Primit pentru publicare: 18 mai 2016
Autor: Prof. D-r Dan  PRODAN, redactor al Rev Luceafărul (Bt)
Publicat: 20 mai 2016
Editort: Ion ISTRATE

Basarabia  românească  sub  ocupaţie  ţaristă:  204 ani  de  la  raptul  din  1812

            Ocuparea abuzivă a Basarabiei de către ruşii imperiali începând cu anul 1812 a devenit o chestiune naţională a poporului român, cu urmări negative ce se manifestă şi astăzi, generând consecinţe ce stârnesc valuri politice, diplomatice, militare, naţionale, ideologice, religioase destul de periculoase la nivel central – estic european şi în zilele noastre. Soarta a fost tragică pentru Basarabia, teritoriu românesc dintre Prut şi Nistru, după 1812. Astfel, între 1812 – 1829 Basarabia a devenit oblastie (provincie privilegiată), fiindu-i recunoscută, de către conducerea ţaristă, autonomia provinciei de frontieră şi guvernarea acesteia conform obiceiurilor vechi româneşti. Statutul Basarabiei, încă permisiv şi liberal, a situat oblastia pruto – nistriană  pe aceeaşi treaptă politico – administrativă cu Polonia, Finlanda şi Georgia, în cadrul Imperiului ţarist.  În etapa următoare, 1829 – 1871, prin Regulamentul lui Voronţov, guvernatorul militar al Basarabiei, aprobat de ţarul Nicolae I Romanov  în februarie 1829,  autonomia Basarabiei a fost desfiinţată, iar guvernatorul general a preluat întreaga putere locală, exercitând-o în numele autocratului rus. Limba rusă a înlocuit brutal limba română din activităţile publice oficiale. Cunoaşterea limbii ruse a devenit obligatorie pentru angajarea şi promovarea în aparatul de stat rusesc din Basarabia. Eliminarea regimului autonomiei Basarabiei a fost în strânsă legătură cu prevederile Tratatului ruso – otoman de la Edirne (Adrianopol) din 2 / 14 septembrie 1829, prin care Moldova carpato  – pruteană şi Ţara Românească au intrat sub protectoratul Rusiei ţariste.

            Două decenii după revoluţia de la 1848 – 1849, Basarabia rusească şi-a păstrat statutul de oblastie, în paralel cu rusificarea accentuată a administraţiei interne. Prin Tratatul de pace de la Paris (18 / 30 martie 1856) sudul Basarabiei (judeţele Cahul, Ismail, Bolgrad) a fost reintegrat Moldovei, din dorinţa puterilor europene învingătoare în Războiul din Peninsula Crimeea de a îndepărta Rusia de la gurile Dunării. În 1871 Basarabia ţaristă a fost transformată din oblastie în gubernie, asimilată astfel cu celelalte provincii ale Imperiului ţarilor. Integrarea Basarabiei în structurile administrativ – teritoriale ruseşti era terminată, rusificarea şi-a atins obiectivele, limba română a fost eliminată din administraţie, justiţie, sistemul educaţional, biserica ortodoxă. În 1878, prin tratatele de pace de la Yeşilköy (San Stefano, lângă Istanbul) şi Berlin, sudul Basarabiei a revenit Rusiei, care a „reîntregit” astfel abuziv teritoriul guberniei dintre Prut şi Nistru, până în martie 1917, când s-a prăbuşit ţarismul în Rusia imperială.

