Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.6 (150), Iunie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Belarus în brațele Rusiei, grație Occidentului

Primit pentru publicare: 5 Iun. 2021
Autor: Gruia COJOCARU, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 6 Iun. 2021
Actualizat: 7 Iun. 2021
© Gruia Cojocaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Belarus în brațele Rusiei, grație Occidentului

Cea mai importantă calitate a unui vânător este răbdarea. Degeaba reușești să țintești ochiul vulturului, dacă nu ți-ai gestionat eficient mecanica timpului, clipa aceea suspendată, în care nu doar aroganța clopoțeilor alungă prada în brațele altui vânător, dar și un gest, cât de mic, îți trădează prezența și-ți ucide avantajul…

În primul august cu măscuță, în analiza protestelor din Belarus – calea spre gubernie, anticipam că măsurile contondente ale Occidentului împotriva regimului dictatorial al lui Aleksandr Lukașenko vor grăbi dizolvarea Ruteniei Albe în colosul din Est. Acum, boicotul Occidentului asupra Belarusului, după deturnarea avionului Ryanair, în scopul sechestrării jurnalistului Roman Protasevici – care se manifestase constant critic la adresa puterii de la Minsk – e, în esență, un act firesc. Nu poți să rămâi impasibil, când un om este încarcerat pentru că a criticat niscaiva măsuri guvernamentale! E revoltător însăși plânsul lui Protasevici și laudele sale la adresa lui Lukașenko, după sechestrare. Se vede că mardeiașii în salopetă neagră știu să mânuiască bastonul!… Însă, de aici și până la a suspenda, aproape integral, legăturile comerciale (și așa firave) cu statul Belarus e o naivitate cel puțin penibilă. Nu faci decât să alungi vânatul în aria cătării kalașnikovului… Iar băieții din Est, trebuie să recunoaștem, sunt maieștri în jocul de șah, preludiu perfect pentru materializarea victoriilor în conflictele armate din teren. 

Un discurs european de tipul: scăpați de Lukașenko și suntem dispuși să vă primim în Uniunea Europeană, ar fi putut conduce la întărirea opoziției din Belarus, deoarece populația întrezărea o alternativă suficient de apetisantă pentru a-l debarca pe dictator. Oricât de robust ar fi sprijinul rus, cetățenii din Belarus știu că traiul cu stăpânul slav din Răsărit, deși mulțumitor pe alocuri, nu se poate compara cu cel de factură occidentală, unde, cu un strop de verticalitate în atitudine – marca Viktor Orban – poți să-ți conturezi fast economia națională. 

N-a fost să fie! Amatorismul Bruxelles-lului se pliază perfect pe logica Țarului Putin: de ce să risipesc un foc, când pot conduce vânatul direct în măcelărie?! Proaspăta întâlnire Putin-Lukașenko, unde liderului din Belarus i s-a acordat un nou împrumut de 500 de milioane de dolari și garanția sprijinului armat rus împotriva unui eventual atac al NATO constituie cadoul livrat surâzător sticlei occidentale și, mai ales, a celei din Rutenia Albă. Rusia a reușit în mod natural să se solidarizeze cu populația din Belarus: Uite, acum, la greu noi suntem alături de voi! Dincolo de poza afișată, realitatea crește necruțător: independența Belarusului a încetat! Nicio mișcare în politica externă nu se va mai face fără acordul Kremlinului! Toate politicile interne trebuie să servească nu doar cetățeanului, ci și camarilei de la Minsk și Moscova! Nu cred că Vladimir Putin își dorește integrarea definitivă a statului Belarus în Federația Rusă, pentru că, dat fiind regresul economic de după episodul Crimeea –  2014, poverile sociale, cum ar fi cele din sistemul de pensii, ar cădea pe umerii Moscovei, un efort inutil. Mai curând vă spoliem când dorim și cu ce ne convine…

Într-un astfel de context, mă văd nevoit să salut (iarăși!) poziția premierului Ungariei, Viktor Orban, care, aflându-se în vizită în Belarus, a solicitat suprimarea sancțiunilor pe care Uniunea Europeană le-a impus acestei țări, începând cu anul 2004: Parteneriatul nu se poate construi cu sancţiuni. Iată de ce este timpul ca Uniunea Europeană să ridice sancţiunile existente faţă de Belarus. Deși aliat cu Moscova, Viktor Orban a jucat cartea pragmatismului rece, care, la Bruxelles nu e gustat de personalul emancipat… El n-a supărat Kremlinul, dimpotrivă – vocea sa a identificat doar găunoșenia discursului occidental! –, ci a încercat să-i înlesnească statului Belarus putința de a identifica o fereastră spre Vest, care-ar putea fi recompensată de Minsk.

Jocul geopolitic, din aria statului Belarus, pare tranșat de Occident în favoarea Kremlinului, însă factorul imprevizibil nu poate fi ignorat.

(Rămânem (și) în astă zonă – o să-mi procur o lupă nouă, când m-ajută traista timpului…)