Primit pentru publicare: 11 iunie 2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 11 iunie 2016
Editor: Ion ISTRATE

Carte de istorie premiată la Iaşi

Despre preistorie, fără „Dacia preistorică” a lui N. Densuşianu, „Pierit-au Dacii” a lui B. P. Haşdeu, tăbliţele de la Tărtăria şi Sinaia, relevăm-relevăm, dar când mai vin tinerii cu opiniile lor să ne prezinte faţa adevărată despre obârşia poporului român?

La Galele „Ziarul de Iaşi”, pentru Premiul Naţional, proză, eveniment care a ajuns la cea de-a XIII-a ediţie, premiul pentru debut – 2015 a revenit tânărului scriitor ieşean Alexandru Istrate pentru volumul  „De la gustul pentru trecut şi cercetarea istoriei. Vestigii, călătorii şi colecţionari în România celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX”, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2015, Colecţia Historica, coordonată de prof.univ.dr. Alexandru-Florin Platon, referenţi ştiinţifici, prof. univ. dr. Sorin Mitu, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, redactor Andi Mihalache.

Autorul, Alexandru Istrate, este cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol”, a coordonat cel puţin patru volume editate în colaborare la Editura „Junimea”, Iaşi, în 2008 şi 2009, la editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, împreună cu alţi colegi, toţi nominalizaţi pe foaia cărţii de prezentare a autorului premiat, în 2009 şi 2015. Un cercetător cu experienţa scrisului, a investigaţiilor, martori şi multele studii apărute cu semnătura sa în ţară şi străinătate.

„Această carte are rolul de a ne duce înapoi în timp. De aceea a susţine un debut ieşean cred că este o investiţie foarte bună, mai ales că este pornită de la gustul pentru trecut şi pentru cercetarea istoriei”, a spus Alexandru Lăzescu, cel care i-a înmânat premiul şi în calitate de conducător al Ziarului de Iaşi.

„Intelectualii secolului nostru călătoresc şi ei, şi nu doar în scop ştiinţific: în urma cercetărilor lor se încheagă şi o conştiinţă literară”, şi-a dat cu părerea Bogdan Creţu, membru al juriului de premiere, alături de Alexandru Călinescu, Codrin Liviu Cuţitaru, Doris Munteanu şi Antoniu Patraş, toţi – cadre universitare.

„Cartea a fost şi un manifest faţă de maniera în care ne-am întors în secolul 19. Această carte încearcă să se împrietenească cu acest secol, să găsească mai mult decât personaje”, a explicat autorul în momentul primirii premiului. „Lucrarea vine acum să armonizeze constrângerile resimţite, precum şi să dea coerenţă abordărilor propuse în tot acest interstiţiu. Perioada de căutări febrile prin biblioteci, dar mai ales prin arhive şi diferite fonduri, împrăştiate în varii locuri din ţară, prea multe pentru puterile şi timpul avut la dispoziţie, deseori cu regulamente de funcţionare extrem de restictive, a coincis şi cu elaborarea textului”, scrie explicativ, făcând PRECIZĂRI cum zice Alexandru Istrate, satisfăcut,  înainte de a decide, să invite, „să înceapă povestirea”.

„Lucrarea nu ne aparţine în întregime. Este rezultatul  colaborării şi a sfaturilor primite de la numeroşi prieteni, colegi ori profesori. Fără ajutorul lor, consistenţa textului, fie ea de  limbaj sau informaţională, ar fi avut serios de suferit”, continuă autorul precizările şi nominalizează aducând mulţumirile sale celor care i-au stat alături, inclusiv celor de la Biblioteca Academiei Române, făcând  ca darul oferit contemporanilor de câţiva  pasionaţi de „utopiile trecutului”,  să-şi regăsească în mod credibil înaintaşii.

Cu o bibliografie deosebit de consistentă, 15 pagini, -documente inedite, din arhive şi biblioteci;  literatură de specialitate; instrumente de lucru-ediţiile critice; scrieri memorialistice, corespondenţă; relatări de călătorie, broşuri, articole de presă, intervenţii publice – indice de nume cu autorii lucrărilor folosite în cercetarea realizată, precum şi persoanele de epocă, CARTEA structurată în cinci capitole  este un documentar despre  trecutul şi cercetarea Istoriei de după 1860 nu numai în cultura românească, urmare a îndesirii călătoriilor în domeniu.

Cercetarea în istoriografia românească, laborios punctată,  cu memorialistica,  Teodor Codrescu, Melchisedec, A. D. Xenopol,  Constantim (Dinicu) Golescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Codru Drăguşanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Şuţu, Dimitrie Bolintineanu, Gheorghe Ghibănescu, Radu D. Rosetti, oamenii descrierilor călătoriilor arheologice precum Constantin Moisil care în 1910 publica  în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, septembrie, p. 115-117, materialul intitulat “Privire asupra antichităţilor preistorice ale României. Istoricul cercetărilor preistorice”, înşira  numele celor care făcuseră  ca şi dânsul cercetări preistorice: Alexandru Odobescu, Cezar Boliac, Gr. G. Tocilescu, D. Butculescu, Nicolae Beldiceanu, Gr. Buţureanu, Gh. Diamandi, Constantin Diamandi, Teohari Antonescu, Al. Ştefănescu, Eduard Honzik, D.G. Ionescu.