            Izbucnirea Primului război mondial a influenţat puternic şi Basarabia. 300.000 de „basarabeni”, marea majoritate români, au fost concentraţi în armata ţaristă, Rusia fiind un membru important al Taberei Antantei. Revoluţiile ruseşti din 1917 au avut puternice ecouri şi în Basarabia. Astfel, după izbucnirea revoluţiei burgheze din februarie 1917, căderea ţarismului şi proclamarea republicii, mişcările social – politice au izbucnit şi în Basarabia. Congresul general al cooperativelor săteşti, desfăşurat între 6 – 7 aprilie 1917, a solicitat autorităţilor burgheze ruseşti autonomia administrativă, religioasă, economică, şcolară, convocarea unei adunări legislative locale. Partidul Naţional Moldovenesc, înfiinţat la 3 aprilie 1917, cu ziarul Cuvânt Moldovenesc, a militat pentru autonomie naţională şi teritorială. În octombrie – noiembrie 1917, după declanşarea loviturii de stat bolşevice a comuniştilor lui V.I. Lenin, Congresul ostăşesc din Chişinău a proclamat autonomia Basarabiei şi alegerea Sfatului Ţării. La 2 / 15 decembrie 1917, Sfatul Ţării (Parlamentul Basarabiei) a proclamat Republica Democratică – Federativă Moldovenească, în cadrul federaţiei ruse, puterea executivă fiind încredinţată unui Consiliu Director (Guvern). În ianuarie 1918 conducătorii Basarabiei au solicitat sprijinul armatei române, pentru a lichida anarhia şi dezordinea provocate de trupele ruseşti bolşevizate, în retragere haotică de pe frontul românesc. La 24 ianuarie / 6 februarie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat în unanimitate independenţa Republicii Moldoveneşti, în relaţiile cu Rusia bolşevică. Trebuie subliniată coincidenţa de zi şi lună cu 24 ianuarie 1859 (Unirea Moldovei cu Ţara Românească) şi, totodată, cu simbolistica politică, naţională, socială, ideologică etc. a Unirii din timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Peste două luni, la 27 martie / 9 aprilie 1918 Sfatul Ţării a votat, cu majoritatea parlamentarilor, unirea condiţionată a Basarabiei cu Regatul României, realizându-se astfel primul pas către România Mare. A doua unire, necondiţionată, s-a proclamat în decembrie 1918, după faptul istoric de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

            Ulterior, între martie 1918 – iunie 1940 şi iunie 1941 – martie 1944, Basarabia a făcut parte din România Mare, în prima perioadă, apoi din România ciuntită abuziv în 1940, în a doua perioadă. Tot cronologic caracterizând evoluţia Basarabiei, între martie 1944 – august 1991 a făcut parte, ca republică de graniţă, cu numele de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, din URSS. După prăbuşirea colosului ex – sovietic în 1991, Basarabia şi-a proclamat independenţa, cu numele Republica Moldova, încercând să se desprindă de umbra ex – comunistă, încă destul de puternică, prin vestigiile sale pruto – nistriene, şi şă-şi croiască un viitor sigur şi liniştit, între blocuri politico – militare, partide şi ideologii diferite, politici economico – sociale contradictorii şi parţial diferite, între Est şi Vest etc.

Toate aceste evoluţii ale trecutului basarabean în ultimele două secole au fost analizate de un colectiv de autori din 10 ţări europene, în cea mai importantă monografie consacrată Basarabiei în anul 1812: premize, desfăşurare şi urmări în spaţiul românesc şi central – european în epoca modernă şi contemporană: Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale, Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale, 14 – 16 mai 2012, Chişinău – Iaşi, Coordonatori: prof. univ. d-r Gheorghe Cliveti şi conf. Univ. d-r Gheorghe Cojocaru, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2014, 1116 p. Manifestarea ştiinţifică internaţională şi masivul volum au fost proiectate, desfăşurate şi realizate în urma colaborării fructuoase dintre: Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Institutul de Istorie, Stat şi Drept – Chişinău; Academia Română, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Iaşi; Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” – Chişinău.

