Primit pentru publicare: 24 mai 2016
Autor: Drd. Dorin MACOVEI
Publicat: 24 mai 2016
Editor: Ion ISTRATE

Arta paleocreştină

Secolele I-III. d.Hr.

În spaţiul mesopotamian, la Dura-Europos, s-a descoperit o sinagogă decorată cu interesante picturi murale. Ca şi în catacombele romane şi în acest baptisteriu, apar decoraţii reprezentând scene biblice din Vechiul  şi Noul Testament.

Ele sunt printre primele reprezentări creştine cunoscute în ceea ce priveşte pictura  murală. Privindu-le, descoperim ,,originile” picturii religioase creştine, făcându-ne astfel, o  imagine asupra evoluţiei artei bizantine de mai târziu.

Putem spune că arta creştină se naşte acum şi atinge maturitatea între sec. al III-lea şi  al V-lea. După anul 313, este permisă construirea bazilicilor,care suntdecorate în secco, frescă şi mozaic, perioadă care constituie depăşirea alegoriei şi se încheagă primele programe   iconografice. Arta catacombelor, iese deci, la suprafaţă, înflorind coloristic şi spaţial. În perioada  Împăratului Constantin cel Mare, se construieşte mult, iar tehnica murală ia un avânt pe măsură.

 Reprezentările din catacombe ce  au  ,,supravieţuit”  timpului, au uneori un hieratism  uimitor, pătrunse de un simţământ tainic şi adevărat, care impresionează, chiar dacă tehnica  murală folosită este de cele  mai  multe ori  una  sumară. Renumite sunt reprezentările din catacombele: Priscillei, Domitillei, Pretextat sau  Calist. Un chip al Mântuitorului din secolul  al IV–lea, este cel din catacomba Comodillei. Aici, Hristos este reprezentat cu fruntea înaltă, ochii migdalaţi, nasul subţire şi energic, barba  lungă şi ascuţită, bucle bogate de păr şi chip majestuos accentuat de nimbul cu  iniţialele  A şi Ω, dar  mai ales de  întreaga lui  ţinută, pe tron, între  Sf.Apostoli  Petru şi Pavel. [1]

 Pictura din catacomba Priscillei, demonstrează că procedeele elenistice ale picturii   pompeienele  erau cunoscute şi familiare acestor artişti.

,,Ei puteau să înfăţişeze o  figură omenească prin câteva trăsături grosolane de penel, şi  intuim că  efectele şi artificiile nu  interesau prea  mult.”[2]

S-a  spus, cu  privire la această  perioadă, că arta antică a suferit o decădere, din cauza  multelor războaie, revolte şi invazii, fapt ce a dus la dispariţia  multor  secrete  tehnice. [3]

În  catacombele romane, apare pentru prima dată ,,orantul” (reprezentarea unui suflet mântuit cu  mâinile ridicate în poziţia specifică rugăciunii). Tot în secolul al II-lea, apare reprezentarea  Bunului  Păstor .[4]

Note:

[1] Sofian Boghiu, Chipul  Mântuitorului în iconografie, Editura  Bizantină, Bucureşti, 2001, p.48;
[2] E.H.Gombrich, Istoria artei, Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2007, p.129;
[3] Ibidem, p.131;
[4] V.Schultze, Hristos în  arta creştină primitivă, p.331-336 , apud  Sofian Boghiu, Chipul  Mântuitorului…, p.49, unde  ne sunt prezentate trei moduri de  reprezentare a Mântuitorului în  frescele catacombelor: ,,trei  moduri  de a-L înfăţişa pe Domnul în pictură se pot distinge în acest interval  de timp: Mântuitor al  lumii, Judecător  al  lumii, Biruitor  al lumii”.