Sunt prezentate modele de restituire isoriografică textele semnate de George Bariţiu, Costache Nugruzzi, August Triboniu Laurian, Th. T. Burada, Teodor Burada, N. Bosnief-Paraschivescu, Gh. C. Buţureanu, N.A. Bogdan, Gheorghe Ghibănescu; Cele patru cărţi de călătorie publicate în spaţiul românesc la mijlocul veacului al XIX-lea, a unui francez şi doi autori români; Călătoriile de studiu  desfăşurate la 1861 în Ţara Românească de Alexandru Pelimon, Cezar Boliac, Dimitrie Papazoglu şi Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu la 1866…speram nu doar cele de care realizatorii au avut  habar, p.24,

Epilogul lucrării reţine şi ne atenţionează corect, pe parcusul lucrării autorul şi cei cărora le-a adus mulţumiri au urmărit şi felul în care consemnările celor de mai sus “au generat reacţii sau urmări pragmatice”, apariţia Muzeului Naţional de Antichităţi, Muzeul de Istorie Naturală, pinacotecile din Iaşi şi Bucureşti, călătorii despre care vorbesc autorul şi cartea “nu au descoperit doar un trecut sau altul”, au “recuperat” vestigii, “au restituit conaţionalilor propria ţară” punând-o pe harta turistică cu o sumă de monumente istorice, “de la o cruce din piatră la edificii reprezentative”.

Autorul  şi cartea lui vorbesc şi despre o altă poziţie de interpretare decât cea oficială a tot ce este istorie şi istoric în România, însă  fără a insista şi dezvolta noua paletă. Or, cititorul de astăzi, atins de noul microb, cum este cel a lui Ion N. Oprea, asemenea profunzimi aşteaptă, mai ales de la cercetătorul – ba şi istoricul – tânăr.

O spun clar domnului profesor Alexandru Istrate, juriului care i-a acordat premiul, ca şi Ziarului de Iaşi, cărţi privitoare la trecutul istoric şi cercetarea istoriei locurilor (nu a locaţiilor!, domn-profesor) sunt multe şi tot atât de bune, dar vestigii nu-s numai de la anii 1800, vestigii sunt şi ceea ce cartea evită să pomenească măcar- plăcile de la Tărtăria şi de la Sinaia, vorbitoare este şi ceramica de la Cucuteni, Tezaurul de la Pietroasa şi Podul de la Turnul Severin, botezat Podul marelui Traian, fără a dezvălui ceea ce, pe mine m-ar fi interesat, – glasul arheologiei de azi ducând până la viitoarea mare autostradă, la recentul oraş subpământean peste care buldozerele, ca şi în alte cazuri, zădărnicesc cercetările…

Nu mă aşteptam să găsesc o confruntare de opinii exprimată şi analizată între  documente şi autorii volumului astăzi premiat şi cel al lucrării “Adevărata obârşie a poporului roman” de Valeriu D.Popovici-Ursu, Editura Gedo, Cluj, 2012, de exemplu, dar a vorbi de Constantin Moisil şi cartea sa cu “privire asupra antichităţilor preistorice ale României, despre Istoricul cercetărilor preistorice”, publicată în 1910, fără a aminti nici un cuvânt despre “Dacia preistorică” de la 1913, de N. Densuşianu, mare cercetător, călător în multe biblioteci, de la care emană şi noua poziţie a multor istorici, români şi străini, alta decât cea oficială este o mare deziluzie a cumpărătorului de Carte bună care se aştepta la mai multă profunzime în reliefarea călătoriilor-călătorii de la care autorul şi sfătuitorii săi abdică, inexplicabil, tocmai istoricii tineri! Să le facă treaba reporterii de la revista Formula As? Să nu uităm, un cercetător, C.I. Istrati (p.396), şi-a găsit timp, încă de la apariţie, să citească şi să elogieze munca şi ce se scrie în cartea semnată N. Densuşianu.

Ne lipseşte N. Densuşianu, nu-l găsim nici pe B. P. Haşdeu cu al său volum Pierit-au Dacii, nici pe Viorica Mihai şi controversele la scrierea dacilor, pe Cicerone Poghirc şi Ariton Vraciu, universitari ieşeni cuprinşi în dezlegarea enigmelor, adevărate dispute ştiinţifice pe tema trecutului nostru istoric.

Dornic să se informeze despre adevărata obârşie a poporului român, atât de controversată, nesocotită şi chiar combătută de unii, interesul pentru noile informaţii se impun şi, personal aş fi pretins tânărului istoric o corelare, extindere şi adâncire în dezbaterea controverselor prezente, că dacă nu o fac junii, entuziaştii, premiaţii, atunci cine? Despre vechimea poporului român spun lucruri interesante amintirile înaintaşilor, jurnalistica, arta, e drept, dar e momentul să evidenţiem ceea ce fac istoricii-istorici, arheologii, mai ales acum când şi pietrele, nu numai din ziduri, au atâtea şi atâtea de spus, nu putem să-i  lăsăm doar pe străini să ne scrie începuturile istoriei  României!

Paginile 333-351 ale volumului în discuţie, cu privire la munca unor înaintaşi pentru a găsi loc de viaţă “Daciei imemoriabile” sper să-şi găsească la autor motiv de lucru şi de izbândă într-o altă provocare fructuoasă  pentru istoric în aş exprima  răspunsuri referitoare şi la mai temelia obârşiei noastre.