Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Ateneul  Român din Botoşani – 130 de ani de la înfiinţare

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 4 (124), Aprilie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Ateneul  Român din Botoşani – 130 de ani de la înfiinţare

Primit pentru publicare: 31 Mart. 2019
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor la Rev. Luceafărul
Publicat: 01 Apr. 2019
© Gheorghe Median, © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


                                                                           

     În toamna anului 1899, din iniţiativa unui grup de intelectuali, lua fiinţă la Botoşani, o filială a Ateneului Român, instituţie creată cu patru ani în urmă la Bucureşti. Botoşanii erau cel de al cincilea oraş din ţară în care se înfiinţa o filială a Ateneului Român, fapt datorat pe de o parte interesului pentru cultură al locuitorilor oraşului, iar pe da alta,  existenţei unei elite intelectuale, capabilă să susţină activitatea unei asemenea instituţii.

Înfiinţarea Ateneului Român din Botoşani, a fost precedată de ample dezbateri în lumea intelectuală a oraşului, care prin intermediul presei locale, au fost aduse la cunoştinţa publicului larg. Astfel, într-un articol publicat în numărul din 4 martie 1886 al ziarului “Curierul Român”, era exprimată părerea că, înfiinţarea unui Ateneu la Botoşani, ar atrage după sine stimularea vieţii culturale a oraşului care, la acea dată, se situa pe locul al patrulea între oraşele ţării în privinţa numărului de locuitori, după Bucureşti, Iaşi şi Galaţi. Argumentându-şi punctul de vedere, ziarul nota faptul că cele câteva şcoli primare de băieţi şi de fete, liceul ( n.n.Liceul “ Laurian”), şcoala de arte şi meserii, tânăra societate filarmonică ( n. n. “Societatea Muzicală Armonia”) şi începutul de bibliotecă publică ce existau în oraş, erau insuficiente pentru nevoia de cultură a botoşănenilor. Pornind de la această constatare, ziarul considera că oraşul avea nevoie de “cluburi de lectură, cluburi comerciale, societăţi de arme şi gimnastică, reuniuni ştiinţifice, intreprinderi teatrale de diletanţi, cercuri literare .. şi nu în cele din urmă de un Ateneu, care să înscrie Botoşanii în larga mişcare ateneistă … cari timpurile din urmă a luat un avânt fenomenal în toate oraşele cu pretenţii de cultură ale ţării”.

Desigur, înfiinţarea Ateneului punea câteva probleme de actualitate şi de perspectivă, între care, pe primul plan se situau cooptarea unui număr de membrii activi care să-i asigure o activitate permanentă, găsirea unui sediu şi a unei săli pentru desfăşurarea activităţii, obiective care, în acel moment,erau realizabile. În privinţa membrilor, făcând o trecere în revistă a forţelor intelectuale ale oraşului, în acelaşi articol era notat faptul că Botoşanii aveau la acea dată ,,… vreo 30 de profesori şi institutori, tot cam atâţia avocaţi şi magistraţi, vreo 10 medici şi alţi câţiva specialişti, toţi oameni de-o distinsă valoare practică şi rutinală, mai mulţi bărbaţi din societate de-o incontestabilă cultură, un număr, în fine, de militari instruiţi şi competenţi, care, toţi la un loc, ar putea da  Ateneului un şir de conferenţiari şi-un contingent de-o lungă trăinicie, răzemat nu numai pe forţa numerică, dar şi p-acea morală şi intelectuală”. În ce priveşte sediul şi sala necesară activităţii, aceasta era o chestiune uşor de rezolvat, de vreme ce în oraş existau câteva clădiri de utilitate publică, între care Teatrul Petrache Cristea, Liceul Laurian şi Şcoala Primară Marchian.

Prima  acţiune concretă vizând înfiinţarea Ateneului Român din Botoşani, a avut loc în data de 25 octombrie 1889. În seara acestei zile, în aula Liceului Laurian a avut loc o întrunire, la care au participat un număr restrâns de intelectuali, din rândul cărora s-a ales un comitet de iniţiativă format din V. Vasiliu, Şerban Enacovici, Ştefan Gane, Grigore Goilav, Gheorghe Demetriu, Nicolae Giurgea, Al. Saint-Georges, Lazăr Teodor şi Nicolae Răutu. Cu acest prilej, a fost elaborat şi un proiect de statut şi a fost redactat textul unui apel adresat unui mare număr de persoane din oraş. Apelul a fost inserat şi în în primul număr al publicaţiei  ,,Ateneul”, apărută la 1 ianuarie 1901, la Botoşani, din care reproducem câteva rânduri în cele ce urmează.

