Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 07 Ian. 2019
Autor: Alexandru HRISCU, Cluj – Napoca
Publicat: 29 Ian. 2019
© Alexandru Hriscu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com sau editura[at]agata.ro
Pentru sărbătorirea împlinirii celor 50 de ani de ativitate a Liceului, s-a format o comisie din care făceau parte profesorii Ioan Tudor, Emil Leonescu ca președinte și Ramiro Savinescu. Acestui eveniment i s-au acordat mai multe zile după cum urmează : Sâmbăta, 26 septembrie: Primirea în gară a foștilor elevi și profesori, urmând un popas în ,,Grădina Publică Belvedere”; Duminică, 27 septembrie: Adunarea elevilor și profesorilor de la școlile primare ale orașului precum și a elevilor de la școlile comerciale cu profesorii lor, și desigur, a foștilor elevi și profesori ai Liceului, în curtea Liceului Laurian. După acestea se vor duce la biserica Uspenia pentru ,,pomenirea foștilor profesori și elevi morți, o panahidă oficiată de protoiereul județului și de preoții orașului.”[1], urmând să-l întâmpine la biserica Uspenia pentru a participa la panahidă pe marele Spiru Haret (Anexa 7), Ministru al Instrucțiunii Publice pe atunci.
Desigur, în continuarea zilei, se va face un te-deum: Autoritățile orașului și județului, foștii elevi și profesori ai Liceului, orchestra Liceului asigurând partea muzicală a întâlnirii, la care au cuvântat despre cei 50 de ani ce au trecut de la formarea Liceului, profesorul Nicolae Rautu , ministrul Spiru Haret, iar spre finalul întâlnirii I. Mavrocordat, prefectul județului. Ziua de duminică s-a desfăşurat după ora 14, în Grădina Publică (Anexa 8), printr-o ,,sărbare dată în onoarea oaspeților”[2], iar spre seară s-a dat un banchet la Teatrul Popovici[3] în cinstea lui Spiru Haret, la care au fost prezente autoritățile orașului și ale județului, foști elevi și profesori ai Liceului.
Ultima zi de serbare a jubileului s-a consumat în ziua de luni, 28 septembrie, unde la ora 8 dimineața invitatții vor face un tur al orașului vizând: ,,localitățile mai însemnate din oraș”[4], urmând ,,a se face o excursiune la Mănăstirea Agafton, unde se va lua o gustare câmpenească ca dejun.”.[5] Întoarcerea în oraș s-a făcut la ora 16, urmând ca invitații să fie conduși la gară pentru a pleca cu trenul de ora 18.
Cam așa s-au petrecut cei 50 de ani de existență,[6] un eveniment cultural deosebit în limita posibilităților Liceului. Ziarul local Gazeta Botoșanilor[7] face public faptul că la aceste evenimente s-a cheltuit sumă de 7.779,26 şi s-au adunat 8.044,5 lei, sumele provenind după cum urmează: ,,Din liste de subscrirere- 1.908,65 lei; De la Balul dat de Doamne- 1.865,20 lei; De la teatrul organizat de Doamne 914 lei; De la serbarea venețiană 346 de lei; Ajutor de la Primărie și Prefectură- 2.000 lei; Încasați de la festivalurile din timpul sărbătoririi 524,20 lei.”.[8]
Cu această ocazie deosebită fostul director, profesorul Nicolae Răutu, a redactat o lucrare cu numele ,,Jubileul Liceului Laurian din Botoșani 1859-1909”, precizând în titlu: ,,Cuprizînd istoria acestui Liceu pe timp de 50 de ani dela înființarea lui, scrisă de d. N. Răutu, însoțită de portretele M. M. L. L. Regele și Regina A. A. L. L. R. Principele Ferdinand și Principesa Maria, a d-lui Haret, Ministru al Instrucțiunii, și a mai multor profesori ai Liceului. De asemenea tabloul tuturor elevilor cari l-au frecuentat dela înființarea lui până în anul de față.”[9] (Anexa 9), fiind lansată odată cu evenimentele precizate mai sus, cheltuindu-se astfel o sumă de 5.000 de lei pentru tipărirea în mai multe exemplare a acestei cărți. Suma obţinută în urma comercializării acestei cărți a fost adăugată la fondul jubiliar, hotărându-se să fie depus la Casa de Economie cu numele de ,,fond Jubiliar al Liceului Laurian.”.[10] Această carte a fost redactată în întregime de Nicolae Răutu pe baza cercetării arhivei Liceului, și a fost tipărită la tipografia “Reînvierea” Segal și Marcu din oraș.
