combătând propaganda unor cercuri dușmănoase ale minorităților naționale.
           De exemplu, la Suceava, militarii români au găsit o atmosferă de neîncredere, datorită mai ales propagandei populației locale evreiești. Ofițerii români au trebuit să explice cu răbdare misiunea lor, reușind să spulbere scepticismul populației.

          Un episod periculos s-a consumat la Coțmani. Regimentul 16 Infanterie, din gruparea col. Rotaru, au alungat bandele de ucraineni din zona Șipenți, când au fost informați că la Coțmani populația s-a răsculat împotriva autorităților române.
          S-a ordonat deplasarea în localitatea Coțmani, unde populația de origine ruteană a declarat urbea, ,,republică ucraineană”,ostașii români s-au deplasat la primărie unde au arestat întregul ,,guvern” sui-generis, unic în felul său și trimis comandantului diviziei, generalul Iacob Zadik.
          Evenimente ca cele menționate s-au mai produs și în localitățile Vatra Dornei,Gura Humorului,Câmpulung,Siret,Mihăileni,Corovia ș.a. Concomitent, a început procesul de organizare politico-administrativă a provinciei, iar prin Ordinul nr. 75 din 12 noiembrie, generalul Zadik a făcut cunoscut existența și recunoașterea guvernului bucovinean și a Consiliului Național Român.

          Toate acestea fiind realizate, cu forțe unite, bucovinenii au pășit la realizarea OBIECTIVULUI SUPREM: înlăturarea definitivă a jugului habsburgic și înfăptuirea imediată a sfântului ideal național.

          La 28 noiembrie 1918, ,,CONGRESUL GENERAL AL BUCOVINEI, întrunind suprema putere a țării și fiind investiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele  suveranității naționale,hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PENTRU VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU CU REGATUL ROMÂNIEI”.

          La 13 ianuarie 1919, prin Ordonanța nr. 4, generalul Zadik a instaurat starea de asediu, motivată de pericolul bolșevic și dezordinile interne în județele și zonele Coțmani, Zastava, Vâscăuți, Vijnița, Storojineț, Siret și Cernăuți. Actul militar interzicea adunările, întrunirile și manifestările publice de orice fel și stabilea orele când populația putea circula.
          De altfel, în anul 1919 armata română a fost implicată într-o serie de evenimente, cum au fost la Hotin (ianuarie), Pocuția (mai-august) și Bender (iulie-august) 1919. Armata română a infruntat un dușman feroce și viclean, care nu respecta nici dreptul, nici legile războiului.

          Bolșevicii atacau prin surprindere prin toate mijloacele, săvârșind jafuri și crime, iar apoi dispăreau peste Nistru.
De aceea, ARMATA ROMÂNĂ A RĂMAS ELEMENTUL STABILIZATOR ÎN INTERIOR ȘI PAVĂZĂ LA HORARUL BUCOVINEI UNITE.
SPERANȚĂ ȘI UNITATE ROMÂNI !
____

               BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ :
Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, vol. III, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
Ion I. Nistor, Unirea Bucovinei, 28 noiembrie 1918, Studiu și documente, Editura Românească, București, 1928.
Iacob Zadic, În cinstea ostașilor Diviziei 8-a, 1918-11 noiembrie 1919, Bucovina; Tipografia Clementa, București, 1920.