Lucrările Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale au reunit specialişti renumiţi în: istorie modernă şi contemporană, istoria relaţiilor internaţionale din secolele XVIII – (începutul) XXI, dreptul naţional şi internaţional al popoarelor, din 10 ţări: 37 din Republica Moldova, 34 din România, 6 din Rusia, 2 din Italia şi din Lituania, 1 din Austria, Finlanda, Letonia, Polonia, Turcia, Ucraina. În total: 87 de comunicanţi, cu 81 de contribuţii, în 4 limbi: română, engleză, rusă, franceză, toate articolele şi studiile având şi rezumate în engleză (dar fără cuvinte – cheie), ceea ce le face accesibile oricărui istoric şi / sau interesat de istorie, indiferent de limba pe care o vorbeşte sau o utilizează. Studiile şi articolele cărţii au fost structurate, cronologico – tematic, în 3 mari capitole, intitulate sugestiv: I. Preliminariile şi consecinţele războiului ruso – turc din anii 1806 – 1812. Anexarea Moldovei dintre Prut şi Nistru (Basarabia) la Imperiul Rus, în context internaţional (18 contribuţii); II. Basarabia în sistemul Imperiului Rus. Politica Imperială şi mişcarea de emancipare naţională (31 contribuţii); III. Basarabia şi coordonatele unităţii naţionale româneşti, ale terorii bolşevice şi ale postcomunismului democratic. Interpretări istoriografice contemporane (28 contribuţii).

În studiile, articolele şi comunicările prezentate au fost analizate şi expuse diferite aspecte şi probleme ale temei radiografiate ştiinţific, şi anume: 1. Statutul politico – juridic al Ţării Moldovei în cadrul Imperiului Otoman şi pe plan internaţional central şi estic – european, în secolul XVIII şi la începutul celui următor; 2. Anexarea Basarabiei din Ţara Moldovei la Imperiul Rus (1812). Geneza şi evoluţia problemei Basarabiei în context naţional românesc şi internaţional central şi estic – european; 3. Unirea Basarabiei cu România (1918). Interpretările acestui fapt istoric în istoriografia universală contemporană; 4. Basarabia şi teritoriul din stânga Nistrului (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească) în perioada interbelică; 5. Agresiunea sovietică împotriva României, ocuparea Basarabiei de către URSS (la 28 iunie 1940) şi consecinţele acestui act. Statutul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti în cadrul URSS; 6. Secesiunea de URSS şi evoluţia Republicii Moldova în contextul integrării europene.

În capitolul I, intitulat:  Preliminariile şi consecinţele războiului ruso – turc din anii 1806 – 1812. Anexarea Moldovei dintre Prut şi Nistru (Basarabia) la Imperiul Rus, în context internaţional (pp. 22 – 241),  au fost incluse 18 contribuţii, structurate în 3 teme „interne”: 1. penetrarea Rusiei ţariste în Europa centrală – sudică în secolul XVIII – (început) XIX,   preliminariile  războiului ruso – otoman din 1806 – 1812, analizate în contribuţiile lui Alexandru Zub[1], Andrei Eşanu – Valentina Eşanu[2], Pavel Parasca[3], Sergiu Tabuncic[4], Constantin Ungureanu[5], Sorin Liviu Damean[6], Kurt Scharr[7]; 2. cauzele, desfăşurarea şi sfârşitul războiului ruso – otoman din 1806 – 1812, pacea de la Bucureşti (1812), studiate de Farih Iyiyöl[8], E.V. Mezenţev[9], Alexei Agachi[10], Ion Jarcuţchi[11], Stoica Lascu – Marin Zidaru[12]; 3. Urmările imediate / de durată ale păcii de la Bucureşti (1812), prezentate în contribuţiile ştiinţifice semnate de E.P. Kudreavţeva[13], Florin C. Stan[14], Gheorghe Cliveti[15], Vladimir Mischevca[16], Mihai Cimpoi[17], Davide Zaffi[18].

Secţiunea următoare, a II-a a cărţii, denumită Basarabia în sistemul Imperiului Rus. Politica Imperială şi mişcarea de emancipare naţională, adună 31 de contribuţii, grupate în 7 secvenţe tematice: 1. Basarabia autonomă în Imperiul Rus şi raporturile cu Principatele Române (1812 – 1830), prezentate de: Demir Deagnev[19], Maria Danilov[20], V.Y. Grosul[21], Vladimir Morozan[22], Valentin Tomuleţ[23], Ion Chirtoagă – Valentina Chirtoagă[24], Valentin Ciobanu[25]; 2. proprietăţi funciare în Basarabia rusească şi soarta lor, lămurită de Pavel Cocârlă[26], Mihai – Ştefan Ceauşu[27], Valentin Constantinov[28]; 3. Anexările unor provincii la graniţa estică ţaristă şi impactul asupra populaţiilor cucerite, analizate de Ilkka Liikanen[29], Dumitru Grama[30], Ion Gumenâi[31]; 4. Basarabia rusească în a II-a jumătate a secolului XIX: varii forme de manifestare a stăpânirii ţariste şi a rusificării forţate în contextul României vecine, studiate de: Alexandru Ghişa[32], Ela Cosma[33], Constantin Ardeleanu[34], Vitalie Văratic[35], Ion I. Solcanu[36], M. Cojocariu[37], Dumitru Vitcu[38], Ion Bulei[39]; 5. Stăpânirea ţaristă în Basarabia şi reverberaţii în demografie, cultură, educaţie, identificate de Nicolae Chicuş[40], Dinu Poştarencu[41], Vasile Bahnaru[42], Diana Eţco[43]; 6. Reacţia românească basarabeană la ocupaţia ţaristă şi la rusificare, evidenţiată de Gheorghe Negru[44], Ilie Gulica[45], Nicolae Cazacu[46], Elena Aramă[47]; 7. Basarabia ţaristă militară, documentată de Vitalie Ciobanu[48] şi Vasili V. Kashirin (Kaşirin)[49].

Al treilea capitol al monografiei, sintetizat în forma: Basarabia şi coordonatele unităţii naţionale româneşti, ale terorii bolşevice şi ale postcomunismului democratic. Interpretări istoriografice contemporane,  reuneşte 28 de contribuţii, distribuite în 5 sfere tematice: 1. Basarabia independentă unită cu România, fapt istoric explicat de Paul E. Michelson[50], Ionuţ Cojocaru[51], Malgorzata Willaume[52]; 2. Basarabia în România interbelică: probleme interne, provocări externe, enumerate de: Nicolae Enciu[53], Bogdan – Alexandru Schipor[54], Eriks Jékabsons[55], Ioan C. Popa[56], Stanislav Kulciţki[57], Ion Şişcanu[58]; 3. Basarabia în războiul anti – sovietic a fost particularizată de Gh. Buzatu[59], L.Y. Ghibianskiy[60], Alberto Basciani[61], Mariana S. Ţăranu[62], Paul Octavian Nistor[63], Pavel Moraru[64]; 4. Basarabia sovietică postbelică a fost prezentată de Dan Berindei[65], Mariana Bagrin[66], Mihai Taşcă[67], Saulius Grybkauskas[68], A.S. Stîcalin[69], Elena Negru[70], Vasile Buga[71]; 5. Basarabia (Republica Moldova) post – sovietică independentă: căutări interne şi reflexii externe au fost conturate de Gheorghe Cojocaru[72], Dan Dungaciu[73], Rasa Čepaitiené[74], Valeriu Cuşnir[75], Miruna Mădălina Trandafir[76], Ruslana Grosu[77].

Monografia Basarabia – 1812. Problemă naţională, implicaţii internaţionale este un model de analiză ştiinţifică şi de prezentare istoriografică a unui fapt istoric în matrice braudel-iană, a duratei lungi istorice: premize: începutul penetrării ruseşti în zona carpato – nistriană, prin politica şi campania militară a ţarului Petru I Romanov (1711), urmată de ocupări temporare şi cuceriri militare succesive de teritorii la nordul Mării Negre, de la Est la Vest; desfăşurare: războiul ruso – otoman (1806 – 1812) şi pacea de la Bucureşti, prin care ruşii agresivi şi expansionişti au ocupat Basarabia românească; urmări: Basarabia provincie rusească, românească, comunistă bolşevică, statalitate independentă (din 1991). Trei secole de influenţă rusească, din care peste un secol şi jumătate de ocupaţie efectivă ţaristo – comunistă, au influenţat puternic destinul unei provincii româneşti de graniţă, între romanitate şi slavism, între două lumi cu priorităţi, evoluţii şi interese diferite. Din punct de vedere tehnic, solida monografie ştiinţifică trebuia completată cu: necesarele cuvinte – cheie lângă rezumate, hărţi tematice pentru secolele XVIII (început) – XXI (început), indice general, bibliografie selectivă, fotografii ale personajelor istorice care au influenţat istoria Basarabiei, în bine sau în rău, în cele trei secole acoperite de carte.

