Cerul ca oțelul
Autor Cosmin Leucuța , ed. Humanitas, 2022, 200 pagini, carte scrisă după Apocalipsă, în discuția cititorilor ei
Când a fost momentul apocaliptic și cine l-a provocat, m-am întrebat ca cititor. Să fi fost perioada ultimilor ani ai vieții haotice a cuplului Ceaușescu, n-aș prea crede deși fapele trăite au fost realități – frig în case, frig, mâncare pe masă mai nimic- naratorul este prea tânăr să le fi cunoscut direct. Apocalipsa din Cerul ca oțelul se conjugă mai sigur cu ce s-a întâmplat în România după 1989, când, încet-încet ne-am pierdut indepedența, am renunțat la industrie și agricultură, la bogățiile țării, la a administra, iar post-apocaliptic ne supunem, acum, recomandărilor UE și, cum spune și autorul, Cosmin Leucuța, populația caută soluții pentru a ieși din Iadul în care am ajuns, escaladând trepte greu dacă nu imposibil de urcat – în iarna care trebuie parcursă, interdicțiile la viața normală sunt de natură, într-adevăr, apocaliptice: duș în doi –pentru economie la apă, sigilarea surselor de consum a electricității și gazului metan, revenirea la lampa cu gaz-care și acesta lipsește-, identificarea unui vaccin anti-frig, cum glumesc unii, înlocuitorul a ce înseamnă căldura firească la domiciliu și la locul de muncă – dacă mai există, îmbrăcămintea de corp și de noapte-cât se poate de groase și călduroase pentru 17-18 grade Celsius la interior, cum se preconizează, mai grav decât pe timpul celor pe care i-a împușcat în ziua de Crăciun 1989 echipa Ion Iliescu-Silviu Brucan etc.
Cartea Cerul ca oțelul, continuare a altora –V de la Vulgar, prima carte pe care a scris-o când avea 20 de ani, apoi romanul Laptele negru al mamei, cel de-al doilea, iar înaintea lor încă vreo 800 de pagini pentru altă carte pe care nu o va termina niciodată, cum spune el într-un interviu, apoi altele și altele, romanul Hoodoo, Polirom, 2018, altul Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii, 2021- tratează Apocalipsa, o anticipare și atenționare a ce ne așteaptă, nu pe cei slabi de înger ci pe oricine, dezastrul global este o temă la care trebuie meditat. Nimeni nu poate fi ferit de consecințele cataclismului apocaliptic, a incidentului ivit, deopotrivă, pentru oameni, animale și vegetație, pentru tot ce înseamnă natura, cum scrie autorul.
Dar cine este acesta? Cosmin Leucuța, născut la 3 octombrie 1986, este un prozator cum puțini sunt în generația lui, care preluând subiectul cu Incidentul descrie „ce a mai rămas din oameni” – după Apocalipsă- iar pentru aceasta el își alege ca personaj care să convingă o femeie, pentru că „femeile sunt supraviețuitoare prin definiție. Se adaptează oricărui Iad”, spune Adriana Bittel, timișoreancă ca și Cosmin, care, zice tot ea,realizează o carte de succes.
Această eroină, fără nume, în stare de orice pentru „a înfrunta cruzimea animalică a semenilor”, singură, după ce și-a pierdut fetița și soțul, înarmată doar cu un cuțit și curajul disperării, străbate lumea pustiită în căutare de orice i-ar putea potoli foamea, nu ezită să ucidă când ea însăși e în primejdie… Asta o spune chiar un personaj al cărții care vede și altceva:„între ființele egoist-bestiale care au devenit supraviețuitorii există nu doar furie, ură, cruzime, ci și licăriri de recunoștință, milă, solidaritate, atașament”…
Însuși Cosmin Leucuța, timișoreanul, spune undeva, „pentru oamenii care mă cunosc sunt o ciudățenie”, care prin ce scrie, dă de lucru cititorilor, îi sporesc.
„O poveste tulburătoare despre lupta pentru supraviețuire a unei singure femei într-un peisaj post-apocaliptic, recomandă autorul. Tot ce mai rămâne după un dezastru global de natură incertă este confruntarea terifiantă cu răul din oameni, căci speranța stă ascunsă printre tranșeele ființei. Un roman șocant care îți ține sufletul captiv pe toată durata lecturii, doar pentru a fi devorat”, spune Editura iar cititorii, fiecare cum crede.
Mihail Victus vede în Cerul ca oțelul „un thriller (cu ocazionale alunecări spre horror) post-apocalitic bine scris și plin de suspans, care ar părea 100% made in USA dacă pe copertă n-ar fi numele unui autor român. S-ar putea spune că s-au mai scris cărți destul de asemănătoare ori s-au făcut filme (The Road e primul care-mi vine în minte, zice el), dar nu e vorba doar de subiect aici – e o întreagă metaforă a luptei pentru supraviețuire și a dezumanizării. Din punctul meu de vedere, (este) cea mai bună carte a lui Cosmin Leucuța de până acum.”
„Așa cum ne-a obișnuit în romanele sale, Cosmin Leucuța alege să focalizeze atenția asupra unui personaj feminin. De altfel, după „incident”, lumea întreagă pare să aparțină femeilor, cumva. Găsim la pagina 85 chiar părerea autorului despre femei (părere pe care a făcut-o publică și în interviuri, atunci când i s-a pus vreo întrebare legată de personajele sale feminine): „Femeile sunt supraviețuitoare prin definiție. Se adaptează oricărui fel de iad”, scrie cineva într-o recenzie.
”Un personaj feminin combinație înre Sarah Coonors Ellen Ripley și Rose DeVitt Bukater, un road novel cu elemente de thriller, catastrofă și horror. Se vede că autorul este un consumator de acest gen de cinema. Nu prea m-a surprins nimic, convențiile și steteotipiile genurilor se succed de-a lungul călătoriei. Ce mi-a plăcut. Incertitudinea permanentă de la evenimentul catastrofic până la nașterea copilului. Apoi absența onomasticii. Nelocalizarea acțiunii. Poate fi oriunde”, crede Titi Coolda.
Anibalector: „Cosmin Leucuța e cel mai american dintre autorii români din ultimii ani. Cum mai spunea cineva într-un review, dacă nu ar fi numele românesc pe copertă am zice că e un roman străin, lucru pe care-l susțin. Mi-aș dori să vină o zi în care din ce în ce mai mulți autori tineri să renunțe la provincialismul acesta de stat și să scrie cărți care să se adreseze întregii umanități, nu doar vecinilor de cartier”.
În acest nou roman, scrie Mara Cernat, Leucuța imaginează o lume post-apocaliptică, în care după un incident nen …more.
Cartea m-a cucerit după ce am citit primele pagini oferite ca preview pe site-ul Humanitas. Mi-am putut da seama că este diferită, iar după dezamăgirea cu alte distopii mult-lăudate, m-am bucurat să citesc una atât de bună. Povestea este dură prin imaginile pe care le oferă despre condițiile în care ajung să existe oamenii după *incident* (lăsat la nivelul interpretării fiecărui cititor ce și când, mai exact, a avut loc). Este plin de detalii despre lucrurile pe care oamenii ajung să le facă pen …more”.
Ce mai încolo-încoace, așa cum apune Adriana Bittel în revista Formula As nr. 1535 din 15-22 septembrie 2022, la Selecția, cartea este „o dovadă de virtuozitate literară”.
Ion N. Oprea, Iași, 21 septembrie 2022.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania