Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Bulgarul Sofronie Vraceanski şi religia muhamedană

Publicat de prf.dr. Dan  Prodan, 31 ian.2014

Bulgarul Sofronie Vraceanski şi religia muhamedană

            Descoperirea şi editarea unor texte, de preferinţă în ediţie critică, referitoare la istoria Imperiului Otoman, este un continuu deziderat al istoriografiei osmanistice. Busebepten (din această cauză!), orice apariţie editorială osmanistică serioProdan,2 [640x480]asă trebuie salutată şi popularizată.

            Astfel, prezint traducerea românească a trei texte fundamentale scrise de umanistul bulgar Sofronie Vraceanski la începutul secolului XIX, anume: 1. Viaţa şi suferinţele păcătosului Sofronie; 2. Proclamaţie către compatrioţi; 3. Sistema şi religia mohamedană. Ediţia la care mă refer este: Sofronie Vraceanski, Din culisele Imperiului Otoman, studiu introductiv, selecţia textelor, traducere şi note: Anca Irina Ionescu, Editura Lider, Bucureşti, 384 p. Cartea conţine: Prefaţă, semnată de Anca Irina Ionescu, pp. 5 – 22; Viaţa şi suferinţele păcătosului Sofronie (pp. 23 – 50); Proclamaţie către compatrioţi (pp. 51 – 52); Sistema şi religia mohamedană (pp. 53 – 377); Pagini din manuscris (pp. 378 – 379); Cuprinsul (pp. 380 – 384).

Sunt necesare câteva informaţii referitoare la autorul textelor, Sofronie Vraceanski, cu numele laic StoikoVladislavov, s-a născut la 11 martie 1739, din părinţii Vladislav şi Maria, creştini ortodocşi, în localitatea Kotel, în centrul Bulgariei, pe atunci provincie otomană. A urmat şcoala grecească din Kotel, între 1748 – 1756. A fost implicat parţial şi în afacerile familiei cu vaci şi oi, vândute la Edirne şi Istanbul. În paralel, s-a căsătorit cu GankaHadjiatanasova, având cinci copii. A fost hirotonisit preot ortodox la biserica din Kotel, în paralel fiind şi învăţător la şcoala bisericii localităţii. În 1765 l-a cunoscut la Kotel pe PaisieHilendarski, călugărul bulgar atonit, istoric şi ideolog al mişcării de eliberare naţională a bulgarilor de sub ocupaţia otomană, autorul Istoriei slavo-bulgare. Stoiko a copiat manuscrisul lui Paisie pentru biserica din Kotel. În anii următori a călătorit mult prin teritoriile creştine europene ale Imperiului Otoman.

În 1794 a fost hirotonisit episcop la Vraţa, localitate în V Bulgariei, cu numele de Sofronie şi supranumele Vraceanski, locuind succesiv la Plevna, Zimnicea, Vidin. În 1803 a fost eliberat din funcţia de episcop şi a plecat în Ţara Românească, întâi la Craiova, apoi la Bucureşti, unde a locuit şi a activat până la sfârşitul vieţii, în septembrie 1813. Sofronie Vraceanski a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Bulgară la 31 decembrie 1964, amintirea lui se pomeneşte anual la 11 martie, când se prăznuieşte în calendarul creştin ortodox „Sfântul Sofronie”. În paralel cu activitatea religioasă – scriitoricească, Sofronie a desfăşurat şi o activitate politică, solicitând sprijinul politic, diplomatic, militar, religios al ruşilor pentru lupta de eliberare naţională a bulgarilor de sub ocupaţia seculară a otomanilor, în special în timpul războaielor ruso – otomane dintre anii 1787 – 1792 şi 1806 – 1812.