Conferinţa Ştiinţifică Internaţională şi cartea prezentată în aceste rânduri au contribuit la studierea şi reconstituirea obiectivă a trecutului, la o înţelegere adecvată, realistă, ştiinţifică a istoriei moldovenilor dintre Carpaţii Orientali şi Nistru, pe multiple planuri, pe plan intern, conexat cu cel internaţional central –  şi estic – european, la eliminarea erorilor de percepţie a faptului istoric negativ pentru români din 1812, la dezvoltarea unei conştiinţe istorice realiste, obiective, fundamentată pe izvoarele istorice şi adevărul ştiinţific. Doresc foarte mult ca impactul ştiinţific al volumului prezentat în aceste rânduri să fie major în istoriografia românească şi internaţională a problemei Basarabiei în 1812. Invit istoricii şi cetăţenii preocupaţi de istorie să citească acest masiv volum, calitativ şi cantitativ, cu creionul în mână şi cu hărţile geografice – istorice alături. Câştigul ştiinţific şi psihologic va fi evident!

Note:

[1] Alexandru Zub, „Basarabia: periplu istoriografic”, pp. 23 – 26;
[2] Andrei Eşanu, Valentina Eşanu, „Ofensiva imperială rusă în Sudul şi Sud – Estul Europei în secolele XVII – XIX (de la acţiuni sporadice la strategii militaro – politice)”, pp. 27 – 38;
[3] Pavel Parasca, „Ţara Moldovei în geopolitica Rusiei în secolul XVIII”, pp. 39 – 54;
[4] Sergiu Tabuncic, „Anul 1711 în relaţiile moldo – ruse. Monumentul de la Semeni”, pp. 55 – 65.
[5] Constantin Ungureanu, „Răpirea Bucovinei în anul 1775 şi consecinţele sale”, pp. 66 – 88;
[6] Sorin Liviu Damean, „Rusia şi Principatele Române la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX”, pp. 89 – 93;
[7] Kurt Scharr, „Reakţija venskogo Dvora na provodimuju Sankt – Peterburgom politiku ekspansii v Ijugo – Bostocinoi Evrope na rubeje XVIII – XIX vekov (Reacţiile Curţii din Viena la politica expansionistă a St. Petersburgului în sud – estul Europei la cumpăna secolelor XVIII – XIX)”, pp. 168 – 175;
[8] Farih Iyiyöl, „Before and after the 1812 Treaty of Bucharest, from the perspective of the Ottoman State”, pp. 93 – 98;
[9] E.V. Mezenţev, „Russko – tureţkaia voina 1806 – 1812 gg. i Dunajskie Knijajestva (Războiul ruso – turc din anii 1806 – 1812 şi Principatele dunărene)”, pp. 99 – 112;
[10] Alexei Agachi, „Organizarea administrativă a Ţării Moldovei sub ocupaţia militară rusă (1806 – 1812)”, pp. 113 – 135;
[11] Ion Jarcuţchi, „Între Giurgiu şi Bucureşti: negocierile şi încheierea Tratatului din 16 (28) mai 1812”, pp. 136 – 158;
[12] Stoica Lascu, Marin Zidaru, „Tratativele ruso – turce şi interesele britanice, în lumina corespondenţei diplomatice a Foreign Office-ului cu Ambasada Britanică din Istanbul din anul 1812” , pp. 159 – 167;
[13] E.P. Kudreavţeva, „Buharestskij mir 1812 goda – prorîv Rosii na Balkanî (Pacea de la Bucureşti din 1812 – pătrunderea Rusiei în Balcani)”, pp. 176 – 187;
[14] Florin C. Stan, „Scurte consideraţii privind Basarabia în contextul geopolitic al ascensiunii autorităţii Rusiei în zona Mării Negre”, pp. 188 – 195;
[15] Gheorghe Cliveti, „Anexarea Basarabiei de Rusia şi «tăcerea Europei»”, pp. 196 – 209;
[16] Vladimir Mischevca, „1812 – geneza problemei basarabene: aspecte politico – diplomatice”, pp. 210 – 224;
[17] Mihai Cimpoi, „Anul 1812 în proiecţiile vizionare eminesciene”, pp. 225 – 227;
[18] Davide Zaffi, „The «Romanian spirit» of the Bessarabian autonomy according to Constantin Noica”, pp. 228 – 242;
[19] Demir Deagnev, „Evoluţia regimului de dominaţie a Imperiului Rusiei asupra Basarabiei, până la începutul anilor 1830 (aspecte din politica economică, socială şi administrativă)”, pp. 243 – 260;
[20] Maria Danilov, „Anul 1812  şi criza anexării. „Le grande peur” (un document secret în arhiva senatorilor ruşi)”, pp. 261 – 273;
[21] V.Y. Grosul, „Ghenezis bessarabskoj avtonomii v sostave Rosii (Geneza autonomiei Basarabiei în cadrul Rusiei)”, pp. 274 – 290;
[22] Vladimir Morozan, „Bessarabija v 1821 – 1828 gg.: kurs na likvidaţiju avtonomnîh prav kraja (Basarabia în perioada 1821 – 1828: cursul spre lichidarea dreptului la autonomie)”, pp. 291 – 308;
[23] Valentin Tomuleţ, „Impactul anexării Basarabiei la Imperiul Rus: proteste şi revendicări ale populaţiei (1812 – 1828)”, pp. 341 – 375;
[24] Ion Chirtoagă – Valentina Chirtoagă, „Politica autorităţilor ruse de colonizare a sudului Basarabiei (1809 – 1820)”, pp. 401 – 417;
[25] Valentin Ciobanu, „Poziţia Principatelor Române în relaţiile ruso – turce dintre anii 1812 şi 1821, comentată în rapoarte diplomatice străine”, pp. 441 – 455;
[26] Pavel Cocârlă, „Proprietatea funciară în ţinutul Hotinului conform datelor catagrafiei din 1817”, pp. 376 – 384;
[27] Mihai – Ştefan Ceauşu, „Austria şi moşiile din Basarabia ale Fondului bisericesc greco – oriental al Bucovinei”, pp. 385 – 391;
[28] Valentin Constantinov, „Încercarea fiilor lui Matei Cantacuzino de a recupera averile acestuia după anul 1812”, pp. 392 – 400;
[29] Ilkka Liikanen, „Finland as political space within Russian Empire, 1809 – 1917: State, nation and sovereignty in Finnish nation – building”, pp. 309 – 318;
[30] Dumitru Grama, „Impactul raptului Basarabiei din 1812 asupra realizării drepturilor românilor moldoveni la Est de Prut”, pp. 319 – 340;
[31] Ion Gumenâi, „Impactul anexării Basarabiei la Imperiul Rus asupra organizării şi evoluţiei minorităţilor religioase în spaţiul pruto – nistrian (cazul confesiunii romano – catoliceşi evanghelico – literane)”, pp. 428 – 440;
[32] Alexandru Ghişa, „Basarabia şi riveranitatea Rusiei la Dunăre”, pp. 456 – 466;
[33] Ela Cosma, „Rapoartele consulare austriece despre armatele ţariste în Basarabia şi Moldova la 1848 – 1849”, pp. 467 – 500;
[34] Constantin Ardeleanu, „Sfârşitul Războiului Crimeii şi chestiunea Basarabiei – 1856”, pp. 501 – 516;
[35] Vitalie Văratic, „Politica de modernizare a României în Basarabia meridională (1857 – 1878)”, pp. 517 – 526;
[36] Ion I. Solcanu, „Înfiinţarea de şcoli în sudul Basarabiei reîntrupat la ţara – mamă (1856 – 1858)”, pp. 527 – 544;