Scoţând în evidenţă larga mişcare ateneistă din întreaga ţară şi rolul pe care ateneele îl aveau în direcţia ,,… vulgarizării oricăror chestiuni din domeniul literaturii, ştiinţei, artelor, al culturii în general şi mai ales a culturii naţionale”, apelul făcea cunoscută iniţiativa constituirii unui Ateneu şi la Botoşani, cerâdu-le adresanţilor colaborarea la ,,… înfiinţarea unei opere atât de folositoare, care nu va putea da rezultate însemnate decât numai atunci când va întruni în jurul său toate forţele intelectuale ale oraşului “. În încheiere, se aducea la cunoştinţa cetăţenilor oraşului că în seara zilei de 4 noiembrie, în Aula Liceului Laurian, va avea loc adunarea de constituire a Ateneului, act prin care ,,… oraşul Botoşani care a produs pe un Eminescu şi pe mulţi alţi oameni de valoare, va ajunge să se pună pe o treptă de cultură egală cu cea a oraşelor mai de frunte din ţară”.

Conform anunţului, în seara zilei de 4 noiembrie, în aula Liceului Laurian a avut loc şedinţa de constituire a Ateneului Român din Botoşani. Comentând evenimentul, în numărul din 8 noiembrie,  ziarul ,,Curierul Român” îşi informa cititorii, că printre cei aproape 50 de membrii fondatori se numărau avocaţii St. Gane, Ed. Ulle şi Gh. Chernbach, medicii C. Aronovici, Ş. Enacovici şi St. Possa, doctorul în litere şi filosofie Gr. Goilav, ziaristul Scipione Bădescu, profesorii N. Răutu, G. C. Velea şi Al. Rocneanu, institutorul I. Candrea şi doctorandul în ştiinţe naturale Gr. Antipa.

Tot în cadrul întrunirii din 4 noiembrie, s-au votat şi Statutele Ateneului, nereuşindu-se, însă, din cauza orei târzii până la care s-au prelungit dezbaterile, să se aleagă şi conducerea instituţiei. Această problemă a fost rezolvată într-o întrunire ulterioară, în cadrul căreia a fost desemnat ca preşedinte Constantin Esarcu, preşedintele Ateneului Român din Bucureşti, iar ca vicepreşedinţi colonelul adjutant Romulus Magheru, comandantul regimentului de artilerie din Garnizoana Botoşani şi avocatul Eduard Ulle. Completând informaţiile privind acest eveniment, ziarul ,,Curierul Român” insera în numărul din 30 noiembrie două ştiri importante – sediul Ateneului Român urma să fie amenajat într-una din încăperile de la etaj ale Teatrului Petrache Cristea, iar aula Liceului Laurian, avea să fie locul de desfăşurare a activităţii.

Având în vedere structura profesionaslă a membrilor săi, conducerea Ateneului, a întocmit un program de activitate în care, pe primul plan, erau puse conferinţele, cărora li s-au adăugat, de-a lungul anilor şi numeroase activităţi de altă natură, între care multe serbări literar-muzicale.

Cea mai mare parte a acţiunilor iniţiate în cadrul Ateneului a reprezentat-o conferinţele. Trebuie subliniat faptul că majoritatea acestora  au fost de un ridicat nivel intelectual, au abordat subiecte din cele mai variate domenii – ştiinţă, literatură, viaţă socială etc.şi au avut ca şi conferenţiar, unele dintrei personalităţile cele mai renumite ale oraşului.Nu este lipsit de importanţă nici faptul că printre conferenţiari s-au numărat şi femei, un amănunt ce probează gradul de emancipare a femeii botoşănene din acel timp.

Unul dintre principalele obiective ale conducerii Ateneului Român din Botoşani, a fost crearea unui buget propriu, din care să poată fi finanţate cheltuielile legate de funcţionarea sa. Realizarea  acestui obiectiv a devenit imperios necesară, din momentul în care, urmărind să-şi diversifice activitatea, Ateneul şi-a propus închirierea unui local pentru întruniri şi lectură şi pentru adăpostirea unei biblioteci proprii. Deoarece cotizaţiile plătite de membrii săi erau insuficiente pentru  închirierea unui local cu o astfel de destinaţie, conducerea instituţiei a considerat că rezolvarea acestei probleme, s-ar putea realiza, prin organizarea unor acţiuni culturale cu plată, cele mai accesibile fiind festivalurile literar-muzicale şi reprezentaţiile literare şi artistice.

Prima  activitate destinată strângerii sumei necesare înfiinţării unei biblioteci proprii, a constituit-o serbarea literar- muzicală organizată în seara zilei de 28 martie 1892, în sala Teatrului Petrache Cristea, la care şi-a dat concursul marele istoric A. D. Xenopol. Comentând evenimentul, ziarul ,,Curierul Român”, în numărul din 3 aprilie, nota faptul că sala a fost umplută până la refuz, lojile de sus şi până jos, plătite cu acelaşi preţ, fiind ocupate cu tot ce societate botoşăneană are mai distins, mai elegant şi mai intelligent”. Completând informaţia, ziarul îşi informa cititorii şi asupra programului serbării, care a cuprins o parte muzicală, susţinută de muzica Regimentului 16 Artilerie, condusă de căpitanul Toma Ionescu, un recital de pian al profesorului Manu, de la Externatul de Fete şi conferinţa istoricului A. D. Xenopol ,,Românii din Ardeal”.