Primul dintre textele editate este Viaţa şi suferinţele păcătosului Sofronie, o autobiografie a lui Stoiko- Sofronie, elaborată în 1805, la 66 de ani, care a devenit un model pentru acest gen literar în literatura bulgară la începutul modernităţii. Autorul, conştientizând nivelul modest al literaturii bulgare la începutul secolului XIX, a contribuit, cu propriile-i scrieri,  la dezvoltarea acesteia: „De aceea mă trudesc şi eu acum, ziua şi noaptea, să scriu câteva cărţi în limba noastră bulgărească, pentru că dacă nu mi-a fost cu putinţă să le spun cu gura mea, ca să audă de la mine, păcătosul, oarecare învăţătură cu folos, să citească scrierile mele şi să se folosească (…)” (p. 50).

Următorul text, Proclamaţie către compatrioţi, 1810, a fost scris către sfârşitul războiului ruso – otoman dintre anii 1806 – 1812, în care bulgarii şi-au pus mari speranţe: Imperiul ţarist ajuns la Dunărea inferioară putea susţine directlupta naţională a bulgarilor pentru eliberarea de sub ocupaţia otomană. Pentru realizarea acestui vis naţional secular bulgăresc, Sofronie Vraceanski a făcut apel la unitatea de gândire şi de faptă a compatrioţilor săi: „Iar acum nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne unim într-un glas, să facem puţină jertfire, fiecare după puterile sale, pentru că, dacă oamenii sunt mulţi, pot să facă mult, iar unul singur nimic nu poate” (p. 52). Peste jumătate de veac, poetul unionist moldav Vasile Alecsandri va exprima, în versuri, acelaşi deziderat, obligatoriu de altfel, al luptei pentru unitate statală şi independenţă naţională:

„Unde-i unul, nu-i putere, la nevoi şi la durere,
Unde-s doi, puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte!”

Cel mai important dintre cele trei texte ale lui Sofronie Vraceanskieste Cartea celor trei religii. Sistema şi religia mahomedană, elaborat în 1805. Credinţele religioase monoteiste prezentate de clericul bulgar sunt: creştină, iudaică, muhamedană. Partea a treia, despre religiamuhamedană, este în fapt o traducere liberă şi o adaptare specifică pentru limba bulgară modernă în formare, a cărţii fundamentale a turcologului de valoare şi recunoaştere europeană, principele umanist moldav  Dimitrie Cantemir, Knigasistimailisostaianiemuhamedanskijarelighij, St. Petersburg, 1722. Această variantă este reeditarea ediţiei trilingve, rusă – bulgară – română, îngrijită de Anca Irina Ionescu, tipărită în 2000 la Bucureşti. Cartea (Kniga) lui Cantemir, tipărită de autorităţile ţariste ruseşti şi cu finalităţi politico – militaro –propagandistico – expansioniste, se găsea obligatoriu la consulatele ruseşti de la Bucureşti şi Iaşi, de asemenea în bagajele ofiţerilor şi generalilor ruşi comandanţi ai armatelor ţariste combative pe frontul otoman dunărean, la sfârşitul secolului XIX şi la începutul celui următor, cu care Sofronie Vraceanski a colaborat îndeaproape în perioada 1803- 1813.

Cartea de faţă nu este însă o ediţie critică, pentru că îi lipsesc unele elemente ştiinţifice specifice acelei categorii de restituţii, printre care: analiza critică a textului, rezumat într-o limbă străină, index, bibliografie minimală, anexă documentară cu fotocopii ale unor documente reprezentative etc. Titlul corespunde doar parţial conţinutului. Mai potrivit ar fi fost: Scrieri alese sau Sofronie Vraceanski şi religia muhamedană.

Prezentul volum este o ediţie de popularizare,în istoriografia românească, a unor contribuţii fundamentale ale lui Sofronie Vraceanski, unul dintre umaniştii bulgari întemeietori de limbă bulgară modernă, unul dintre promotorii luptei naţionale a bulgarilor pentru unitate, libertate şi independenţă, cel care a dorit să-l cunoască mai bine pe „turcul stăpânitor”, cercetându-i religia şi prezentând-o bulgarilor, chiar printr-o traducere, într-o limbă simplă, accesibilă.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5