[37] M. Cojocariu, „Câteva aspecte cu privire la (ne)integrarea „coloniilor bulgare” din sudul Basarabiei în societatea românească (1857 – 1858)”, pp. 545 – 561;
[38] Dumitru Vitcu, „Sudul Basarabiei în ecuaţia schimbului teritorial impus României în anul 1878”, pp. 562 – 582;
[39] Ion Bulei, „Vechiul Regat al României şi Basarabia”, pp. 583 – 588;
[40] Nicolae Chicuş, „Dinamica mortalităţii în Basarabia în ultimile două decenii de ocupaţie ţaristă. Studiu de caz: Slobozia Bolohanului, judeţul Orhei”, pp. 418 – 427;
[41] Dinu Poştarencu, „Contactele între românii de pe ambele maluri ale Prutului în perioada ţaristă”, pp. 589 – 630;
[42] Vasile Bahnaru, „Meandrele culturii româneşti din Basarabia de sub ocupaţie ţaristă”, pp. 631 – 654;
[43] Diana Eţco, „Probleme şi soluţii în cadrul şcolii teologice basarabene”, pp. 675 – 682;
[44] Gheorghe Negru, „Limba română şi politica de rusificare în Basarabia”, pp. 655 – 662;
[45] Ilie Gulica, „Strategii şi practici de rusificare aplicate în şcoala rusă din Basarabia (a doua jumătate a secolului XIX – începutul secolului XX)”, pp. 663 – 674;
[46] Nicolae Cazacu, „Mai, 1912. Condamnarea raptului Basarabiei din 1812”, pp. 683 – 689;
[47] Elena Aramă, „Legile locale şi obiceiurile din Basarabia în interpretarea instanţelor judiciare ale Imperiului Rus (cazul protimisisului)”, pp. 690 – 700;
[48] Vitalie Ciobanu, „Basarabia în sistemul militar rus”, pp. 700 – 712;
[49] Vasili V. Kashirin (Kaşirin), „Voennîe planî russkogo Genştaba po oborone Bessarabii v nacale XX veka (Basarabia în strategiile defensive ale Statului Major Rus la începutul secolului XX)”, pp. 713 – 727;
[50] Paul E. Michelson, „Ion Nistor and Bessarabia, 1917 – 1918”, pp. 744 – 756;
[51] Ionuţ Cojocaru, „Basarabia: de la lupta pentru independenţă la Unirea cu România”, pp. 757 – 764;
[52] Malgorzata Willaume, „L’activité de Ion Pelivan durant la Première Guerre Mondiale en faveur de l’ union de la Bessarabie avec le Royaume de Roumanie (1919 – 1920)”, pp. 765 – 773;
[53] Nicolae Enciu, „Evoluţia Basarabiei în cadrul civilizaţiei româneşti interbelice”, pp. 774 – 792;
[54] Bogdan – Alexandru Schipor, „Problema Basarabiei în relaţiile româno – britanice (1939 – 1941)”, pp. 818 – 831;
[55] Eriks Jékabsons, „Latvian – Romanian Relations during interwar period: Context of Bessarabia”, pp. 832 – 838;
[56] Ioan C. Popa, „Alexandru Boldur: statutul internaţional al Basarabiei în perioada interbelică”, pp. 839 – 844;
[57] Stanislav Kulciţki, „Golod 1931 – 1933 gg. v Moldavskoi ASSR (Foametea din anii 1931 – 1933 în RASS Moldovenească)”, pp. 845 – 859;
[58] Ion Şişcanu, „Formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti: conjunctură, scop, consecinţe”, pp. 860 – 872;
[59] Gh. Buzatu, „La bicentenarul raptului Basarabiei – Nicolae Iorga: un studiu de caz”, pp. 733 – 743;