Mergând pe linia diversificării activităţii, la începutul secolului al XX-lea, Ateneul Român din Botoşani, decide să-şi creeze şi o secţie muzicală. Pornind de la faptul că printre membrii săi se numărau şi un număr important dintre componenţii Societăţii Muzicale ,,Armonia”, aflată în acea perioadă într-un vremelnic declin, conducerea Ateneului, decide în adunarea generală din 17 februarie 1901, crearea unei secţiuni muzicale şi constituirea unui comitet de acţiune, format din Gh. Pădure, I. Chesim, Gh. Rangli şi Al. Şmelţ. În aceeaşi adunare s-a adoptat şi textul unui apel către toate persoanele care-şi puteau aduce aportul la realizarea noii secţiuni şi s-a votat alocarea sumei de 100 lei pentru acoperirea micilor cheltuieli pe care le va necesita aceasta, între care construirea unui podium în sala Ateneului şii închirierea unui pian. Apelul a fost publicat în numărul dnin luna martie a anului 1901 a revistei ,,Ateneul”.

Tot în cursul anului 1901, pe lângă înfiinţarea secţiunii muzicale, Ateneul Român din Botoşani, înregistrează un nou succes – editarea unei reviste proprii. Purtând numele ,,Ateneul”, revista, al cărei prim număr a apărul la 1 ianuarie 1901, a publicat în paginile sale cronici ale celor mai importante manifestări organizate de Ateneu, textele celor mai interesante conferinţe ţinute în cadrul acestuia, precum şi informaţii referitoare la viaţa culturală a oraşului. Apariţia revistei, demonstra – după apreciera conducerii Ateneului ,, exprimată în paginile primului număr al acesteia… că şi-n oraşele noastre de provincie lumea poate să se avânte pe câmpul ceva mai înalt al ocupaţiunilor intelectuale şi că nu e vecinic condamnată a-şi cheltui întreaga-i energie numai în încordata luptă pentru trai, ori în plăcute şi ademenitoare petreceri”. Totodată, era exprimată convingerea că revista servea nevoii de susţinere şi răspândire în această parte de nord a ţării a culturii naţionale, iar “… dacă sunt oraşe în ţara românească cărora li se cere o muncă mai încordată pe toate câmpurile de activitate şi îndeosebi pe cel cultural, acelea sunt oraşele mărginaşe, apropiate de graniţă şi Botoşanii e unul dintre acestea”. Editată în excelente condiţii grafice, scrisă cu un remarcabil profesionalism, revista a apărut până în anul 1902, în doar 10 numere, dificultăţile financiare prin care Ateneul Român din Botoşani trecea în acea perioadă, determinând-o să-şi înceteze apariţia.

Încercând să facă faţă greutăţilor finaciare, în anul 1902, Ateneul iniţiază mai multe acţiuni vizând strângerea de fonduri, cea mai importantă dintre aceatea, comentată pe larg în numărul din 10 aprilie al revistei ,,Ateneul”, fiind serbarea literar-artistică organizată în ziua de 7 aprilie, în sala Teatrului Petrache Cristea. În cadrul acesteia a concertat orchestra condusă de I. Vlăduţă, cu un variat program de muzică cultă, iar profesoara Ortansa Buzoianu a susţinut conferinţa ,,Studiu comparativ asupra Munţilor Pădurea Neagră, Alpi şi Carpaţi din punct de vedere pitoresc”.

Din nefericire, nici manifestarea culturală mai sus amintită, nici altele care i-au urmat, n-au putut echilibra situaţia financiară a Ateneului. Ca urmare, în anul 1902, acesta este nevoit să-şi mute sediul din localul Teatrului Petrache Cristea într-un spaţiu cu mult mai mic, din Casele Voitinovici. În ceea ce priveşte activitatea, aceasta s-a redus treptat, rezumându-se, în final, la conferinţele anuale, care se vor ţine, cu intermitenţe, până în primii ani ai celui de al treilea deceniu al secolului al XX-lea, când Ateneul îşi înceteză activitatea. La aceasta a contribuit, într-o însemnată măsură şi înfiinţarea, în anul 1924, a Universităţii Populare ,,Nicolae Iorga”, a cărei activitate se confunda cu cea a Ateneului.

Desfăşurată timp de peste trei decenii, activitatea Ateneului Român, a contribuit în mod deosebit la crearea şi consolidarea unui climat intelectual deosebit la Botoşani, la creşterea prestigiului oraşului şi la consolidarea renumelui acestuia de important centru cultural al ţării. Ateneul a constituit cel mai importantcentru de cultură al oraşului, fiind promotorul unora dintre cele mai importante evenumente culturale petrecute în Botoşani şi totodată o adevărată şcoală de educaţie a populaţiei adulte a oraşului.    

                                  



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.577 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5