În urma constituirii unui comitet de profesori ai Liceului pentru a gestiona mai bine situația, se vor depune și 2.000 de exemplare din monografia precizată mai sus, 56 de clișee ale profesorilor, încă 5 clișee mari reprezentând 4 persoane regale și pe Ministrul Instrucțiunii Pubilce Spiru Haret, toate din zinc.[11]
În luna noiembrie a lui 1909 se propune de către directorat a se prevedea o sumă de bani din partea Ministerului, pentru înființarea unui post de bibliotecar, dar și a unuia de supraveghetor de ordin, dat fiind faptul că Liceul avea deja două biblioteci sub acoperișul său, care ajunseseră la un număr destul de constistent de volume, colecția de carte crescând constant.
Aceasta este o mărturie foarte importantă, că Liceul nu avea încă un post de bibliotecar stabil, unii profesori având şi această funcţie, însă nereușind din cauza lipsei de timp să gestioneze biblioteca așa cum se cuvenea. Anuarul 1921-1922 precizează: ,,Se vede încă o șovăire în juru-i din partea autorităților în fața acestei cereri…”[12], deci, se pot observa aprecierile contemporanilor asupra acestui fapt, ei scoţând în evidenţă refuzul ministerului de a contribui la gestionarea fondului de carte, lipsa lecturii care duce la pierderea educației tinerilor și asemănarea bibliotecii cu ,,o adevărată colecție de fosile cu ușile zăvorîte”.[13]
Prin ordinul cu numărul 19767 B. din anul 1910, Ministerul încuviințează directoratului de a fi sărbătorit pe data de 20 mai, patronul spiritual al Liceului, marele patriot, scriitor și istoric August Treboniu Laurian.[14]
În vara anului 1910 au loc două serbări date de elevii Liceului, din sumele strânse fiind dotate orchestra și biblioteca ,,Mihai Eminescu”.[15] În aceeaşi perioadă, Ateneul Român, secția Botoșani, înființat în 1898-1899, își mută biblioteca și recuzita sub acoperișul Liceului dându-i-se și un inventar directoratului.[16] Această mutare s-a produs datorită faptului că secția Ateneului de la Botoșani era pe cale de dispariție din cauza inactivității.
În anul 1912 răspunsul Ministerului adresat Liceului preciza ca postul de bibliotecar și de supraveghetor de ordine să fie ocupat de un profesor suplinitor, iar în urma contopirii salariilor să se ajungă la salariul unui profesor titular, plătit pe atunci cu suma de 80 de lei.[17]
Note:
[1] Mihai Ioan, et. al., op. cit., p. 293.
[2] Ibidem.
[3] Anuarul op.cit., 1921-22, p. 28.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] Desigur, pentru a vedea mai în amplu aceste eveniment, puteți cerceta monografia Liceului din 1999, la pagina 73.
[7] Gazeta Botoșanilor, an III, nr. 6, 28 noi. 1909, p.1 apud Mihai Ioan, et. al., op. cit., p. 73.
[8] Mihai Ioan, et. al., op. cit., p. 73.
[9] Informație de pe coperta cărții “Nicolae Răutu, Jubileul Liceului Laurian din Botoșani, Tipografia “Renașterea”, Botoșani, 1909”
[10] Anuarul op. cit., 1921-22, p. 28.
[11] Ibidem, p. 29.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem, p. 30.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Mihai Ioan, et. al., op. cit., p. 32.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania