Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Armean din România, erou al războiului pentru libertatea provinciei Arțah, în 1991!

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.4 (148), Aprilie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Armean din România, erou al războiului pentru libertatea provinciei Arțah, în 1991!

Primit pentru publicare: 23 Apr. 2021
Autor:  Ionuț ȚENE, membru al UZPR
Publicat: 24 Apr. 2021
©  Ionuț Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Armean din România, erou al războiului pentru libertatea provinciei Arțah, în 1991!

Recentul război pierdut de Armenia în Nagorno-Karabah a creat o dramă națională pentru poporul armean. Azerii au câștigat războiul cu sprijinul Turciei, la fel cum l-au câștigat pe cel dintre anii 1990 – 1994. Armenii îi spun Arțah ținutului Nagorno-Karabah, după numele unor tufe/arbuști specifice zonei. Arțah este o republică autoproclamată, de facto independentă, aflată în Caucazul sudic, între Marea Neagră și Marea Caspică. Drept urmare a ocupării teritoriilor din vestul Republicii Azerbaidjan de către detașamentele de armeni, sprijinite de armata Armeniei, începând cu 1993, guvernul autoproclamat cu capitala la Stepanakert controlează o mare parte din teritoriul fostei Regiuni Autonome Nagorno-Karabah, precum și districtele azere dintre aceasta și granița cu Armenia și Iran. Această republică a fost redusă de imediata ofensivă a azerilor.Puțină lume știe că, în primul război armeano-azer, un armean născut în România a căzut pe front în fruntea detașamentului său împotriva azerilor pentru libertatea regiunii armene Arțah. În primul război azero-armean, înaintea dezmembrării URSS, armata sovieti că a sprijinit pe azeri în lupta cu armenii care luptau pentru emancipare și independență. Revista AraratOnline ne prezintă istoria unui armean din România care a luptat și murit pentru independența provinciei Arțah. Simon Acikghiozian s-a născut în România în orașul Galați în familia Hovhannes și Siranuș Acikghiozian, familie supraviețuitoare a Genocidului din 1915. El s-a născut în iarna anului 1939. În anul 1946 familia Acikghiozian se repatriază, cu prima caravană de Nerkaght, în Armenia Sovietică. La sosirea în Erevan, gălățeanul Simon tocmai împlinise 7 ani și intră la școală. Limba română o învățase pe străzile orașului Galați. După studiile elementare, Simon Acikghiozian frecventează Liceul nr. 24 din Erevan, iar după absolvire se înscrie, în anul 1955, la Facultatea de Geologie a Universității de Stat din Erevan. Universitatea o absolvă în anul 1960, obținând diploma de inginer geolog. În anul 1970, la Moscova, își susține Teza de doctorat și i se conferă diploma de Doctor docent în Geologie. După absolvirea facultății și până în anul 1991 lucrează la Institutul de Științe Geologice al Academiei de Științe a RSS Armeană, ocupând din 1984 postul de cercetător principal. Timp de 20 de ani a studiat minereurile din Zangezur și a întocmit hărți geologice cu întinderea și volumul depozitelor de metale nobile. A prognozat rezervele de aur ale Armeniei. A publicat peste 70 de lucrări științifice și a făcut traduceri în domeniul tehnic. A deținut, timp de 11 ani, postul de Conferențiar la catedra de Geologie a Universității de Stat din Erevan. Deși cetățean sovietic a făcut parte ca și creștin din corul Nareg al Mănăstirii Khor Virab.

Din anul 1989 viața i se schimbă total armeanului care s-a născut și copilărit în România. Simon Acikghiozian se alătură Mișcării Naționale Armeane, partid politic nou creat de Comitetul Karabakh cu scopul de a organiza și coordona eforturile de eliberare a Arțahului. La primul Congres al partidului, avut loc la 14 noiembrie 1989, este ales membru în Comitetul de Conducere, însărcinat cu relațile cu străinătatea. Simon Acikghiozian a fost membru al partidului Tașnag (ARF), și al partidului Uniunea Națională – General Antranig. În ianuarie 1990, Acikghiozian se alătură detașamentului de voluntari Arapo – al partidului Tașnag aflat sub comanda lui Manvel Yeghiazaryan și ia parte la luptele de autoapărare a satelor de frontieră Cnișig, Yeraskh, Areni, Khacig, din regiunea Yeghernațor și Voskebar din zona Noyemperian. Pe 17 martie 1991 se desparte de familie și revine pe front pentru a participa, împreună cu detașamentul Arapo, la luptele de apărarea a regiunii Șahumian împotriva azerilor. La 19 aprilie 1991 este numit comandant al detașamentului, însărcinat cu apărarea satelor-orașe Mardunașen și Chedașen. Participă cu eroism la apărarea Mardunașenului, oprind ofensiva de ocupare a orașului. Ofensiva agresivă care a dezrădăcinat și deportat 5 mii de armeni, a purtat numele de Operațiunea Kol’țo și a fost declanșată de Forțele Speciale Azere în colaborare cu Armata a 4-a Sovietică și Unitățile Speciale Mobile ale Ministerului de Interne OMON. În lupta de apărare a satelor regiunii Mardunașen, Acikghiozian, eroul româno-armean este grav rănit dar continuă să apere poziția, până la scoaterea răniților și evacuarea populației din pădure, trăgând și cântând melodia ”De mult am jurat să lupt și să mor”. Simon Acikghiozian cade eroic pe câmpul de luptă pe data de 30 aprilie 1991 apărând pământul armean Arțah!Fiind mai vârstnic decât camarazii de arme, tinerii din detașament îl porecliseră Ded, adică Bunicul. Simon Acikghiozian a fost prima victimă a detașamentului Arapo așa cum și-a prevestit și și-a dorit să nu-și vadă camarazii morți înainte. Simon Acikghiozian este înmormântat în cimitirul Kanaker-Zeytun din Erevan. Pe 20 septembrie 1996 a fost decorat, post mortem, prin decret prezidențial nr. 640 cu ordinul „Crucea de luptă” clasa I-a, iar la 29 aprilie 2011, amfiteatrul secției de Mineralogie și Petrografie a Faculțății de Geografie și Geologie din Erevan a primit numele Sala Simon Acigheozian. Este interesant cum un armean român a devenit erou martir al Armeniei și luptător pentru eliberarea Arțahului. Ar fi important ca istoricii din Galați să studieze trecutul familiei și copilăria de la Dunăre a lui Simon Acigheozian, care poate fi o punte de prietenie și diplomație, pe calea păcii, între români și armeni.

 

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.660 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5