[60] L.Y. Ghibianskiy, „Problema Bessarabii i protivorecjija mejdu SSSR i Rumîniej v obşcem kontekcte territorialnîh peredelov i sovetsko – ghermanskih otnoşenij v Ijugo – Vostocinoj Evrope na nacialnom etape Btoroj Miroboj Vojnî (Chestiunea Basarabiei şi contradicţiile sovieto – române în contextul general al împărţirilor teritoriale şi al relaţiilor dintre URRR şi Germania în Sud – Estul Europei în etapa iniţială a celui de-al Doilea Război Mondial)”, pp. 793 – 817;
[61] Alberto Basciani, „Annus horribilis. 1940 – 1941. Basarabia între sovietizarea forţată şi revenirea la România”, pp. 873 – 889;
[62] Mariana S. Ţăranu, „Organizarea acţiunilor informative sovietice referitoare la situaţia din România (1940 – 1941)”, pp. 890 – 904;
[63] Paul Octavian Nistor, „Propaganda externă a României în favoarea Basarabiei (1941)”, pp. 905 – 912;
[64] Pavel Moraru, „Aspecte din viaţa politică a Basarabiei în timpul regimului Antonescu”, pp. 913 – 925;
[65] Dan Berindei, „Academia Română şi Basarabia”, pp. 729 – 732;
[66] Mariana Bagrin, „Cooptarea presei din RSSM (ziarelor) în sistemul de propagandă oficial în primii ani după reanexarea Basarabiei la URRS (1944 – 1948)”, pp. 926 – 937;
[67] Mihai Taşcă, „Manifestări de rezistenţă antisovietică şi anticomunistă în RSS Moldovenească după moartea lui Stalin”, pp. 938 – 969.
[68] Saulius Grybkauskas, „The Soviet „General Governor”. Second Secretaries of  CC of Communist Parties in Baltic Reoublics and Moldavia in 1953 – 1990”, pp. 970 – 982;
[69] A.S. Stîcalin, „K voprosu o naţionaljnoj identicinosti rumînojazîcjnogo naselenija Sovetskoj Moldavii v 1960-e godî i kontaktah naselenija po obe storonî Pruta (na osnove arhivnîh dokumentov) – (Cu privire la problema identităţii naţionale a populaţiei româneşti din Moldova sovietică în anii 1960 şi la contactele populaţiei de pe ambele maluri ale Prutului, pe baza documentelor de arhivă)”, pp. 983 – 996;
[70] Elena Negru, „Campanii antiromâneşti din RSSM în perioada 1960 – 1980”, pp. 997 – 1010;
[71] Vasile Buga, „Problema Basarabiei în relaţiile româno – sovietice (1964 – 1989)”, pp. 1011 – 1036;
[72] Gheorghe Cojocaru, „Implozia URSS şi definirea coordonatelor istorice ale Republicii Moldova (din perspectiva celor 200 de ani de istorie)”, pp. 1037 – 1043;
[73] Dan Dungaciu, „Bessarabia (1812 – 2012). Russification, sovietization and identity discourses in the Republic of Moldova”, pp. 1044 – 1054;
[74] Rasa Čepaitiené, „The problem of the leadership succession in the post – soviet transition”, pp. 1055 – 1068;
[75] Valeriu Cuşnir, „Premisele sociale, economice şi juridice ale reintegrării localităţilor din stânga Nistrului în cadrul Republicii Moldova”, pp. 1069 – 1084;
[76] Miruna Mădălina Trandafir, „Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie. Impactul şi consecinţele lui asupra Republicii Moldova”, pp. 1085 – 1095;
[77] Ruslana Grosu, „Relaţiile Republicii Turcia cu Republica Moldova după proclamarea independenţei, în lumina documentelor diplomatice”, pp. 1096 – 1116.